ComenteazăLucian Roșu, în vârstă de 30 de ani, muncise în România ca paznic și într-o fabrică de porțelan și spera că va începe o viață mai bună în afara țării. A ajuns în Olanda după ce a văzut pe Facebook un anunț al agenției locale de recrutare FlexWork Payrolling, care căuta lucrători pentru fabricile olandeze de carne. Conform anunțului, urma să fie plătit cu 1.800 de euro lunar și să aibă cazare asigurată de agenție, la un preț accesibil.
FlexWork l-a angajat și i-a organizat transportul în Olanda, unde a fost plasat la o fabrică deținută de Vion, companie care a raportat în 2020 venituri de 4,9 miliarde de euro, furnizând carne și produse din carne de porc și vită pentru peste 100 de milioane de consumatori, în fiecare zi.
Ajuns în Olanda însă, românul a descoperit că lucrurile nu stau așa cum îi fuseseră prezentate, la telefon, de reprezentanții agenției de recrutare.
Spune că orele de muncă erau mai multe și nu lucra doar la ambalare, ci era mutat între departamente. Chiria era mai mare decât i se promisese și stătea împreună cu alte 10 persoane într-o locuință plină de umezeală, mucegai și gândaci.
De asemenea, nu a primit avansul săptămânal pentru alimente care îi fusese promis, așa că a fost nevoit să-i lase unui coleg actul său de identitate, ca garanție pentru un împrumut de 50 de euro.
După trei săptămâni, românul a fost concediat. Spune că i s-a vorbit pe un ton disprețuitor și a fost dat afară după ce a plecat de la linia de producție ca să întrebe un coleg când este următoarea pauză în care ar putea merge la toaletă.
Lucian spune și că, încercând să obțină salariul restant, a sunat la agenția de recrutare, unde i s-a spus că dacă nu părăsește imediat cazarea, cineva „o să-i rupă gâtul”.
Un purtător de cuvânt al companiei Vion a declarat, potrivit sursei citate, că nu există suficiente informații pentru a confirma versiunea evenimentelor relatate de Lucian Roșu, dar compania lucrează doar cu agenții acreditate.
„Dacă apar probleme la locul de muncă, avem un sistem de raportare internă. Suntem în contact zilnic cu oamenii noștri de acolo și cu agențiile, astfel încât să putem afla ce se întâmplă și să găsim o soluție”, a declarat purtătorul de cuvânt.
Anul trecut, Vion a întrerupt colaborarea cu o agenție, după apariția unui videoclip în care un angajat lovea cu pumnul un muncitor.
Tot anul trecut, Libertatea scria despre cazul unui alt român, muncitor la un alt abator din Olanda, angajat prin agenția de plasare a forței de muncă Reyhan Uitzendbureau BV, care a fost bătut cu pumnii și picioarele de fiul patronului.
Muncitorii români „nu știu să-și revendice drepturile”
Un fost angajat al FlexWork a declarat, sub protecția anonimatului, că mulți dintre lucrătorii români au puțină școală „nu știu să citească sau să depună o plângere și să își revendice drepturile” și „sunt vulnerabili, mai ales în condițiile în care agențiile nu îi informează cu privire la drepturile lor”.
Lucian Roșu a fost unul dintre cei 20 de lucrători angajați de FlexWork care au depus plângeri la Confederația Sindicatelor Olandeze (FNV), susținând că agenția nu le-a plătit salariile integral.
Potrivit FNV, unii dintre ei au fost amenințați de personalul agenției, evacuați din locurile de cazare, au trebuit să doarmă sub poduri și nu și-au primit salariile.
Inspectoratul olandez de muncă a amendat agenția și a obligat-o să le plătească restanțele salariale, dar a transmis The Guardian că nu poate furniza informații personale despre cazul românului.
Agenția neagă acuzațiile
Pe de altă parte, reprezentanții FlexWork au spus că acuzațiile lui Lucian Roșu sunt false, adăugând că acest lucru a fost confirmat și de o anchetă a Inspectoratului, care a constatat că românul a fost plătit integral.
Compania a transmis și că selectează doar lucrători care știu să scrie și să citească și care trebuie să treacă un test înainte de a fi angajați. Contractele lor sunt redactate în limba română, iar la fabrică există translatori, cărora muncitorii li se pot adresa dacă au probleme.
Olanda este cel mai mare exportator de carne din UE. Dezvoltarea industriei cărnii a fost susținută de o ofertă constantă de forță de muncă din rândul migranților, piața de forță de muncă flexibilă din Olanda întregistrând cea mai mare creștere din Europa.
În 2019, în Olanda erau aproape 800.000 de lucrători migranți, dintre care 51% aveau un contract de muncă direct, în timp ce 49% erau angajați de una dintre miile de agenții de recrutare care furnizează forță de muncă în sectoare precum construcțiile, agricultura și prelucrarea cărnii.
Potrivit Asociației Olandeze a Cărnii, industria „depinde puternic” de agențiile de recrutare pentru a găsi forță de muncă internațională „din cauza faptului că din ce în ce mai puțini olandezi vor să lucreze în abatoare”.
Criticii spun că dependența de agenții, nu numai pentru muncă, ci și pentru asigurările privind locuința, transportul și sănătatea, plasează adesea lucrătorii într-o poziție de dependență extremă.
Cât despre cazul lui Lucian Roșu, după ce a dormit o noapte în gara din Boxtel, bărbatul spune că a fost chemat de o altă agenție care i-a oferit un loc muncă într-un abator german, unde spune că a fost cazat într-un spațiu murdar și supraaglomerat, iar actul de identitate i-a fost luat până la acoperirea costurilor de transport de 150 de euro.
După două luni, s-a întors în România și a început să lucreze la o fermă.
Fotografii: EPA