Penisul regelui Carol al II lea a devenit element de folclor urban încă din perioada interbelică, după cum o atestă scriitoarea britanică Olivia Manning care a trăit la Bucureşti prin 1940:
„Întoarse o monedă de un leu pe partea imprimată cu un cocean de porumb şi spuse: – Un portret al Măritei şi Glorioasei sale Majestăţi, regele Carol al II lea! Dumneata, draga mea, s-ar putea să nu recunoşti asemănarea, dar sunt multe alte doamne pentru care nu ar fi o problemă.”
Mai mult, același ”cronicar” susține că tocmai dimensiunea penisului regelui Carol al ar fi fost și motivul pentru care soția acestuia, principesa Elena, s-ar fi simțit traumatizată.
„Intimile principesei Elena lăsau să se înţeleagă că motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei soţ era brutalitatea cu care o supunea, zi şi noapte, în pat sau la repezeală pe un colţ de canapea, îndatoririlor ei conjugale”.
Tot Constantin Argetoianu nota că Alexandru Davila i-a povestit cum s-a petrecut iniţierea sexuală a lui Carol al II lea. Regele Carol I l-a rugat pe Alexandru Davila să găsească o damă de consumaţie pentru tânărul prinţ când acesta avea 16 ani. Reacţia femeii după noaptea petrecută cu Carol al II lea: „M-a omorât nene Alecule!” , consemna Constantin Argetoianu, în în lucrarea ”Pentru cei de mâine. Memorii”, vol. VII, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1996, p. 234-235, citat de historice.ro.
Însă, pentru Elena Lupescu, amanta regelui, dimensiunile nu par să fi fost o problemă. De altfel, metresa regelui își căpătase un supranume: ”Roaiba”. Viața intimă a celor doi era atât de activă, încât a fost monitorizată chiar de către serviciile secrete.
Deși se supunea întru totul fanteziilor regelui, Elena Lupescu se pare că nu reușea să-i potolească pofta de sex. De aceea, regele Carol al II-lea devenise abonat al prostituatelor din București.
”Regele aborda câte o prostituată, o aducea la Palat şi după o şedinţămai scurtă sau mai lungă, îi da drumul cu un bilet de 500 sau 1.000 de lei. La ieşirea din Palat, paţachina era ridicată de agenţii Poliţiei şi dusă la Gavrilă Marinescu care îi mai da 5000 lei şi o ameninţa cu moartea dacă spune ceva. Cu timpul, Gavrilă organizase şi acest serviciu, înlăturând din drumul regelui libera concurenţă şi presărând străzile din jurul Palatului cu clientele lui. Prin discreţia şi dibăcia cu care îndeplinea acest serviciu, Gavrilă Marinescu şi-a asigurat încrederea Regelui şi permanenţa la Prefectura Poliţiei, cu toate abuzurile pe care le-a săvârşit”, mai scria Constantin Argetoianu.
CITEȘTE ȘI: