Contextul economic și politic specific acelor vremuri influența atât disponibilitatea produselor, cât și simbolistica gesturilor de dăruire. Românii nu aveau acces la atât de multe lucruri ca în zilele noastre, astfel că de sărbători se ofereau în general dulciuri și fructe.
În perioada comunistă, Moș Nicolae aducea bucurii modeste, dar foarte apreciate. Într-o epocă în care magazinele erau adesea goale, iar alimentele și dulciurile erau raționalizate, cadourile deveneau mici miracole. Printre cele mai populare daruri se numărau dulciurile precum eugeniile sau ciocolata, produse rare și considerate adevărate delicatese.
Portocale și nuielușe pentru copii
Fructele exotice, cum erau portocalele și bananele, erau simboluri ale sărbătorilor de iarnă. În acea vreme, acestea apăreau în magazine doar în preajma Crăciunului, fiind asociate cu momentele festive. Copiii le primeau cu mare bucurie, savurându-le ca pe o adevărată comoară.
Nuielușa, un simbol tradițional al Moșului, era adesea prezentă în ghetele lustruite, un amestec de simbol părintesc și tradiție folclorică. Deși putea sugera o mustrare pentru cei mai neastâmpărați, era mai degrabă o glumă și o completare a micilor daruri.
Dulciurile erau printre cele mai râvnite cadouri. Bomboanele de pom cu fondant sau jeleu, deși simple, aduceau o mare bucurie copiilor. Ambalajele colorate și gustul dulce transformau fiecare bomboană într-un moment de sărbătoare.
Eugenia, celebra prăjitură cu cremă de cacao, era un alt dar comun. Ușor de procurat și accesibilă, aceasta devenise o constantă în viețile copiilor din acea perioadă. Ciocolata, în schimb, era mai greu de găsit, astfel că era primită cu o bucurie aparte.
Tradiția lustruirii ghetelor a rămas și astăzi
Pe lângă alimente, gestul de a dărui cadouri, oricât de simple, era încărcat de semnificații. Într-o societate marcată de lipsuri, fiecare obiect dăruit reprezenta un simbol al afecțiunii și al speranței.
Deși multe s-au schimbat de-a lungul timpului, obiceiul lustruirii ghetelor înainte de venirea lui Moș Nicolae a rămas o constantă. În perioada comunistă, această practică simplă aducea o notă de entuziasm și de anticipație, mai ales pentru copii.
Pentru părinți, sărbătoarea era o ocazie de a le oferi celor mici momente de bucurie, chiar și într-un context dificil. Fiecare dar, indiferent cât de mic, devenea o celebrare a familiei și a tradiției.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro