ComenteazăÎn SUA, Marea Britanie, Italia sau Germania, țări unde învățământul online e mai ușor de aplicat decât în România, pentru că sunt mai mulți profesori și mai bine antrenați digital și pentru că sărăcia nu privează un număr semnificativ de copii de accesul la tehnologie, reacțiile familiilor nu sunt încurajatoare la adresa învățământului de la distanță.
“Reacțiile părinților oscilează între a spune că se petrece prea mult timp pe device-uri la întâlnirile Zoom până la plictiseala asociată cu lipsa interacțiunilor sociale cu colegii de clasă”, scrie m-live, un site local din Statele Unite.
Din relatările părinților, fenomenul frustrării copiilor pentru neparticiparea la cursuri este cu atât mai mare cu cât vârsta este mai scăzută.
Pentru copiii mei, învățarea în sine este un beneficiu secundar. Ei trebuie să vadă și să interacționeze cu oamenii, în persoană.
Părinte din SUA:
“Mi-am urmărit elevii de clasa a II-a și a V-a luptându-se să mențină concentrarea chiar și 30 de minute în această săptămână în timpul apelurilor Zoom”, a mărturisit un tată pentru același site.
“Este supărată, agitată și plictisită constant”
În zonele unde și grădinițele fac educație de la distanță, nemulțumirea e și mai mare. Iar părinții observă o creștere a numărului de ore în fața ecranului, petrecute de copii încă de la vârste foarte mici, ceea ce oricum era deja un fenomen-problemă.
“Copila mea de 4 ani nu poate sta toată ziua pe un iPad! Și când i se spune să facă pauze, se uită de obicei la televizor, pentru că eu trebuie să lucrez și nu pot interacționa cu ea”, a spus una dintre mame. “Este supărată, agitată și plictisită constant. Acest lucru nu este favorabil dezvoltării ei, trebuie să se miște, să se joace și să interacționeze. Vă cer, vă rog, să găsiți o modalitate de a-i readuce pe copiii noștri la școală”.
Trimiși acasă la o jumătate de oră de la clopoțel!
În general, replica legitimă a autorităților este aceea că o deschidere sustenabilă a școlilor se poate face doar dacă “nu e o deschidere pentru câteva zile, pentru ca apoi să închidem școlile, după apariția cazurilor de COVID”, conform unui oficial tot din SUA, acolo unde mai multe școli s-au redeschis și mai apoi închis.
După începerea școlii de luni, procesul s-a întâmplat foarte repede și în România, la mai multe unități de învățământ, inclusiv la colegiul militar de la Breaza, care a fost trecut în învățământ online, chiar după deschiderea “in person”.
Într-o singură zi s-a trecut de la scenariul verde la cel roșu. Probleme sunt peste tot.
În Italia, relatează Corriere della Sera, în Massa Carrara, provincie din Toscana, 18 copii au fost trimiși acasă, în carantină, după o jumătate de oră de la clopoțelul de deschidere a orelor. Intraseră la 8.00 la școală și la 8.30 plecau. Asta pentru că s-a aflat că o colegă, care nu ajunsese în acea zi la școală, dar cu care fuseseră la pregătire, avea COVID.
Eșecul întâlnirilor Zoom cu 15-20 de persoane
O altă dificultate reclamată de părinți este că, indiferent de strădaniile profesorilor, există limitări nu doar ale softurilor folosite, ci și ale paradigmei de comunicare de la distanță. Oricât de bună e conexiunea la net, formatul e cel care nu funcționează.
Dacă să discuți în doi sau în câțiva prieteni pe Zoom poate fi satisfăcător, lucrurile se schimbă la întâlnirile cu mulți oameni și care durează enorm.
“Întâlnirile Zoom nu sunt concepute pentru ca 15-20 de persoane să poată discuta bine”, a explicat un părinte american. El și-a observat copiii când aceștia făceau școală online.
Amândoi copiii mei au avut în jur de trei până la cinci ocazii de a vorbi toată ziua pe Zoom. De fiecare dată când vorbesc, pot spune câteva propoziții. Acest lucru este, sincer, teribil pentru dezvoltarea socială și emoțională la această vârstă.
Părinte din SUA:
Băiatul care a participat online la ore, de pe patul de terapie intensivă
Sigur că există și cazuri de dedicație pentru educația online, care fac știri de presă remarcabile. Tot Corriere a povestit cum un băiat de 16 ani, din Torino, Alessandro, suspect de COVID, dar dovedit că are “doar” o “pneumonie bilaterală severă”, a fost văzut de personalul de la terapie intensivă că vrea să se conecteze la lecțiile online ale școlii prin telefonul său mobil.
“Așa că i-am luat un computer”, au explicat cei din spital.
“El este mut 99% din timp”
O altă problemă a cursurilor de la distanță este aceea că elevii suferă în interacțiunile online pentru că nu ajung să-și cunoască colegii și pentru că “nu-și mai simt” profesorii. În funcție de temperamentul lor, chiar și cei pentru care grădinița sau școala era o plăcere înainte, care aveau o relație bună cu educatorii și profesorii, se simt acum pierduți, relatează părinții.
“Fiul meu, care era preferatul profesorului în grădiniță, întotdeauna fericit și ajutător, a decis că învățarea la distanță este plictisitoare”, a povestit o mamă.
Chiar și închiderea microfonului, căci “Mute” e starea normală în întâlnirile online cu mulți participanți, mai puțin la intervenții, nu e atât de ușor de depășit, cum ar fi putut părea inițial. Și adulții au o problemă să treacă din “Mute” în “Unmute”, cu atât mai mult cei mici.
“Nu are nicio legătură personală cu profesorul sau colegii săi. De când învață online, niciodată nu a reușit să cunoască pe oricare din clasa sa. El este mut 99% din timp. De câteva ori când i-am văzut ochii care scânteiau la perspectiva de a împărtăși cu profesorul și colegii săi, dar aceștia se estompează rapid când își dă seama că este încă mut și că nu poate atrage atenția profesorului său”, a conchis aceeași mamă.
“Glorificarea skype-ului”
Iar studiile arată că, pe măsură ce învățământul își păstrează acest format de criză, nu adaptarea la situație, ci nemulțumirea pare că crește.
HEPI, un think tank din Marea Britanie dedicat educației, a remarcat într-o cercetare că satisfacția studenților a scăzut de la lună la lună cu 50%. Doar un număr de 13% dintre ei au spus că sunt “foarte mulțumiți” de felul în care se desfășoară studiile. Sau, după o expresie a unui părinte, găzduită de The Ney York Times “școala nu poate însemna glorificarea skype-ului”.