1 comentariuDan Diaconescu, 55 de ani, este cercetat pentru act sexual cu minori și folosirea prostituţiei infantile. Acesta ar fi întreținut relații sexuale, în mod repetat și consimțit, conform Parchetului de pe lângă Judecătoria Constanța, cu două surori gemene în vârstă de 15 ani, contra unor sume de 300-400 de lei, în perioada septembrie-noiembrie 2020 și în septembrie 2021. Bărbatul se află în prezent în arest la domiciliu.
- Fostul patron OTV a fost reținut pe 7 aprilie. Procurorii au cerut luarea măsurii arestului preventiv, pe o perioadă de 30 de zile, dar Judecătoria Constanța a respins cererea și a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu față de inculpat, din 07.04.2023 până la data de 06.05.2023. Despre ce obligații are el în arest la domiciliu a scris Libertatea.
„Folosirea prostituției infantile” este sancționată prin lege. Este pedepsit cel care săvârșește actul asupra unui minor.
Din 2016, Noul Cod Penal prevede că „întreținerea oricărui act de natură sexuală cu un minor care practică prostituția se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, dacă fapta nu constituie o infracțiune mai gravă.”
„Vor spune: sunt femei în toată firea”
Conceptul de „prostituție infantilă” este unul problematic, explică Monica Boseff, director executiv la Open Door Foundation, o organizație care operează un adăpost de urgență și un program complex pentru victimele traficului de persoane din decembrie 2012.
„În primul rând nu există prostituție infantilă. Există doar trafic de minori”, precizează ea, în mod ferm. Altfel spus, un copil nu poate să consimtă la a face prostituție. Dacă ajunge să o facă înseamnă că este împotriva voinței sale.
În toată experiența mea de viață, plus cea profesională, nu am întâlnit încă acel copil care să îmi spună că ăsta a fost visul lui încă de mic, că a preferat în locul mașinuțelor sau al păpușilor organul genital al cuiva și că a visat să i se facă tot felul de perversiuni sexuale.
„Dacă îi întrebi acum pe parlamentari, pe cei care au pixul și hârtia în mână, de acest caz, îți vor spune: «Nu, domnule, nu mai sunt copii. Sunt femei în toată firea». Pentru că la noi noțiunea de minor se confundă cu cea de preșcolar”, adaugă Monica Boseff.
La adăpostul pe care îl conduce Monica Boseff, supraviețuitorele, unele dintre ele traficate de când erau copii, locuiesc acolo minimum 18 luni. Timp în care „ești alături de omul ăla cum ești alături de copilul tău”, precizează ea.
În 2014, a primit premiul Trafficking in Persons Report Hero din partea Departamentului de Stat al SUA, „în semn de recunoaștere a muncii sale incredibile cu supraviețuitoare”. Monica este, la rândul ei, o supraviețuitoare a abuzului sexual.
„Ia zi, păpușa lui tata, câți bani am făcut și noi în seara asta?”
Libertatea: De ce este conceptul de prostituție infantilă problematic?
Monica Boseff: Nu există prostituție infantilă. Când vorbim de prostituție, în general, omul se gândește că a fost și o alegere. Adultul respectiv a consimțit. Vorbim în același timp de vulnerabilitate psiho-emoțională, socio-economică. Dacă te duci în bordelurile din Austria, Germania, Elvetia, din 13-15 femei care lucrează acolo, cam 11-12 sunt românce. Și când începi să vorbești cu ele, cam jumătate sunt femei măritate, multe cu acte în regulă. Eu am stat cu foarte multe de vorbă. Când își dau seama că nu ești acolo să le judeci, să le tragi în țeapă, încep și povestesc. Și le sună telefoanele non-stop. Când le întreb, dar cine te sună, fata mea, din cinci în cinci minute? «A, soțul meu». Și unde e el? «Pai că e aici, e un pic mai încolo, e o benzinărie, stă acolo și mă întreabă: Ia zi, păpușa lui tata, câți bani am făcut și noi seara asta?»
Stând de vorbă cu ele, îți dai seama, de fapt, de gradul de vulnerabilitate extraordinar. I s-a repetat de atâtea ori, «hai, mă, mamă, dă-o încolo, facem și noi gardul ăla la casă odată? Nu vezi că ne arată lumea cu degetul?» Tot timpul se folosește pluralul. Și toată lumea pune presiune pe ea.
Și atunci când vorbim despre prostitutie, se consideră că a existat ceva acolo care a făcut-o pe persoana respectivă să zică da. Poate a fost frica, o teroare din aia care îți îngheață sângele în tine. Sau vulnerabilitatea emoțională. Sau este pur și simplu nevoia, trebuie să îți asiguri nevoile de bază.
– Iar la minori nu poate exista asta.
– Așa ceva nu există la copil. Eu am fost abuzată sexual de bunicul patern, la 4 ani. Am ajuns la vârsta de 11 ani să mă urăsc. De ce n-am spus eu ceva? De ce n-am făcut eu ceva? Nu există ca minorul să-și dea consimțământul. Întotdeauna există un grad de mârșăvie, da? Și de prostituție morală, pe care adultul o prestează asupra minorului, care-l face pe copilul respectiv să-și accepte condiția cu groază, cu ură, cu scârbă față de sine. Nu există prostituție infantilă, punct.
Pe legiuitor nu l-a interesat vreodată să cunoască un copil victimă a unei agresiuni sexuale. Oamenii ăștia nu au venit în contact cu acești minori.
„O fată de 14 ani a fost vândută de traficantă unui grup întreg de bărbați, care au violat-o”
– Ai avut la centrul tău femei care au fost traficate de când erau minore? Care era contextul lor?
– Am avut, de exemplu, o fată de 14 ani care a fost vândută de traficantă unui grup întreg de bărbați, într-o seară, care au violat-o. Toți au așteptat în pielea goală, în cerc.
Apoi e cazul regizorului Mihnea Columbeanu. Pe cine trafica? Numai copilași. Avea 36.000 de foldere cu materiale pornografice, numai cu copilași. Una dintre fetițe, de 7 ani, traficată de propria ei mamă.
– Care e contextul familial al copiilor care ajung să fie traficați?
– Depinde. Am avut o fată care era la noi în program, dintr-o familie cu părinți foarte drăguți, chiar ok; oameni de la țară, cu greutăți, dar nu iresponsabili, nu neglijenți cu copiii. Și fata a plecat la oraș, la liceu. Și acolo, o colegă de clasă i-a spus „Facem noi rost de bani, lasă că te ajut eu”. Și a dus-o la traficanta aceasta. Prin urmare, una dintre marile vulnerabilități este cea socio-economică.