Ce era „groapa disperării”, experimentul pe tema depresiei, considerat o metodă de tortură pentru maimuțe

În cadrul experimentului, o maimuță macac rhesus era pusă într-o structură verticală în formă de con, fabricată din oțel inoxidabil. Baza dispozitivului era făcută din plasă de sârmă, pentru a permite eliminarea fecalelor. Aici, animalul primea mâncare și apă și stătea izolat săptămâni la rând.

Omul de știință a numit dispozitivul „groapa disperării”. După cum a explicat într-o lucrare din 1969, ideea era aceea de a reflecta senzațiile emoționale pe care le simt oamenii cu depresie severă.

Oamenii deprimați spun că se află în adâncul disperării sau se scufundă într-o fântână de singurătate și deznădejde. Prin urmare, am construit un instrument care să îndeplinească aceste criterii și l-am numit eufemistic „groapă” sau „cameră verticală” pentru cei care consideră că termenul „groapă” este inacceptabil din punct de vedere psihologic.

Harry Harlow:

Cele mai multe dintre maimuțele supuse experimentului au intrat într-o stare de inerție la câteva zile după ce au intrat în „groapă”. După ce au fost scoase din dispozitiv, ele nu au revenit la un comportament social normal, iar cercetătorul explică, într-un studiu din 1971, că timp de 30 de zile, animalele nu s-au jucat, s-au ferit de interacțiunea socială și nu au manifestat deloc curiozitate. Multe dintre ele au rămas pur și simplu nemișcate, într-o poziție ghemuită, strângându-și corpul cu mâinile, iar aceste „anomalii comportamentale profunde” s-au menținut timp de mai multe luni după ieșirea din „groapă”.

Recomandări

Sondaj INSCOP la comanda Libertatea. Alegeri prezidențiale: Candidatul cel mai bine pregătit și cel mai slab pregătit

Cine a fost Harry Harlow și de ce experimentele lui au stârnit controverse

De-a lungul carierei sale de aproximativ 40 de ani, Harry Harlow s-a bucurat de recunoaștere academică și de notorietate, fiind unul dintre cei mai citați psihologi din secolul XX. Cea mai mare parte a activității sale profesionale a fost legată de Universitatea din Wisconsin – Madison. În același timp, experimentele lui au dat naștere multor controverse.

Mulți au considerat că experimentele făcute de Harlow pe animale au fost sadice, nejustificate și exploatatoare.

„Harry Harlow și colegii săi își torturează primatele deceniu după deceniu, dovedind invariabil ceea ce știam cu toții deja: creaturile sociale pot fi distruse prin distrugerea legăturilor lor sociale”, spunea criticul literar american Wayne C. Booth.

De altfel, Harlow nu s-a ferit niciodată de imaginea unui om de știință care face experimente cu sânge rece asupra animalelor.

„Singurul lucru de care îmi pasă este dacă de pe urma maimuțelor pot publica și ceva. Nu le iubesc. Niciodată nu le-am iubit. Chiar nu-mi plac animalele. Disprețuiesc pisicile, urăsc câinii. Cum să-ți placă o maimuță?”, spunea cercetătorul într-un interviu din 1974.

Recomandări

Toate taxele care ar putea crește în 2025. Scumpiri pe bandă, din cauza pomenilor guvernamentale

Alții au spus despre Harry Harlow că îi plăcea inclusiv să dea nume șocante dispozitivelor pe care le folosea în experimentele lui. Pe lângă „groapa disperării”, el a creat „tunelul terorii”, „fecioara de fier” sau „grilajele de viol”.

A folosit maimuțele și pentru studiul legăturii afective dintre părinți și copii

Harlow a folosit maimuțele macac și ca să demonstreze că legăturile părintești, îngrijirea și dragostea din primele etape ale vieții sunt foarte importante pentru dezvoltarea socială și cognitivă și că un copil are o dorință psihologică de afecțiune față de o figură parentală care este mai profundă decât dorința utilitară de căldură, protecție și hrană. Harlow i-a contrazis astfel pe alți cercetători din prima jumătate a secolului XX, care susțineau că părinții trebuie să păstreze o distanță emoțională față de copiii lor. Un psiholog al epocii recomanda chiar ca părinții să nu-și pupe copiii înainte de culcare, ci să le strângă mâna cu putere.

Spre finalul carierei sale, Harry Harlow s-a concentrat pe studiul științific al depresiei. Totul, în contextul în care și el a trecut printr-o depresie severă, care s-a acutizat după moartea soției lui, în 1971, și care, împreună cu consumul de alcool, i-a adus și lui sfârșitul zece ani mai târziu.

La noapte se dă ora înapoi. Vezi cum trece România la ora de iarnă 2024!

Urmărește-ne pe Google News