ComenteazăNu pot să nu observ că, de vreun an, de când liderilor unor confederaţii sindicale li s-a bătut şaua şi au scăzut tonul, Vasile Marica, Ion Popescu, Marius Nistor ş.a. deveniseră voci care au deranjat mult şi constant Puterea, inclusiv pe titularul Cotroceniului. Aşa a fost anul trecut, când măsurile de austeritate au depăşit orice limită, aşa a fost când cu mitingurile poliţiştilor, CFR-iştilor, profesorilor ori cu revolta finanţiştilor, aşa a fost de curând, când sindicaliştii au susţinut că “Regina” şi “Regele” piramidei corupţiei de la frontiere trebuie căutaţi şi printre vârfurile politice, lăsând să se înţeleagă că grosul banilor ajunge – aşa cum e de când lumea – la cei aflaţi la guvernare.
Imediat, asupra lor s-au abătut acuzaţii grave. Repet, dacă-s adevărate şi pot fi probate, să fie trimişi chiar după gratii. Dar asta nu înseamnă că afirmaţiile lor trebuie aruncate la coş. Mi se pare neavenită, mirosind a diversiune, intervenţia de avocat din oficiu a preşedintelui Băsescu, care i-a luat imediat în braţe pe politicieni, încercând să deturneze suspiciunile doar spre zona sindicală. Să fim serioşi, or fi ei influenţi liderii de sindicat, dar pâinea şi cuţitul le au şefii administrativi, care- s numiţi şi menţinuţi de politicieni.
Se apropie primăvara, cu iminente frământări sociale. Ofensiva Puterii contra sindicatelor – care, trebuie spus, au de făcut curăţenie în propria ogradă – se va accentua. Orice mijloc, oricât de subversiv, e bun pentru o Putere care nu vrea să-şi lase prada din gheare. Sunt de aşteptat noi liste negre.