ComenteazăCuprins:
În „Barometrul violenței de gen. Violența împotriva femeilor din România”, realizat de organizația FILIA cu sprijinul Human Rights și Ambasada Germaniei în România, 50% dintre repondenți consideră că este foarte grav ca o femeie să fie jignită de partener, 37% că este destul de grav, 10% că este puțin grav, 3% că este deloc grav.
Cuprins:
Mii de românce depun plângere pentru hărțuire
Tot acest studiu mai arată că, într-o perioadă de 6 luni, 12.801 femei din România au suferit loviri sau alte acte de violență, 2.579 de femei au fost amenințate și 89 au fost violate. Statistica provine din datele oferite de Poliția Română și se referă exclusiv la plângerile penale depuse de victime. Cel mai probabil, alte mii de românce agresate nu ajung la poliție și acceptă o viață de abuzuri fizice și emoționale. Una dintre cele mai des întâlnite fapte din categoria violenței domestice este hărțuirea.
Anual, între 2.500 și 3.000 de femei depun plângeri în care acuză faptul că au fost și sunt hărțuite, în principal de foști parteneri. Codul Penal prevede închisoare de la 3 la 6 luni sau amendă penală pentru „fapta celui care, în mod repetat, urmărește, fără drept sau fără un interes legitim, o persoană ori îi supraveghează locuința, locul de muncă sau alte locuri frecventate de către aceasta, cauzându-i astfel o stare de temere”. În cazul hărțuirii sexuale, pedeapsa este închisoare de la 3 luni la un an sau amendă penală.
A aflat prea târziu despre problemele penale ale partenerului
De multe ori însă, chiar și plângerile victimelor sunt tratate cu multă lejeritate de oamenii legii. Este și cazul unei femei din Alba Iulia, de profesie medic, care a fost hărțuită și amenințată ani întregi de fostul partener. A depus plângere și probe clare în acest sens, dar după doi ani cazul a fost clasat de un procuror de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, pentru că „fapta nu este prevăzută de legea penală”. Femeia a reușit, ulterior, să obțină reluarea cercetărilor, după ce un judecător a constatat că ceea ce i s-a întâmplat este o situație clară de hărțuire.
Fostul partener al femeii a fost condamnat în 2018 la 1 an și 9 luni de închisoare cu executare pentru trafic de droguri. Anterior a mai avut o condamnare cu suspendare pentru o infracțiune comisă cu violență.
A fost eliberat în 2019, iar câteva luni mai târziu a început o relație cu femeia, care, ulterior, a devenit victima abuzurilor sale. În 2020, aceasta a aflat despre condamnarea penală a bărbatului și a dorit încheierea relației. Nu a reușit la momentul respectiv, deoarece comportamentul manifestat de acesta de fiecare dată când se despărțeau îi provoca teamă și o determina să accepte cererile de împăcare.
Amenințări inclusiv la adresa familiei
Bărbatul recurgea la metode de șantaj emoțional, descriind stări și fapte șocante (că suferă de depresie, că își ucide câinele) pentru a o impresiona pe victimă să reia relația. Această situație a durat doi ani, până în 2022, când femeia a decis să încheie definitiv relația și a depus plângere la Poliție.
„De la acel moment, a dezvoltat un comportament agresiv și obsesiv, manifestat prin mesaje jignitoare, injurii și amenințări trimise prin mesaje telefonice. Victima a șters o mare parte din aceste mesaje și a decis să blocheze numărul acestuia, mesajele au continuat pe numărul de serviciu pe care îl deține, fiind vizualizate inclusiv de persoanele de la locul de muncă care au acces la acest telefon mobil, precum și pe numărul de telefon al tatălui său. De aproximativ două ori pe săptămână obișnuia să treacă cu autoturismul pe strada pe care locuiește împreună cu părinții și copilul minor, unde oprește mașina, claxonează și strigă cuvinte jignitoare și apelative greu de menționat la adresa sa și a familiei sale”, a susținut femeia în plângerea penală.
Îi scria că știe precis când vine și pleacă de acasă
Bărbatul o urmărea aproape permanent, în multe din mesajele trimise familiei susținea că știe exact când ajunge și când pleacă de acasă. Pentru a dovedi acest lucru, îi trimitea constant fotografii cu locuința femeii. În iulie 2022, victima a obținut un ordin de protecție, agresorul fiind obligat să păstreze timp de 3 luni o distanță de cel puțin 30 de metri față de ea, copilul și părinții acesteia. De asemenea, nu a putut să se apropie de domiciliul și locul de muncă al femeii și i s-a interzis orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod.
„Îmi este frică să mă duc la muncă”
„Prin faptul că acesta consumă băuturi alcoolice, că mă urmărește de o lungă perioadă de timp, că a fost consumator de droguri, îmi este frică că mi-ar putea face ceva mai grav. Am încercat să aplanez situaţia, să mă lase în pace, însă nu a înțeles acest lucru și continuă să mă urmărească. A venit de mai multe ori și a stat cu autoturismul în apropierea casei și de multe ori acesta chiar zbiera și adresa cuvinte jignitoare.
Constant, la intervale neregulate de timp mă caută la locul de muncă și la domiciliu și strigă la mine. Nu mi-am putut desfăşura chiar și profesia, deoarece îmi este frică să mă duc la muncă. Îmi trimite mesaje pe toate reţelele de socializare și, deşi l-am blocat în repetate rânduri, acesta continuă să ne înjure pe mine și pe familia mea”, a mai susținut femeia.
Procurorul a rămas neimpresionat
La un moment dat, bărbatul i-a transmis femeii următorul mesaj: „Am avut acum o ieşire nervoasă, mi-am omorât câinele cu o rangă… Mă transform într-un monstru”. Toate acestea, completate cu declarații ale unor martori, nu au fost suficiente pentru ca procurorul să decidă inculparea bărbatului și trimiterea acestuia în judecată. Dosarul a fost clasat în 11 martie 2024.
Victima agresorului a contestat ordonanța de clasare și a avut câștig de cauză. „Probele administrate în cauză dovedesc neechivoc faptele intimatului, context în care argumentele aduse în susținerea soluției de clasare sunt complet lipsite de susținere probatorie. Hărțuirea petentei de către suspect a fost dovedită cert. Procurorul de caz a făcut abstracție totală de probele ce se află la dosar, prin care s-a făcut dovada existenței infracțiunii, inclusiv a stărilor de teamă și de pericol resimțite de petentă ca urmare a acțiunilor infracționale la care a supus-o în mod total nejustificat”, a constatat judecătorul, în 9 octombrie 2024.
Magistratul a obligat Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia să continue cercetările. Judecătorul a mai susținut că mesajele trimise femeii și supravegherea locuinței acesteia fără un scop anume „creează frică și incertitudine pentru persoana care se confruntă cu un astfel de comportament”. În final, a considerat că toate aceste fapte întrunesc elementele constitutive ale unui concurs între infracțiunile de hărțuire.
De ce nu depun femeile plângere în toate cazurile
Barometrul FILIA, publicat în 2022, mai arată toate formele de violență verbală, fizică și sexuală sunt considerate inacceptabile (grave și foarte grave) de o majoritate absolută a repondenților. Cea mai gravă formă de violență este considerată bătaia (98% o consideră gravă și foarte gravă), urmată de amenințări și pălmuiri (95%), relațiile sexuale forțate (93%) și jigniri (87%).
De asemenea, toate situațiile de hărțuire prezentate sunt considerate într-o proporție foarte mare de repondenți ca fiind foarte grave și grave. Situația care este identificată ca fiind mai puțin problematică este cea în care un profesor le spune studenților glume cu tentă sexuală în sala de curs: doar 59% o consideră foarte gravă, iar 12% dintre respondenți cred că e puțin sau deloc gravă – deci acceptabilă.
„Analiza datelor prezentate respondenților, «glumițele» par să fie cele mai acceptate forme de violență împotriva fetelor și a femeilor. E foarte probabil că repondenții nu asociază în niciun fel o glumiță sexistă sau sexuală cu un act violent: sexismul instituționalizat și sexismul interiorizat sunt două bariere puternice, care nu pot fi înlăturate fără conștientizare și educație”, se mai precizează în studiul menționat.
Autorii cercetării sociologice au încercat să afle și de ce nu sunt depuse plângeri în toate cazurile de hărțuire sau violență suferite de femei. 96% au răspuns că se tem pentru viața lor și a copiilor lor, 86% nu au încredere în autorități că le pot proteja, iar în jur de 85% au spus că le este rușine, nu au unde să locuiască sau nu cunosc legea. 74% dintre respondenți au invocat faptul că femeile se tem că vor fi considerate vinovate, că au provocat situația de abuz.
Foto ilustrativ: Shutterstock