19 comentariiCornel și Simona Avasilichioaei, o familie din Timișoara cu trei copii de 24, 15 și 12 ani, au trăit în vacanța de vară o adevărată tragedie. Mezina familiei, Sara (12 ani), care iubea foarte mult animalele, a murit după ce a fost diagnosticată cu leptospiroză, o boală infecțioasă care poate fi luată atât de la animalele de companie, cât și din ape dulci contaminate. Boala a mai afectat în ultimii cinci ani 18 persoane din Timiș. Dintre acestea, 15 au necesitat internare. Sara a fost însă singura care a murit, iar părinții susțin că medicii de la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș au făcut mai multe greșeli în acest caz.
Cuprins:
Primele simptome
Coșmarul familiei Avasilichioaei a început în 27 iulie 2024. Aflată, împreună cu fratele de 15 ani, în vacanță la bunica de la Mehadia (Caraș-Severin), Sara, o fată foarte activă și energică, a început să se simtă rău și a vomitat. „M-a sunat soacra mea și mi-a spus că Sara se simte rău, vomită. I-am spus să-i dea Metoclopramid. N-a mai vomitat a doua zi, dar a rămas așa cu o stare de slăbiciune și lipsă a poftei de mâncare”, povestește mama fetei.
După două-trei zile, Sara a spus că o doare capul, iar după alte două-trei zile, fata s-a plâns că o dor mușchii. „Am crezut că e o viroză, o enterocolită. I-am spus soacrei mele să îi dea Brufen”, mai arată Simona Avasilichioaei.
După trei zile, timp în care a luat Brufen, în 8 august 2024, copiii s-au întors în Timișoara, urmând ca a doua zi să sărbătorească ziua fratelui mijlociu. „Când am văzut-o, era schimbată, palidă, slăbită”, își amintește mama, potrivit căreia fata slăbise aproximativ 4 kilograme. A doua zi, vineri, Sara a mâncat normal. Între timp, mama a cerut un bilet de trimitere de la medicul de familie pentru a merge, luni, să facă un set de analize. Sâmbătă când părinții au chemat-o la masă, Sara a spus că nu îi este foame și că nu are poftă de mâncare. „Era lipsită de vlagă, nu avea poftă de nimic. Am vrut să mergem la doctor atunci, dar nu a vrut din cauza fricii de ace. Sâmbătă seara, înainte de culcare a vomitat. I-am spus că nu mai putem aștepta până luni și trebuie să mergem de urgență la spital. A plâns și s-a rugat de mine să nu o duc. Mi-a promis că a doua zi, dimineața, când se trezește, mergem la spital”, își amintește Simona.
Trimisă de la „Țurcanu” la „Victor Babeș”
Duminică dimineața, când fata s-a trezit, părinții au dus-o la Urgențe la Spitalul de Copii Louis Țurcanu. După aproximativ șase ore de investigații, medicii le-au spus părinților că fetei nu i-au ieșit bine analizele la ficat, că este suspectă de hepatită și o trimit cu ambulanța la Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara. „După ce am ajuns acolo, până seara i-au dat două sau trei perfuzii. Luni dimineața i-au luat sânge. Nu mai țin minte dacă în aceeași zi au venit rezultatele și mi-au spus că la hepatită i-a ieșit negativ, doar mononucleoza nu i-a ieșit nici pozitiv, nici negativ și trebuie să repete analizele”, mai explică mama fetei.
Miercuri dimineața, după repetarea analizelor, mamei i s-a spus că „mononucleoza este tot așa”, dar a ieșit pozitiv la leptospiroză și începe tratamentul cu antibiotic – Penicilină din patru în patru ore. Era pentru prima dată când mama fetei auzea de această boală. Simona susține că medicul curant, Ruxandra Laza, i-a dat asigurări că maladia e tratabilă. Iar pentru că urma minivacanța de Sfânta Maria, medicul curant i-a spus mamei că o să se revadă luni, timp în care Sara rămâne internată, sub supravegherea medicilor de gardă, și urmează tratamentul prescris.
„Miercuri la prânz a început tratamentul cu Penicilină. Miercuri seara mi-au spus: «Știți că nu aveți voie să-i dați să mănânce cu sare, că am început la prânz să-i băgăm hidrocortizon». Am spus că nu am fost anunțată la prânz, dar deja am mâncat o bucată de carne de acasă, făcută de bunica cu sare: «Nu-i o problemă, dar să nu-i mai dați»”, povestește Simona Avasilichioaei.
