O serie de incidente a determinat Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Prahova să ceară instanței separarea mamei de fată și trimiterea acesteia din urmă,  în regim de urgență, într-un centru de plasament din Băicoi.

Instituția a justificat solicitarea invocând că familia este depășită de situație, refuză internarea într-un spital de psihiatrie, iar fata se află în situație de risc major. Două instanțe de judecată, Tribunalul Prahova, respectiv Curtea de Apel Ploiești, au respins propunerea Protecției Copilului, reproșând că ancheta socială a fost „extrem de sumară” și nu legitimează o decizie atât de drastică precum separarea copilei de mamă.

Solicitarea DGASPC Prahova a fost depusă în instanță la scurt timp după ce adolescenta a anunțat polițiștii din Ploiești că a răpit o colegă pe care o ține sechestrată într-o casă părăsită. După două ore de căutări, fata a mărturisit că totul este o cacealma, dorința ei fiind să se plimbe cu mașina poliției prin oraș. 

Anturaj periculos

Adolescenta este elevă în clasa a VII-a, la o școală generală din Ploiești, iar din cauza afecțiunii de care suferă beneficiază de un certificat CES (cerințe educaționale speciale). Mama fetei este și ea bolnavă, fiind la rândul ei diagnosticată cu întârziere mintală severă. Cele două locuiesc, împreună cu o altă fată mai mică, într-un apartament închiriat în Ploiești, familia fiind monitorizată de asistenții sociali.

Problemele acestei familii s-au agravat odată ce adolescenta a intrat într-un anturaj periculos. A început să lipsească de la școală, să plece noaptea de acasă, fugind pe geam, urmărea filme nepotrivite vârstei („de groază”), a devenit agresivă, atât verbal, cât și fizic, chiar și-a amenințat mama cu cuțitul, i-a spus că își dorește să o vadă moartă, iar cu altă ocazie și-a mușcat părintele de gât, explicând că vrea să devină vampir. După o astfel de criză violentă, mama a cerut ajutorul poliției, iar în toamna anului trecut, și-a internat fata la Spitalul de Psihiatrie, unde a fost diagnosticată cu tulburări de conduită și emoționale.

Bazaconiile adolescentei, luate drept adevăr

În paralel, adolescenta a participat la ședințe de consiliere psihologică, organizate în cadrul școlii unde învață, mama sa fiind și ea prezentă în timpul sesiunilor de terapie. În timpul unei astfel de ședințe, eleva a povestit consilierului că, împreună cu un alt băiat căruia i-a dat și numele, a răpit o colegă în vârstă de 13 ani, pe care o ținea ascunsă într-o casă părăsită. Ca argument că totul este real, a afirmat că imediat după răpire s-a întors acasă murdară de sânge pe mâini, iar mama a confirmat acest detaliu. Consilierul școlar a semnalat grozăvia poliției, care a început căutările prin oraș. 

„Minora a susţinut cele afirmate în cadrul şedinţei de consiliere, fapt pentru care a fost însoţită de o echipă de poliţişti pentru a identifica imobilul şi potențiala victimă. Activitatea s-a desfăşurat pe parcursul a aproximativ două ore, timp în care aspectele susţinute de minoră nu au fost probate, ulterior, aceasta afirmând că a minţit, deoarece voia să pară interesantă şi importantă şi să se plimbe cu maşina poliţiei”, se arată în actele dosarului.

Cât despre urmele de sânge, adolescenta a recunoscut că, în realitate, a fost rănită după un conflict pe care l-a avut pe stradă, în fața blocului unde locuiește, cu o cerșetoare care insista să primească bani și țigări.

Mama, acuzată că a scotocit abuziv prin birourile poliției

Un alt episod, semnalat de asistenții de la Protecția Copilului în dosarul prin care au cerut plasament de urgență, s-a petrecut în primăvara acestui an, pe 13 martie. Mama și fiica au ieșit în acea zi în oraș să recupereze un laptop care se afla la colegul fetei. Pe drum, adolescenta a fugit pur și simplu de lângă mamă fără să anunțe unde și de ce pleacă. Disperată, femeia a sunat la 112 și a cerut ajutorul polițiștilor, care au demarat imediat căutările. Fata a fost găsită în scurt timp, în centrul orașului, și dusă la Secția 2 Poliție din Ploiești, fără să fie victima vreunei infracțiuni. 

Pe de altă parte, mama a fost acuzată că a avut un comportament agresiv în sediul poliției, a intrat fără permisiune în mai multe birouri, gest justificat, susține ea, de faptul că nu știa unde și în ce stare se află fiica ei, iar polițiștii nu i-au comunicat imediat ce se întâmplase cu copila.

Negocierile cu autoritățile au eșuat

După acest șir de evenimente soldate cu intervenția poliției, mama a fost sfătuită să-și interneze copila într-un spital de psihiatrie, femeia refuzând constant, de teamă că fiica ei ar putea fi transformată „într-o legumă”, dacă ar primi tratament psihiatric. A acceptat însă ședințele de consiliere psihologică, cu condiția ca acestea să fie organizate în cadrul școlii, nu într-un spital.

