ComenteazăCe cred penticostalii despre divorţ, alcool si dans
Conform credinţei penticostale, la baza vieţii spirituale a fiecărui credincios trebuie să stea convertirea personală, după care se administrează botezul prin cufundare în apă.
Într-un interviu, pastorul american Elder Greg Madden susţine că dansul „nu este un păcat în sensul propriu al cuvântului”. Cu toate acestea, continuă el, „contextul în care este făcut este crucial. Biblia le permite credincioşilor să se roage prin dans, însă dansul – în marea parte a societăţii – are un scop provocator, sexual, iar muzica şi atmosfera sunt de obicei nedumnezeieşti”.
Poziţia mişcării penticostale în ceea ce priveşte alcoolul este la fel de strictă. Cu toate că una dintre primele minuni realizate de Iisus a fost transformarea apei în vin, penticostali atrag atenţia asupra „puterii distructive a alcoolului”, câteva versete din Biblie venind în ajutorul penticostalilor: „Beţivii nu vor moşteni Regatul Domnului” sau „Biblia condamnă băuturile tari”.
Penticostalii nu privesc cu ochi buni nici divorţul. „Datorită caracterului divin al căsătoriei, aceasta este un angajament pentru toată viaţa” singura permisiune clară pentru divorţ fiind bazată pe „curvie”. Printre valorile de căpătâi ale mişcării se numără cumpătarea, modestia (chiar şi în privinţa vestimentaţiei, existând reguli destul de stricte), dar şi corectarea nedreptăţilor sociale sau îndeplinirea obligaţiilor sociale.
Principalele învăţături ale penticostalilor
Între cele mai importante învăţături ale penticostalilor, pe lângă cele menţionate la început şi care sunt comune tuturor cultelor neoprotestante, putem aminti: traducerea penticostală (versiunea Cornilescu) a Bibliei singura admisă, Duhul Sfânt ca temelie a concepţiei penticostale şi Botezul cu Duhul Sfânt care se poate primi şi prin punerea mâinilor; atunci când botează cu apă practică o singură afundare; cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va întemeia împreună cu credincioşi adevăraţi.
Cina Domnului se oficiază cu azimă şi must. Practică „spălarea picioarelor”, conducătorii sunt pastorii şi diaconii, respectă duminica şi alte sărbători, mântuirea se realizează prin Harul lui Dumnezeu, faptele bune (milostenia) au valoare mântuitoare, cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va întemeia împreună cu credincioşi adevăraţi. Practică „vorbirea în limbi” si „tălmăcirea limbilor”, date prin Duhul Sfânt şi cred în împărăţia de 1000 de ani pe care Hristos o va întemeia împreună cu credincioşi adevăraţi .
Ca notă individuală, penticostalii practică „ungerea cu untdelemn” pentru vindecarea de boli si au o pasiune pentru minuni si vindecări miraculoase, acestea fiind atribuite Duhului Sfînt.
Organizarea Bisericii Penticostale
În fruntea unei biserici se află un pastor sau mai mulţi, în funcţie de numărul membrilor şi un comitet ales de fiecare Biserică. Pregătirea pastorilor se face la nivel universitar, în cadrul Institutului Teologic Penticostal, care funcţionează în Bucureşti.
Organizarea cultului are la bază sistemul centralizat, respectându-se autonomia bisericească locală. Cultul are o conducere colectivă centrală, reprezentată de Consiliul bisericesc format din 21 membri şi de Comitetul executiv format din 7 membri, în frunte cu un preşedinte. Aceste organe sunt alese în cadrul Adunării generale elective, forul cel mai înalt de conducere a cultului, care se întruneşte o dată la 4 ani. Bisericile locale au ca intermediar între ele şi conducerea centrală şase comunităţi regionale : Arad, Braşov, Bucureşti, Cluj, Oradea şi Suceava.
Ideile penticostale au pătruns în ţara noastră din Ungaria. Primul român, considerat întemeietorul penticostalilor la noi, a fost arădeanul Pavel Budeanu, plecat înainte de 1910 în America, unde a ajuns în contact cu penticostalii si a îmbrăţişat doctrina lor. Întors în ţară, cu sprijinul unor maghiari mai înstăriţi a întemeiat prima comunitate.
(Surse: crestinortodox.ro, crestinul.ro)