„Ieșeam în curtea spitalului, ne plimbam”
Miercuri și joi, după administrarea tratamentului, Sara a fost mai bine. „Era vioaie, mânca. Nu ca acum două luni sau trei luni, dar mânca. Ieșeam în curtea spitalului, ne plimbam, coboram scările, urcam, vorbeam la telefon cu colegele, se juca pe telefon”, rememorează mama. Joi dimineața, mama a observat că fata este puțin umflată la față. Vineri dimineața, mama le-a spus medicilor că fata s-a umflat tot mai tare la față. „O reacție adversă”, a fost răspunsul. În același timp, fata a început să nu mai vrea să vorbească la telefon, să mănânce mai puțin și să spună că se simte rău. În aceeași zi fetei i s-a mai făcut un ecograf. Mama i-a auzit pe medici vorbind de „ceva la plămâni”, dar a fost liniștită că nu e nimic grav și că dacă a început tratamentul cu antibiotice nu vor fi probleme.
Simona povestește că starea Sarei a început să se înrăutățească și le-a atras atenția medicilor că fata se umflă tot mai tare la față. „Le spuneam că nu mai poate să bea apă, nu mai vrea să mănânce. «Insistați pentru că are un dezechilibru foarte mare de electroliți și nu sunt suficiente perfuziile pe care noi i le dăm». «Dar nu mai vrea, nu poate». «Nu-i după ea. Trebuie să insistați, să-i dați apă neapărat, e foarte deshidratată». Sâmbătă dimineața le-am spus că Sara e mai umflată, că eu văd că starea ei se înrăutățește. «Și noi dimineața când ne trezim suntem umflați, buhăiți, e dimineața». În fiecare zi aveau alte răspunsuri, pentru că era alt medic. Le-am spus că nu e de buhăită, pentru că deja se vedea că și ochii îi erau umflați”, explică Simona Avasilichioaei. În plus, părinții spun că încă de la primele simptome, fetei îi sângerau gingiile, dar medicii le-au spus că trebuie să meargă la stomatolog pentru că are paradontoză.
„Nu știu să explic ce simt. Mi-e rău. Mama, simt că cedez”
Vineri și sâmbătă, părinții fetei au făcut cu schimbul la spital. În tot acest timp vedeau cum starea Sarei se agravează. Părinții spun că pe acest fond, tratamentul cu antibiotic (Penicilină), administrat până atunci din patru în patru ore, a fost schimbat și redus la șase ore. Sâmbătă dimineața fata nu mai putea să stea nici în șezut, fiind epuizată.
Fiind cald în salon, părinții au vrut să o ajute să se ridice pentru a se plimba până pe hol, în apropierea unui aparat de aer condiționat. Fata a fost atât de slăbită încât nu a putut nici să meargă, părinții târând-o efectiv până afară. „Nu pot. Vă rog, ajutați-mă! Mama, simt că cedez, nu mai pot, mi-e rău. Nu știu să explic ce simt, dar mi-e rău”, se plângea Sara.
Simona și Cornel au chemat medicul de gardă, care a palpat-o și i-a luat temperatura. „I-am spus că febră nu are, că nu a avut niciodată, că nu are diaree. Doar că îi e rău. Seara iar am chemat medicul de gardă. I-am spus că se simte rău. Nici nu se apropia de ea. De la ușă ne spunea «trebuie să aveți răbdare, bacteria asta presupune mult tratament, multe săptămâni». Noi îi credeam, că sunt specialiști”, povestește Simona Avasilichioaei.
Mama își aduce aminte că în seara de sâmbătă, la aproape o săptămână de la internare, Sarei i-a venit din nou să vomite, dar nu avea ce pentru că nu putea nici să mănânce, nici să bea.
„Toți pacienții pe care i-am avut au decedat”
Duminică dimineața în jurul orei 11.00, Sara i-a spus mamei sale că îi vine din nou să vomite. „Am ridicat-o în fund, am luat tăvița și în acel moment a țâșnit un jet de sânge, maro, negru. A umplut tot ce era pe ea. Asistenta a sunat imediat medicul de gardă, care a fugit, cred că la ATI. A venit o doamnă de la ATI, nu știu cum o cheamă, a văzut care e situația și a spus că o să cheme ambulanță să ne trimită la «Louis Țurcanu» pentru investigații”, rememorează mama fetei.
Simona își amintește că în timp ce medicii încercau să o stabilizeze pe fată a ieșit din salon, iar doctorița de la ATI a venit la ea și i-a spus: „Nu știu dacă ați fost informată că această bacterie este mortală sută la sută și toți pacienții pe care i-am avut au decedat”. „Când am auzit asta m-am ținut de pereți, era să leșin. Când și-a dat seama ce a spus a zis că toți au fost adulți, dar ea fiind copil poate are altă șansă, răspunde altfel la tratament”, mai povestește Simona Avasilichioaei.
