CTP își începe editorialul „Cum să nu mai fii”, publicat marți pe platforma Republica.ro, amintind de un text care a stârnit un val de indignare în societate. „Daruri pentru președinte” a apărut pe 27 decembrie 1990, în paginile ziarului „Adevărul”, unde era atunci simplu redactor.
Gazetarul nu era un opozant al președintelui Ion Iliescu, după cum însuși mărturisește, însă nici nu făcea parte din hoardele de adoratori. Așadar, în text îi atrăgea atenția lui Iliescu, cu privire la mai multe probleme de comunicare și de fond.
„Nu mă număr printre cei care vă contestă cu orice preț; n-am strigat niciodată «Jos Iliescu!» și nici n-am să strig, chiar obligat, pentru că eu nu sunt marele actor Ion Caramitru. Dimpotrivă, în toate aceste luni am încercat, cu puterile mele, să susțin lucid, rațional, fără exaltări, poziția exprimată de dv. Premisa de la care am pornit a fost – și încă este – că sunteți un om de bună intenție. Dar… Acest dar și altele trebuie să vi le fac de Anul Nou”, scria CTP, în editorialul său din „Adevărul”.
Ce probleme avea Ion Iliescu în 1990
În continuare, CTP vorbea despre faptul că intelectualii, în special cei tineri, nu îl susțin. Explicația stătea în faptul că noul președinte Iliescu avea prea mult din rigiditatea vechiului regim comunist. „Posedați un tip de discurs catastrofal și, probabil, nu vă puteți da seama de asta. Cei 40 de ani de activitate politică sub vechiul regim își spun un cuvânt greu: în ciuda faptului că v-ați schimbat cravatele și croiala costumelor, continuați să vorbiți ca un prim-secretar luminat al județului România”.
O altă problemă pe care gazetarul i-o semnala lui Iliescu era că „respingeți mult prea ușor opoziția, o minimalizați, o tratați cu superioritate ușor disprețuitoare. Nu știți să încasați, domnule președinte, și asta vi se trage tot din trecutele vremi. (…) O nostalgie a unanimității vă bântuie subconștientul”.
Atitudinea indiferentă a lui Iliescu față de descoperirea și pedepsirea celor care au tras în oameni la Revoluție, dar și tolerarea foștilor nomenclaturiști sunt alte două puncte de pe lista lui CTP în 1990. „Discutăm vinovăția unui Dumitru Popescu?! Întrebați ultimul secretar de redacție din Casa Scânteii și vă va spune cum a reușit ăsta, în mod diabolic, să sugrume presa românească, după ce făcuse același lucru cu literatura”, argumenta CTP.
Reacții ca la lezmaiestate
Efectul pe care l-a avut editorialul a fost extrem de puternic, într-un context în care societatea era foarte polarizată și majoritatea populației sprijinea FSN-ul.
Atunci, în atmosfera de fesenism feroce, articolul a căzut ca o bombă incendiară. A doua zi dimineață, pe la ora 10, secretarele din redacție cedaseră nervos, una mai în vârstă izbucnise în plâns.
Cristian Tudor Popescu, în Republica:
„Rafale de telefoane de la cititorii răsculați ai Adevărului, care drăcuiau, blestemau, amenințau că vin să rupă picioare și să spargă capete prin redacție – «care a scris așa de domnu Iliescu!…». Lezmaiestate, erezie, blasfemie erau în mințile acestor oameni – abia ieșiți de sub Ceaușescu, voiau încă un Dumnezeu pe pământ”, comentează gazetarul în articolul din Republica.
Povestea cu titularul rubricii „Aflăm de la Miliție”
Reacții au existat chiar și în interiorul redacției „Adevărul” – succesorul „Scânteia”, fost organ de presă al Partidului Comunist Român.
„Până atunci, vechii scânteiști mă studiau cu o teamă respectuoasă. (…) Campionul slugărniciei preventive era un anume nea Petre Popa, titularul rubricii «Aflăm de la Miliție». Un bătrânel mic, gras și maroniu ca un ursuleț. Dovedea însă o mobilitate și capacități de flexare a coloanei vertebrale ieșite din comun: cum dădea cu ochii de mine, se aținea pe lângă zid, pe coridorul scăldat într-o lumină verzuie, pe care puteau să încapă două tancuri, și până treceam făcea două-trei plecăciuni la 90 de grade, de-mi era frică să nu pice în cap”, explică gazetarul despre modul cum se raportaseră subalternii la noul șef al ziarului, adus de Darie Novăceanu.
În acea zi însă, vechii ziariști ai Adevărului, dădeau „ca sigură azvârlirea subsemnatului pe scări, afară din redacție”. Meteahnă veche, se mai cunoscuseră cazuri. Iar grăitoare e tot atitudinea acestui Petre Popa, continuă CTP.
Și uite că mă întâlnesc cu nea Popa. Nu știu dacă am văzut în viață o asemenea iluminare la un om, o transfigurare de parcă holul Adevărului era drumul Damascului. Ursulețul aplecător a trecut pe lângă mine drept ca o riglă, fără a-mi arunca o privire. Nea Petre Popa își recâștigase verticalitatea, curajul, demnitatea umană, onoarea…
Cristian Tudor Popescu, în Republica:
Ca el, mulți dintre angajați își pierduseră deferența pe care o demonstraseră până atunci și îl ignorau în mod vădit și deliberat. „Când intram în incintă, zâmbeau scurt, șerpește, îmi ziceau ceva și continuau să convorbească. Am trăit atunci senzația acută că nu mai sunt. Că am dispărut pentru restul lumii. Nu e un sentiment atât de rău”, încheie acest episod jurnalistul.
