Stranie inversunarea cu care unii lideri sindicali se opun cotei unice de impozitare de 23%! Pe de alta parte, calcule elementare – pe categorii de venituri – demonstreaza ca nici un contribuabil nu ar pierde, in bani cash, palpabili, daca s-ar aplica in mod corect si deducerile. Ar castiga practic si cei cu salarii mici si n-ar mai fi jupuiti progresiv nici cei cu lefuri mai mari, sau care trudesc la doua slujbe. N-ar pierde nici statul, ba probabil ca ar castiga, disparand subterfugiile prin care se ocoleste, in actulul sistem fiscal, impozitarea asa-zisului venit global.
Deci, in numele cui clameaza si se vaita o serie de mahari sindicali, care, fie spus, au pornit de la pufoaica si portavoce pe platforma unui camion si au ajuns iute la costum Armani si la Mercedes? Care, de ani buni, ameninta cu greve cand e vorba de lichidarea gaurilor negre, de restructurarea economica, de desfiintarea unor structuri falimentare si bugetivore? Ce dedesubturi ii determina sa se opuna adesea unor masuri fara care statutul de economie de piata functionala e o himera? Ce interese apara? Ale salariatilor amarati? Nu. Ale unor patroni corecti si fata de salariati si fata de stat? Nici vorba. Ale unor grupuri de interese din economia subterana, a evaziunii fiscale, ingrijorate de perspectiva veniturilor la vedere, impozitate unitar si echitabil? Mi-e teama sa cred asa ceva. Atunci?!

 
 

Urmărește-ne pe Google News