„Medicii de gardă au venit doar în vizită”
Mama fetei mai susține că în acele momente a auzit medicul cerând albumină pentru a i-o administra Sarei. „Atunci am reacționat: «Albumină acum? De ce nu i-ați pus albumină mai de mult? De când spun că starea ei se înrăutățește? Nimeni nu a făcut nimic. Medicii de gardă au venit în vizită, dar doar în vizită, fără să facă ceva. Nu m-a băgat nimeni în seamă când am spus că e umflată, că se înrăutățește, că nu mai bea apă, că nu se mai ridică»”, spune Simona că le-a transmis medicilor atunci.
Simona l-a sunat pe Cornel, care lucrează în cadrul ISU, să plece de urgență de la serviciu și să meargă la spital. Un superior i-a transmis lui Cornel că dacă e nevoie poate fi pus la dispoziție un elicopter SMURD pentru ca fata să fie transportată oriunde e nevoie. Între timp, Sara a fost trimisă cu ambulanța la Spitalul de Copii Louis Țurcanu, iar medicii au spus că pacienta nu este transportabilă.
„Are o hemoragie puternică la plămâni. Să vă așteptați la orice”
Tatăl Sarei spune că fata a fost dusă la ATI și intubată. Tatăl aștepta pe holuri și se ruga pentru vindecare. „A trecut o oră sau două, a venit o asistentă și mi-a spus că doamna doctor lucrează. La un moment dat, doctorița care a internat-o a spus: «Are o hemoragie puternică la plămâni, să vă așteptați la orice». Am cerut voie să intru. Era sedată, era inconștientă. Avea două tuburi pe gât, unul prin care respira și unul prin care pompa și scoteau sânge. Am ieșit afară și le-am lăsat să lucreze. După aproximativ patru ore a ieșit doctorița epuizată și a spus așa: «Am făcut tot ce am putut, mă duc jos pentru că a venit alt caz». Era o fetiță de șase ani care s-a înecat, tata a vrut să o salveze, el a murit și ea a ajuns inconștientă”, își mai amintește Cornel. În sala în care era Sara „a rămas o asistentă care pompa sânge”, iar părinții, prietenii și rudele se rugau pentru o minune.
La un moment dat, părinții au fost anunțați că saturația Sarei a scăzut la 50, iar la scurt timp, „doamna doctor care s-a chinuit patru ore să o stabilizeze” i-a anunțat pe părinți că au început procedurile de resuscitare. Cadru ISU, Cornel și-a dat seama ce înseamnă asta: inima Sarei a cedat. Duminică seara, în 18 august 2024, puțin după ora 22.00, medicii i-au anunțat pe părinți că nu s-a mai putut face nimic și s-a declarat decesul.
„Se poate face ceva pe viitor”
Părinții susțin că mai mulți medici cu care au stat de vorbă după moartea Sarei le-au spus că mortalitatea în cazul leptospirozei este de doar cinci la sută cu un tratament adecvat. De asemenea, părinții susțin că medici independenți de caz le-au spus că ar fi trebuit administrat fetei un cocktail de medicamente care să conțină, pe lângă Penicilină, cel puțin un antibiotic în plus: Cefort.
În plus, convingerea părinților că a fost o eroare medicală e întărită de afirmația făcută de medicul curant de la „Victor Babeș” după decesul fetei. Potrivit tatălui, dr. Ruxandra Laza i-a spus atunci când a mers să ridice actele medicale că „îi pare rău că nu a fost același ochi” care să o supravegheze pe fată, medicul curant fiind liber în zilele în care starea Sarei s-a agravat.
Tatăl fetei a mai reclamat faptul că fetei i-a fost redusă doza de antibiotic pentru că „analizele sunt bune”, în timp ce starea Sarei se înrăutățea, dar și faptul că părinții nu au fost informați că boala poate fi fatală. „Nu ne-au dat dreptul să alegem pentru fetița noastră. De miercuri aveam dreptul să știm totul despre leptospiroză, inclusiv că în anumite condiții poate da mortalitate sută la sută, ceea ce ne-au spus doar duminică. Atunci când ni s-a oferit posibilitatea să o ducem cu elicopterul în altă parte era prea târziu”, a mai declarat Cornel Avasilichioaei pentru Libertatea.
Cornel spune că sunt foarte mulți copii care iubesc animalele, așa cum o făcea și Sara, și nu vrea ca alți părinți să treacă prin experiența lor. „Sara s-a dus, nu o mai poate întoarce nimeni. Dar se poate face ceva pe viitor. Ce fac copiii care iubesc animalele și le pupă? Sunt condamnați la moarte? Trebuie să se poată face ceva. Mai sunt copiii care ar putea să pățească același lucru ca Sara”, semnalează Cornel.
Transfer la Spitalul de Copii „datorită lipsei de locuri”
Documentele medicale eliberate de Spitalul de Boli Infecțioase Victor Babeș și consultate de Libertatea arată că după diagnosticare și începerea tratamentului „se conturează ușoară ameliorare a simptomatologiei, cu ștergerea gingivoragiilor, fără apariția de noi elemente de sindrom hemoragipar cutaneo-mucos, cu persistența însă a unui fond cvasipermanent de astenie, adinamie marcată”. Documentul medical mai arată că din cursul după-amiezii de sâmbătă (17 august 2024 – o zi înainte de deces) „vărsăturile se accentuează, starea generală se alterează”. „Se solicită consult ATI, cu reechilibrarea volemică și corecție acido-bazică”, se mai arată în act, unde medicii au mai notat că duminică 18 august 2024, starea general s-a agravat, a apărut o vărsătură „în zaț de cafea”, ceea ce a determinat transferul la secția ATI de la Spitalul de Copii „datorită lipsei de locuri din unitatea noastră”.
Explicațiile managerului de la „Victor Babeș”, Cristian Oancea
Managerul Spitalului de Boli Infecțioase Victor Babeș din Timișoara, Cristian Oancea, a declarat că după diagnosticare, a fost administrat tratamentul cu Penicilină, care este „peste tot în ghiduri”. „Problema este că nu a fost un tablou clinic tipic, a fost fără simptome evidente, iar până la zece la sută din cazuri, în funcție de fenotipul leptospirei, pot să evolueze fulminant spre cazuri complicate și spre deces. Fetița nu a avut alte simptome și nu se decela nimic. Problema a fost acel șoc hemoragic care a evoluat în câteva ore. Noi am încercat să o transferăm rapid la UPU Țurcanu, dar la intubare a sărit sângele de peste tot și nu a mai putut fi salvată. Partea care trebuie luată în discuție este atipicul cazului: sărac în simptome, negativ la hepatite, pozitiv slab la leptospira cu evoluție fulminantă spre final”, a declarat Cristian Oancea.
Directorul de la „Victor Babeș” a declarat că lipsa medicului curant din acest spital, în contextul minivacanței, nu a afectat cazul. „Au fost liniile de gardă care au acoperit actul medical. Noi nu lăsăm pacienții nesupravegheați. Am avut diagnostic, am avut tratament conform ghidului. Într-adevăr subserotipul nici cei mai mari academicieni nu îl bănuiau. Nu era niciun simptom de agravare. S-a produs această degradare clinică la nivel de ore. Când garda și-a dat seama că e o posibilă degradare a chemat ATI și s-a decis mutarea pacientului spre Țurcanu. Medicul de terapie intensivă le-a explicat părinților că e posibil să pierdem pacientul. E dificil, când pacientul vorbește, să îi spui că e o formă gravă și poate să se complice foarte urât”, a mai declarat medicul Cristian Oancea.
Managerul Spitalului de Boli Infecțioase din Timișoara a mai declarat că pentru a evita astfel de cazuri este importantă prevenția. „Este greu de crezut că în 2024 se poate muri de leptospiroză. Inclusiv mie îmi este greu să cred, dar uitați că se întâmplă. Trebuie să educăm mai bine populația. Elementele recreative unde se duc copiii la bunici, trebuie ținute sub control. Poți să te scalzi, dar fă-o într-o râu de munte sau o apă curgătoare, nu unde se scaldă și animalele”, a declarat Cristian Oancea.
Medicul a mai spus că în familia sa regula este că animalul stă afară din casă. „Animalul, din punctul meu de vedere, nu are ce căuta în pat cu copilul. Nu vorbim doar de leptospira aici. Vorbim de mult mai multe boli care se pot lua. E greu ca un copil să nu iubească un câine sau o pisică, dar pe de altă parte trebuie să deparazităm animalul. Ele pot să mănânce de peste tot și să se încarce cu acele larve care pot fi transmise copilului și ne trezim cu aceste patologii regretabile”, a mai declarat Oancea.