„Dacă nu ești la televizor, nu prea mai ești folositor”
După despărțirea de Digi24, CTP spune că a regăsit aceleași atitudini, din partea unor persoane care până de curând îi arătau respect și interes.
Cine mi se adresa întrebându-mă respectuos când aș avea timp de o întâlnire, acum îmi spune «mâine, la ce oră să ne vedem», fără semnul întrebării. Diverșii șefuți ai locurilor pe unde mă mai duc au trecut de la «Ce mai faceți, domnule Popescu?» la un «Bună ziua» uscat.
Cristian Tudor Popescu, în Republica.ro:
„Inși care, să zicem, că mi-au fost prieteni, n-au stricat nici măcar un telefon pe mine. Unul, cu care n-am mai vorbit de vreo 10 ani, mi-a dat un sms cum că să facem o emisiune împreună. Dacă nu ești la televizor, nu prea mai ești folositor. Nici măcar un om obișnuit, un simplu cetățean nu mă mai consideră, m-au clasat mai jos de atât…”, își încheie CTP editorialul.
Audiența Digi 24 în prima vineri fără CTP s-a prăbușit
Vineri, 10 iunie, Digi 24 – fără CTP pe „sticlă” – a înregistrat o audiență de trei ori mai mică față de același interval orar al zilei de 3 iunie, atunci când în ultima sa apariție pe post, gazetarul critica dur proiectul de legi ale siguranței, scria luni, Libertatea.
Dacă pe 3 iunie se uitaseră la emisiune 54.000 de telespectatori din segmentul de vârstă 18-54 de ani, vineri, 10 iunie, în absența lui CTP, s-au mai uitat doar 19.000.
Foto: Hepta
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro
Alhambra • 14.06.2022, 15:11
Cele scrise de dl CTP referitoare la atitudinea celor din jur fata de a fi sau a nu fi in trend, imi aduce aminte de o perioada a mea in care paseam spre invizibilitate sociala. Atunci am constatat ca exista trei categorii de oameni : cei care ma salutau ca si pana acum, cei care ma salutau pe furis sa nu fie vazuti ca saluta un om cazut in dizgratie si cei care nu mai mai salutau deloc. Proportiile nu erau nici pe de parte egale intre aceste categorii . Experienta de viata a dlui CTP sigur l-a invatat ca nu merita sa pui la suflet asemenea comportamente , la fel cum in mod cert stia ca limba ascutita inteapa si cateodata va avea parte de reactii mai mult sau mai putin suparatoare pentru el. Asta sa nu il impiedice sa fie el insusi in continuare pentru este deja o marca. O marca a libertatii de exprimare. Pe care nu vrem sa o pierdem , nu vrem sa fie trecuta sub tacere. Sa nu uitati, CTP , ca au fost tineri care au murit impuscati pentru ca oameni de litere ca dvs sa poata vorbi liber, asa ca aveti obligatia morala sa continuati. In acelasi stil. Ca a fost sau nu a fost Revolutie in 89, putin mai conteaza. Dar au murit oameni care strigau libertate, pentru libertate. Noi avem acum acea libertate si trebuie sa-i onoram actionand ca oameni liberi. Succes in continuare, CTP!
Corina • 14.06.2022, 21:14
Alhambra • 14.06.2022, 15:11
Cele scrise de dl CTP referitoare la atitudinea celor din jur fata de a fi sau a nu fi in trend, imi aduce aminte de o perioada a mea in care paseam spre invizibilitate sociala. Atunci am constatat ca exista trei categorii de oameni : cei care ma salutau ca si pana acum, cei care ma salutau pe furis sa nu fie vazuti ca saluta un om cazut in dizgratie si cei care nu mai mai salutau deloc. Proportiile nu erau nici pe de parte egale intre aceste categorii . Experienta de viata a dlui CTP sigur l-a invatat ca nu merita sa pui la suflet asemenea comportamente , la fel cum in mod cert stia ca limba ascutita inteapa si cateodata va avea parte de reactii mai mult sau mai putin suparatoare pentru el. Asta sa nu il impiedice sa fie el insusi in continuare pentru este deja o marca. O marca a libertatii de exprimare. Pe care nu vrem sa o pierdem , nu vrem sa fie trecuta sub tacere. Sa nu uitati, CTP , ca au fost tineri care au murit impuscati pentru ca oameni de litere ca dvs sa poata vorbi liber, asa ca aveti obligatia morala sa continuati. In acelasi stil. Ca a fost sau nu a fost Revolutie in 89, putin mai conteaza. Dar au murit oameni care strigau libertate, pentru libertate. Noi avem acum acea libertate si trebuie sa-i onoram actionand ca oameni liberi. Succes in continuare, CTP!
Subscriu! (Clic pe iconițele de like nu a funcționat. Îmi apare „javascript” în stânga jos.)