În ciuda bolii de care suferă, femeia a încercat să negocieze cu autoritățile, explicând că nu este cazul întotdeauna să creadă toate „poveștile” relatate de fiica sa adolescentă, aceasta fiind într-o perioadă în care se consideră neînțeleasă, neapreciată, lipsită de afectivitate, iar mare parte dintre evenimentele pe care le inițiază au scopul de a atrage atenția asupra ei.

Nu a găsit deloc înțelegere, reprezentanții DGASPC au dus la bun sfârșit demersul lor de a extrage adolescenta din sânul familiei și au cerut instanței de judecată să aprobe plasamentul de urgență într-un centru social dedicat copiilor cu probleme.

„A apreciat reclamanta (DGASPC – n.r.) faptul că pârâta nu conştientizează gravitatea acţiunilor întreprinse de fiica sa, este vizibil depăşită de situaţie, neputând să gestioneze relaţia cu minora şi fluctuaţiile de comportament ale acesteia, faptul că familia nu depune eforturi pentru îmbunătățirea condiţiilor de trai, a relaţiilor tensionate şi în vederea conştientizării situaţiei în care se află minora în prezent și faptul că, deşi s-au făcut demersuri din partea instituţiilor abilitate în vederea remedierii situaţiei familiei, membrii familiei nu reuşesc să respecte angajamentele pe care şi le iau şi nu conştientizează riscurile la care minora se expune prin manifestarea unor astfel de comportamente”, se arată în raportul depus în instanță ca justificare la solicitarea de plasament.

Două instanțe au refuzat categoric să separe mama de fiică

Demersul în instanță al asistenților de la Protecția Copilului Prahova nu a avut succes, atât Tribunalul Prahova, cât și Curtea de Apel Ploiești respingând vehement cererea de plasare în regim de urgență într-un centru social.

„Faptul că mama este diagnosticată cu întârziere mintală severă, fiind încadrată în grad grav de handicap, nu înseamnă neapărat că nu-și poate îngriji copiii, au arătat judecătorii. Aceștia au argumentat refuzul de a plasa fata în centrul social, arătând că mama își îngrijește fiica, este interesată de educația ei, este în permanență prezentă la școală, ține legătura cu profesorii și consilierul școlar, participă la ședințele de consiliere, ține cont de recomandările școlii. Ceea ce are relevanţă este voinţa de a se îngriji de copil”, a motivat instanța.

Mamei nu i se poate reproșa că a refuzat să-și interneze fiica într-un spital de psihiatrie, spun judecătorii prahoveni, preferând, în schimb, consiliere psihologică în cadrul școlii. La fel, reacția agresivă din sediul poliției atunci când femeia își căuta disperată copila prin birourile secției nu poate constitui un argument că aceasta nu este capabilă să se îngrijească de fiica ei.

„Nu trebuie pierdut din observație contextul respectiv (mama se afla sub imperiul unei stări de tensiune vizavi de separarea de copil, chiar reclamanta DGASPC menționând în raport «deoarece voia insistent să-şi vadă copilul»). Altfel spus, o conduită într-un caz particular nu permite aserțiunea că ea ar defini persoana vizată”, se arată în motivarea instanței.

Raportul asistenților, bazat pe informații sumare neprobate

În plus, instanța a reproșat că raportul asistenților de la DGASPC a fost realizat inclusiv pe informațiile sumare oferite de sora adolescentei, informații obținute în contextul în care mama fetelor nu se afla la domiciliu, nefiind ulterior verificate.

„Declarația sumară dată de soră în fața reclamantei nu este suficientă pentru a reţine ca probate moralitatea prietenilor, frecventarea cursurilor școlare și destinația ieșirilor din timpul nopții, în contextul în care copilul a susținut existența unor tensiuni cu membrii familiei”, arată sursa citată.

Acuzațiile aduse de reprezentantul Protecției Copilului nu au fost probate cu acte medicale care să indice anumite leziuni traumatice, mecanismul în care ar fi putut fi produse, cu declarații de martori, părinților nu li s-a dat posibilitatea să se apere, să explice situația în care se află, raportul incriminator fiind axat doar pe explicațiile date de minoră.

„Instanţa nu poate reţine ca probe aspectele de comportament necorespunzător sau de violenţă din partea membrilor familiei/mamei invocate de minoră. Astfel, nu s-a procedat la ascultarea unor persoane și cu privire la aceste aspecte, declarațiile tipizate transmise de reclamantă anexate acțiunii fiind centrate pe conduita minorei. De asemenea, nu s-au înaintat la dosar acte medicale care să constate existența, mecanismul de producere și cauzalitatea suferințelor fizice sau a leziunilor traumatice ce ar fi fost prezentate reclamantei de către minoră”, au argumentat judecătorii prahoveni refuzul de a aproba cererea de plasament în regim de urgență.

Curtea de Apel Ploiești a arătat că, deși reticenți inițial, părinții adolescentei au acceptat în cele din urmă să se prezinte cu fiica lor într-o instituţie medicală de specialitate, pentru ca aceasta să beneficieze de îngrijirea adecvată afecţiunilor de care suferă.

Foto ilustrativ: Shutterstock

 
 

Urmărește-ne pe Google News