La rândul său, purtătorul de cuvânt al Spitalului de Copii „Louis Țurcanu”, medicul Mihai Gafencu, a declarat că pacienta a ajuns într-o stare foarte gravă, iar medicii de la spital au făcut tot ce au putut pentru a salva fetița. „S-a adresat servicilor noastre într-o stare extrem de gravă și s-a trimis cu rapiditate în serviciul de terapie intensivă, fiind accesată și structura de chirurgie a spitalului pentru că prezenta o sângerare presupus digestivă. În momentul în care a ajuns la noi la spital, avea deja o furtună a coagulării, în sensul că sângele nu i se mai coagula eficient. Boala în sine, dacă a fost confirmată, este o boală extrem de rară, ne-am confruntat excepțional de rar cu ea în pediatrie în ultimii ani”, a declarat medicul Mihai Gafencu.
Specialist în boli infecțioase: „Intervenția rapidă e importantă, dar nu întotdeauna poți să controlezi”
Contactat de Libertatea, medicul Adrian Marinescu, director al Institutului Naţional de Boli Infectioase Prof. Dr. Matei Balș, a declarat că nu poate vorbi despre cazul Sarei Avasilichioaei pentru că nu știe detaliile lui, dar poate oferi explicații generale despre leptospiroză. „E o boală rară. E o infecție bacteriană, determinată de bacteria leptospira. Este mai frecventă în zonele tropicale. Cel puțin deocamdată România nu se încadrează aici. Ca o imagine de ansamblu, în lume aproximativ un milion de oameni au în fiecare an leptospiroză. E adevărat că cele mai multe sunt forme ușoare. Totuși, câteva procente înseamnă și forme severe care merg către deces. Se estimează că în jur de 60.000 de oameni au forme severe care, din păcate, evoluează nefavorabil”, a explicat dr. Marinescu.
Medicul spune că în România cei mai expuși sunt cei care vin în contact cu ape stătătoare și au o leziune sau tăietură la nivelul pielii. „Până la urmă, trebuie să fie o modalitate prin care microorganismul pătrunde. Pot să intre, de asemenea prin ochi, prin nas, prin gură. Cei mai mulți fac forme ușoare, care fie sunt fără simptomatologie clară, fie au simptome dar se rezolvă repede și nu ajung la complicații importante care pot, într-adevăr, pune viața în pericol”, a mai explicat doctorul Adrian Marinescu.
Specialistul în boli infecțioase mai spune că internarea unui pacient cu leptospiroză nu înseamnă că e o formă severă sau critică. „Poate că e vorba de o persoană pe care vrei să o monitorizezi, poate vrei să gândești preventiv. Fiind o infecție bacteriană ai nevoie de tratament cu antibiotic care poate fi pe cale orală, la formele care nu pun probleme, sau injectabilă la persoanele la care apar complicații. Aici sunt mai multe antibiotice care sunt țintite și de fapt fiecare caz în parte este un caz individual. Asta înseamnă că va primi antibioticul potrivit pentru o perioadă de timp, care ține de evoluție”, a mai explicat medicul de la „Matei Balș”.
Doctorul Marinescu a mai declarat că „în formele care merg cu o evoluție nefavorabilă, vorbim de persoane care au o infecție generalizată”. „Indiferent de vârstă poate să apară din păcate și o infecție severă pentru că, de exemplu, meningita nu apare doar la o persoană în vârstă. Meningita, care este o urgență medicală fără discuție, poate să apară în leptospiroză și, din păcate, poate să apară indiferent de vârstă, chiar dacă sunt sau nu boli asociate. Al doilea aspect, dacă vorbim de meningită contează foarte mult cât de repede e pus diagnosticul și intervenția pentru că meningita presupune un tratament care să se facă cât mai repede, de urgență, și o monitorizare care să se facă în spital la timpul potrivit”, a punctat specialistul.
Doctorul Marinescu a mai declarat că recomandă prevenția pentru că „odată ce se produce infecția, intervenția rapidă e importantă, dar nu întotdeauna poți să controlezi”. „Cei care merg și fac baie în diverse apă stătătoare, în lacuri, râuri și așa mai departe, au un risc real. Mai ales după inundații și ploi abundente. Apa pe care o bem trebuie să fie din surse verificate. Cei care lucrează cu animalele trebuie să se protejeze, mai ales dacă au anumite tăieturi, răni care pot fi poartă de intrare. Și sigur că intervenția prin antibiotice trebuie să se facă repede și pentru asta trebuie să fie un diagnostic la timp”, a mai subliniat medicul Adrian Marinescu, potrivit căruia animalele de companie trebuie vaccinate pentru a reduce riscul de transmitere a bolii la om.