Ce cred experții că urmează după varianta Delta: „Viitorul depinde mai mult de ceea ce fac oamenii decât de ce face virusul”

În ianuarie 2020, la o săptămână după ce China informase restul lumii cu privire la apariția unor cazuri misterioase de pneumonie, autoritățile au revelat oficial și cauza acestei crize sanitare: un nou coronavirus.

Cu aproape două decenii în urmă, un alt coronavirus traversase bariera dintre specii și provocase epidemia SARS, omorând 774 de oameni, înainte ca autoritățile să reușească să îl controleze.

În 2020, chiar și în condițiile în care oamenii de știință se temeau că istoria se va repeta, exista totuși o mică speranță. Deși toate virusurile evoluează, coronavirusurile sunt relativ stabile și au mai puține mutații decât cele care provoacă viroza obișnuită.

„A existat, cred, o senzație că lucrurile vor fi în favoarea noastră și că scenariul de coșmar în care virusul va fi precum cel al gripei – în schimbare continuă, care necesită vaccinuri actualizate tot timpul – nu se va materializa”, spune pentru New York Times doctorul Adam Lauring, virusolog și specialist în boli infecțioase la Universitatea din Michigan.

Ce nu au putut previziona oamenii de știință a fost răspândirea așa de rapidă și la scară largă a SARS-CoV-2.

Până acum, peste 237 de milioane de persoane au fost infectate. Conform cifrelor oficiale, pentru că numărul de cazuri este în mod evident mai mare. Iar cel puțin 4,8 milioane de persoane au murit.

Recomandări

Dezvoltatorul imobiliar Nordis, unul dintre cei mai mari din România, a intrat în insolvență

Problematic este faptul că, cu fiecare nouă infectare, apare și o nouă oportunitate ca virusul să sufere o mutație.

„Avem infectări necontrolate în mare parte a lumii, iar asta va oferi virusului mai multe șanse să evolueze”, explică Lauring.

Evoluția unui virus este o poveste de durată, iar relația societății cu SARS-CoV-2 este încă proaspătă. Experții spun că este foarte improbabil că vom eradica coronavirusul și nu pot prezice cu exactitate ce va urma în anii sau deceniile care vin.

Virusul nu se va adapta la nesfârșit

Coronavirusul ar putea suferi tot felul de mutații, dar există trei direcții îngrijorătoare pentru specialiști: ar putea deveni mai transmisibil, mai abil în capacitatea de a păcăli sistemul imunitar sau ar putea deveni mai virulent, provocând forme mai grave ale bolii.

SARS-CoV-2 a devenit deja mai transmisibil. „Virusul este mai capabil să se transmită de la o persoană la alta decât era în ianuarie 2020”, explică Jesse Bloom, expert în evoluția virusurilor la Fred Hutchinson Cancer Research Center din Seattle. „Iar asta se datorează varietății mutațiilor pe care virusul le-a acumulat”, adaugă el.

Una dintre aceste mutații apăruse deja în ianuarie 2020. Mutația D614G a stabilizat, cel mai probabil, proteina spike pe care virusul o folosește pentru a pătrunde în celulele organismului uman. Această mutație, care a făcut ca virusul să fie mai infecțios, a înlocuit rapid versiunea originală a patogenului.

Recomandări

Cum îngroapă România dosarele lagărelor de copii din comunism. Justiția refuză anchetarea infamului program ceaușist de „optimizare socială”

În timp, alte variante au apărut. Mai întâi, varianta botezată în cele din urmă Alpha, care era cu 50% mai infecțioasă decât cea originală. Apoi, varianta Delta, care era la rândul ei cu 50% mai infecțioasă decât Alpha.

Varianta Delta este cea care alimentează în prezent valul pandemic major din România.

„Acum ne aflăm practic într-o epidemie provocată de varianta Delta”, spune Robert Garry, virusolog la Universitatea Tolane. „Deci un alt val, o altă răspândire a unei variante ceva mai puternice”, explică el.

Deși unii experți au fost surprinși să vadă așa de repede această variantă superinfecțioasă, care are mai multe mutații importante, apariția ei respectă manualul evoluției virale.

„Este greu de crezut că virusul ar putea să apară la o nouă specie perfect adaptat pentru acea specie”, spune Andrew Read, microbiolog la Penn State University. „Era de așteptat că va avea nevoie de unele adaptări”, explică el.

Recomandări

Diana Șoșoacă, penalizată de Parlamentul European pentru scandalul din iulie. Eurodeputata are interzis în plen și a rămas fără indemnizație timp de șapte zile

Oamenii de știință nu se așteaptă totuși ca acest proces de adaptare să continue la nesfârșit.

Cel mai probabil există niște limite biologice pentru gradul de contagiune al unui virus, limite bazate pe proprietățile intrinseci ale virusului. Virusurile care sunt bine adaptate la oameni, precum pojarul sau viroza sezonieră, nu devin constant mai infecțioase, spune doctorul Bloom.

Nu este clar deocamdată care sunt limitele în ceea ce privește transmisibilitatea, dar în mod clar, coronavirusul nu se poate replica la infinit și nici nu poate călători la infinit.

„Dacă varianta Delta reprezintă un platou (pentru evoluția virusului) sau dacă vor exista noi pași până când vom ajunge la acel platou, nu pot spune. Dar cred totuși că acel platou există”, spune doctorul Bloom.

Evitarea sistemului imunitar

În afară de faptul că a devenit mai transmisibil, unele variante au căpătat și abilitatea de a evita parțial sistemul imunitar.

Delta pare să evite unii anticorpi, dar există alte variante, precum Beta, care sunt și mai abile în păcălirea sistemului imunitar. Dar deocamdată, Delta este așa de infecțioasă încât a reușit să limiteze răspândirea acestor variante mai abile.

Însă pe măsură ce tot mai mulți oameni capătă anticorpi împotriva virusului, mutațiile care permit virusului să păcălească acești anticorpi vor deveni mai avantajoase.

„Peisajul selecției s-a schimbat”, explică Jessica Metcalf, biolog evoluționist la Universitatea Princeton. „Din punctul de vedere al virusului nu mai există o situație în care el intră (în organism) și găsește o gazdă neprotejată”, spune experta.

Vestea bună este că există mai multe feluri de anticorpi, iar o variantă cu câteva noi mutații nu va putea, cel mai probabil, să îi evite pe toți, spun experții.

„Sistemul imunitar a evoluat la rândul lui și are abilități de a contracara evoluția virusului”, spune doctorul Pepper. „Faptul că sistemul imunitar are un nivel complex de diversitate mă face să dorm mai bine noaptea”, adaugă el.

Anumite celule T, spre exemplu, distrug celulele infectate cu virusul, ajutând la limitarea severității bolii.

„E mult mai greu să păcălești răspunsul celulelor T decât pe cel al anticorpilor”, spune doctorița Ceile Gounder, specialistă în boli infecțioase la Școala de Medicină a Universității New York.

Apoi, există celulele B, care generează anticorpii. Chiar și după ce scăpăm de infecție, organismul continuă să genereze celule B pentru o vreme, introducând și mici mutații genetice.

Rezultatul este o colecție foarte diversă de celule B care produc o gamă de anticorpi, unii dintre ei posibil potriviți pentru următoarea variantă a virusului.

„Vorbim despre o bibliotecă de estimări pe care sistemul imunitar le face în privința variantelor ce ar putea apărea în viitor”, spune Shane Crotty, virusolog la Institutul pentru Imunologie La Jolla.

Deocamdată, studiile sugerează că anticorpii noștri, celulele T și celulele B funcționează așa cum era de așteptat atunci când vine vorba despre SARS-CoV-2.

„Virusul funcționează în mare conform regulilor imunologice pe care le înțelegem”, spune Crotty.

„Virusul nu are interesul să ne ucidă”

Dacă virusul va deveni mai virulent – adică dacă va ajunge să provoace forme mai severe ale bolii – este mai greu de prezis, spun experții.

Spre deosebire de transmisibilitate și de capacitatea de a evita răspunsul imunitar, virulența nu are un avantaj evoluționar inerent.

„Virusul nu are niciun interes să ne ucidă”, spune doctorul Metcalf. „Virulența contează pentru virus doar dacă funcționează pentru a ajuta transmiterea”, explică el.

Deoarece oamenii care sunt spitalizați sunt mai puțin predispuși să răspândească virusul decât cei care circulă liber, unii experți au teoretizat că noile virusuri ar putea deveni mai blânde, cu trecerea timpului.

Un exemplu comun citat în acest sens este cel al virusului myxoma, pe care experții australieni l-au eliberat în 1950 pentru a reduce populația invazivă de iepuri europeni din țară.

Inițial, virusul s-a dovedit a fi „fantastic de virulent”, a scris un om de știință, care a observat că patogenul a ucis 99% dintre iepurii pe care îi infecta. După doar câțiva ani însă, mai multe variante mai blânde ale virusului au apărut și au devenit dominante.

Dar myxoma nu este doar o simplă poveste despre un virus care devine în timp mai puțin virulent.

„Unele variante care erau prea blânde au fost de asemenea descoperite în anii 1950. Ele provocau forme foarte puțin grave, dar nu se transmiteau ușor, așa că nu au ajuns dominante”, explică doctorul Read.

Sistemul imunitar al iepurilor a evoluat și le-a permis să lupte mai bine cu infecția, apoi virusul a contraatacat, acumulând noi mutații care i-au permis să reducă eficiența acestui sistem imunitar.

Este prea devreme pentru a spune dacă SARS-CoV-2 va deveni mai virulent pe termen lung. Ar putea exista un echilibru între virulență și transmisibilitate. Variantele care îmbolnăvesc oamenii prea sever ar putea să nu se răspândească foarte mult.

Însă acest virus se transmite înainte ca oamenii să se îmbolnăvească grav. Atâta vreme cât acest lucru va rămâne valabil, virusul ar putea deveni mai virulent fără să își sacrifice transmisibilitatea.

În plus, același lucru care face ca virusul să fie mai infecțios – o capacitate mai mare de multiplicare sau de atașare de celulele umane – ar putea să îl facă și mai virulent. Unele dovezi par să sugereze într-adevăr că varianta Delta are mai multe șanse să provoace forme mai severe ale bolii, care să ducă la spitalizare.

„Aș putea să joc acest joc al imaginației vreme îndelungată. În zilele bune sunt optimist că severitatea bolii va scădea în timp. Deoarece, evident, izolarea oamenilor afectează transmisibilitatea. În zilele mai rele mă tem că totul va merge în direcția cealaltă”, spune doctorul Read.

Conflictul armat dintre noi și virus este abia la început

Deși în fața noastră avem multe căi posibile, un lucru cert este că SARS-CoV-2 va continua să evolueze și că acest conflict armat dintre noi și virus este abia la început.

Am pierdut primele runde, permițând virusului să se răspândească necontrolat, dar avem încă o serie de arme pe care le putem folosi.

„Cred că există motive de speranță pentru că vaccinurile anti-COVID sunt, în acest moment, mai eficiente decât au fost vreodată cele antigripale”, spune Bloom.

Chiar și prima generație de vaccinuri a oferit o protecție substanțială împotriva bolii și există suficient spațiu pentru a îmbunătăți această eficiență, schimbând dozajul, intervalul de timp dintre doze sau adaptând serul la noile variante.

„Am mare încredere că vom putea gestiona orice traiectorie evoluționară negativă, prin îmbunătățirea actualelor vaccinuri sau a generației următoare”, spune Read.

Apoi, rapelurile sau infectările celor vaccinați vor veni să suplimenteze imunitatea și să învețe organismul să recunoască noile mutații, astfel ca în cele din urmă să devenim mai puțin vulnerabili în fața variantei care ar putea veni.

„Poate că vei avea o reinfectare, dar va fi relativ blândă, în vreme ce îți va întări imunitatea”, spune doctorul Grounder.

În acest timp, pe măsură ce numărul de gazde complet vulnerabile va scădea, iar transmiterea va încetini, virusul va avea mai puține oportunități să sufere mutații.

Un studiu recent, care nu a trecut încă prin etapa evaluății științifice, sugerează că rata tot mai mare de vaccinare ar putea avea deja un efect în limitarea acestor mutații.

Iar rata de evoluție ar putea să încetinească și ea, pe măsură ce virusul se adaptează mai bine la oameni.

În cele din urmă, pe măsură ce evoluția virală va încetini, iar sistemul nostru imunitar va deveni mai abil, vom ajunge la un echilibru în relația cu virusul, spun oamenii de știință. Cu alte cuvinte, nu vom stinge incendiul, dar el va fumega, nu va arde cu putere.

În ce fel va arăta acest echilibru nu este deocamdată clar. Unii experți cred că virusul va fi asemănător cu cel al gripei, care provoacă încă forme severe ale bolii și decese, în special în timpul vârfurilor sezoniere.

Alții sunt mai optimiști. „Estimarea mea este că într-o bună zi acest virus va fi o altă cauză a răcelii comune”, spune Jennie Lavine, cercetătoare în boli infecțioase la Emory University.

Există alte patru coronavirusuri care au devenit endemice în populația umană. Suntem expuși la ele în mod constant și toate patru provoacă răceli obișnuite.

Evident, în față rămân suficiente incertitudini. Spre exemplu, de cât timp este nevoie pentru a ajunge la acest echilibru.

În unele țări occidentale, dar și în unele din Asia, rata mare de vaccinare oferă deja speranțe că partea mai grea a pandemiei este în urmă. Dar mare parte din lume rămâne nevaccinată, iar virusul a dovedit că este capabil să ne surprindă.

„Ar trebui să fim precauți atunci când încercăm să prezicem de ce mai este capabil în viitor”, spune doctorul Crotty.

În vreme ce nu ne putem păzi în fața tuturor posibilităților, putem să ne mărim șansele de succes grăbind distribuția vaccinurilor și temperând transmiterea virusului până când oamenii se pot vaccina.

Acțiunile pe care le întreprindem acum ne vor ajuta să determinăm cum vor arăta anii viitori, spune doctorul Jonathan Quick, un expert în sănătate publică la Duke University.

„Viitorul”, subliniază el, „depinde mult mai mult de ceea ce fac oamenii decât de ceea ce face virusul”.

Urmărește-ne pe Google News