Prof. Wendy Barclay, șefa Departamentului de
Boli Infecțioase de la Imperial College London, este expertă în virusurile
gripale, iar acum se dedică 100% studierii noului agent patogen și modului în
care acesta se comportă după infectarea gazdei.
Noul coronavirus a infectat deja peste două milioane de oameni, iar bilanțul deceselor a sărit de 126.000.
În general, în cazul virusurilor respiratorii, gravitatea bolii e determinată de cantitatea de virus la care ești expus. Dacă infecția e pornită de o cantitate mică de particule virale, faci o formă ușoară, dacă ești expus la o cantitate mare, riscul să faci o formă severă e crescut. Cu noul coronavirus e la fel.
Prof. Wendy Barclay:
Virusologul britanic are o analogie preferată
pentru a explica modul în care virusurile atacă organismul infectat și organismul
răspunde la atacul viral: compară virusul și sistemul imunitar al persoanei
atacate cu lupta dintre două armate.
Priviți coronavirusul ca pe o armată. Numărul soldaților din care e formată face diferența, e normal, nu? O armată formată dintr-un număr mare de soldați are mai multe șanse să învingă armata aflată în defensivă, adică sistemul tău imunitar, decât una mică. Armata crește numeric în organismul infectat, prin replicare, însă această creștere este influențată de numărul soldaților cu care pleacă la atac.
Prof. Wendy Barclay:
De aici, virusologul britanic ajunge la ceea
ce ne explică medici și specialiști în boli infecțioase nu doar de la
izbucnirea pandemiei de COVID, ci înainte de fiecare sezon gripal: dacă te afli
în autobuz și cineva bolnav tușește sau strănută exact lângă tine,
probabilitatea să inspiri particulele virale și să te îmbolnăvești e foarte
mare, pe când dacă strănută sau tușește cineva din spatele autobuzului, iar tu
ești în față, particulele virale se vor disipa și e posibil ca la tine să nu
ajungă nimic.
De aceea, spune prof. Barclay, personalul
medical riscă să facă forme grave și să moară: e aproape de sursă și se
infectează cu o cantitate mare de particule virale.
Procedurile pe care trebuie să le efectueze, să ia probe din gât sau din nas persoanelor suspecte de COVID sau să intubeze bolnavii care ajung la Terapie Intensivă, presupun să stea foarte aproape de fețele bolnavilor. Oricât de bine echipat ar fi, cu măști, mănuși, halate, personalul medical este expus, pentru că particulele virale rămân în aer și pot găsi o cale să pătrundă în căile respiratorii.
Prof. Wendy Barclay:
Un studiu publicat în revista The Lancet luna trecută arăta că încărcătura virală prezentă în organismul pacienților cu forme severe de COVID-19 este de până la 60 de ori mai mare decât în cazul celor cu forme ușoare.
Până în prezent, la nivel global, peste 200 de cadre medicale au murit de COVID-19.
Ce facem dacă unul dintre membrii familiei
are simptome? Îl izolăm?
Particulele virale sunt oprite de măști, de
aceea ni se recomandă să le purtăm de fiecare dată când ieșim din case: reducem
riscul infectării.
Ce facem însă acasă, dacă suntem carantinați sau izolați cu familia, iar unul dintre membrii familiei, adult sau copil, prezintă simptome de COVID? Îl izolăm de ceilalți, ca să reducem riscul infectării sau al încărcăturii virale transferate?
Dacă numai unul din familie are simptome, da, distanțarea pentru cel puțin 7 zile este cea mai bună măsură de prevenție. Păstrați distanța, evitați să vă atingeți chipurile, evitați îmbrățișările, săruturile, strănutați și tușiți numai în batistă. Asta, în cazul adulților. Nu recomand sub nici o formă distanțarea de copii și purtarea măștilor în fața lor, când copiii se îmbolnăvesc, pentru că i-ar speria.
Prof. Wendy Barclay:
Ce măsuri mai recomandă virusologul britanic
în cazul familiilor în care o persoană prezintă simptome sau a fost confirmată
cu COVID: “Camere diferite, în cazul adulților. Evitați să amestecați
vesela, prosoapele. Folosiți băi diferite, dacă e posibil.
Cel mai negru scenariu e acela în care, dintr-o familie, 3,4 sau 5 sunt infectați și unul singur nu este.
Acea persoană încă sănătoasă este expusă la 3,4 sau 5 surse virale. Dacă nu se separă de restul familiei și se infectează, riscul să dezvolte o formă severă e foarte mare.
Prof. Wendy Barclay: