ComenteazăÎn perioada 1997-2020, “un număr de 65 de persoane condamnate la închisoare pe viață au fost puse în libertate condiționat. Dintre acestea, 5 au fost arestate din nou și depuse în unitățile penitenciare”, comunică Administrația Națională a Penitenciarelor, pentru Libertatea. Restul de 60 de persoane s-au reintegrat în societate.
Ce înseamnă o pedeapsă cu închisoarea pe viață?
Legislația românească permite ca în cazul închisorii pe viață, după 20 de ani de stat după gratii, persoanele în cauză să poată solicita liberarea condiționată, atunci când sunt îndeplinite mai multe condiții, iar “instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în societate”.
În fața acestei cereri se întrunește o comisie care decide dacă persoana este considerată “reabilitată” și sub ce condiții poate fi liberată.
În cazul lui Turnagiu, Ministerul Justiției i-a demis ulterior pe directorul și directorul adjunct al Penitenciarului Drobeta-Turnu Severin, unde era închis acesta, și a cerut o serie de verificări la Tribunalul Mehedinți, unde a fost admisă cererea lui de liberare condiționată.
Liberarea condiționată. Ce prevede legea?
Conform Legii 254/2013, cea care dictează regimul de săvârșire a pedepselor privative de libertate, scopurile acesteia sunt:
- “prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni;
- se urmărește formarea unei atitudini corecte față de ordinea de drept, față de regulile de conviețuire socială și față de muncă, în vederea reintegrării în societate a deținuților sau persoanelor internate”.
Așadar, în general, scopul trimiterii oamenilor la închisoare este acela ca aceștia să se întoarcă la un moment dat în societate, apți pentru a-și continua viața departe de zona infracțională. De aceea, conform legii, liberarea condiționată este posibilă.
În cazul în care un deținut obține liberarea condiționată, adică iese din închisoare înainte de a executa tot timpul pe care instanța l-a stabilit în sentința sa, iar la momentul ieșirii ar mai fi avut de executat cel puțin doi ani, atunci acesta va fi preluat de o altă instituție, Serviciul de Probațiune, care îl va supraveghea.
“La noi ajung dacă prin sentința penală de liberare judecătorul dispune supravegherea persoanei”, explică Evelina-Denisa Oueslati, de la Direcția Națională de Probațiune.
Ce este Direcția Națională de Probațiune?
Serviciile de Probațiune din România s-au înființat în anul 2001.
Probațiunea nu înseamnă doar control și supraveghere, ci îmbină partea asta cu partea de suport și asistență.
Așa începe supravegherea oricărei persoane care intră în evidență – cu o evaluare unde se radiografiază toate tipurile de nevoi. Noi credem că dacă nevoile astea de bază, majore, rămân neacoperite, împing în timp persoana înspre zona de recidivă.
Evelina-Denisa Oueslati, pentru Libertatea:
Astfel, la prima întâlnire, se stabilesc obiectivele și se face un plan de reintegrare:
- nu are un loc de muncă, obiectivul este să găsim un loc de muncă;
- nu are unde să locuiască, se identifică adăposturi care îl pot prelua, este trimis la o cantină socială unde să mănânce;
- nu are acte să se înscrie la un curs de calificare sau să își caute de lucru, prima etapă e să se facă niște acte.
Vechiul Cod Penal
Dintre cele 65 de persoane condamnate la închisoare pe viață niciuna nu a intrat în supravegherea Serviciului de Probațiune, odată cu liberarea condiționată. Până în anul 2014 a fost în vigoare vechiul Cod Penal, potrivit dispozițiilor căruia persoanele liberate condiționat nu erau supravegheate de serviciile de probațiune.
De aceea, cele 65 de persoane condamnate la închisoare pe viață și liberate ulterior, printre care Ion Turnagiu, nu au ajuns la Probațiune.
“Există o categorie de persoane care se liberează acum din penitenciar, dar nu vor ajunge niciodată în Serviciul de Probațiune în supraveghere chiar dacă au îndeplinită condiția restului, să fie mai mare de doi ani, din simplul motiv că au fost condamnate în timpul de aplicare a Vechiului Cod Penal, care nu prevedea supraveghere la liberarea condiționată”, explică Adriana Popescu, directoarea Direcției Naționale de Probațiune.
Atunci când există o succesiune de legi, judecătorii trebuie să o aplice pe cea mai favorabilă persoanei condamnate.
“Aplicarea legii mai favorabile rezultă din principiul trasat de Constituție. Ca să schimbăm lucrurile acum, ar trebui să ne ducem să modificăm Constituția, și oricum ar avea aplicabilitate pe viitor”, mai punctează Adriana Popescu.
Dar în Probațiune intră mai multe categorii de persoane. Din anul 2014, când a intrat în vigoare noul Cod Penal și până în prezent, Sistemul de Probațiune din România a înregistrat 169.414 intrări-persoane sancționate cu:
- alte măsuri (amânarea aplicării pedepsei, înlocuirea amenzii cu muncă neremunerată în folosul comunității);
- pedepse neprivative de libertate (suspendarea executării pedepsei închisori);
- măsuri educative (stagiul de formare civică, supravegherea, asistarea zilnică și consemnarea la sfârșit de săptămână);
- liberare condiționată.
“Nu mai putem face nimic în privința situațiilor din trecut. Noul Cod a venit și a reglementat lucrurile acestea și de acum încolo lucrurile sunt diferit”, punctează Adriana Popescu.
Din totalul de 169.414 persoane, doar 683 sunt persoane liberate condiționat, explică reprezentanții Direcției Naționale de Probațiune, pentru Libertatea.
Dintre cele 683 de persoane liberate condiționat aflate în evidența serviciilor de probațiune, numai 14 au comis o nouă infracțiune în perioada rămasă până la finalizarea pedepsei închisorii, iar 6 nu au respectat condițiile liberării condiționate, mai explică cei de la Probațiune.
Asta pentru că în acest serviciu vorbim de o rată de recidivă de aproximativ 3%, în timp ce în ceea ce privește populația carcerală, vorbim de o recidivă de aproape 40%.
În sistemul de probațiune, rata de recidivă este reprezentată de un procent din numărului celor care au ieșit din supraveghere prin comiterea unor noi infracțiuni sau prin nerespectarea regulilor de supraveghere.
“Măsurile alternative s-au dovedit eficiente. E firesc să fie așa – persoana care intră în sistemul de probațiune este lăsată liberă, nu cunoaște gradul de constrângere pe care îl resimte în penitenciar. Este mai deschisă, mai binevoitoare, mai compliantă la colaborarea cu autoritățile”, explică reprezentanții Serviciilor de Probațiune.
Plus că intervine partea de suport prin intermediul căreia ofițerul de probațiune nu este perceput neapărat ca un polițist, este perceput și ca un reper, un punct de sprijin, te duci ceri informații, te ghidează, te îndrumă, înveți ceva.
Reprezentanții Serviciilor de Probațiune:
100.000 de persoane ajung anual în Probațiune
Numărul persoanelor care sunt supravegheate pe parcursul unui an este de aproximativ 100.000, printre care persoane liberate condiționat și persoane care nu au fost închise, ci au primit o măsură neprivativă de libertate, inclusiv minori.
Serviciile de Probațiune înseamnă, în prezent, 600 de persoane angajate, urmând ca alte 254 de persoane să fie angajate, după ce Ministerul Justiției a alocat fonduri pentru asta.
“Anul acesta a fost suplimentată schema, urmând să se deruleze un concurs imediat ce situația o va permite”, declară Adriana Popescu.
În ce constă supravegherea?
La liberarea unei persoane căreia instanța îi indică supravegherea, instanța comunică către serviciul de probațiune sentința, iar probațiunea îl contactează.
“Persoanele vor trebui să respecte pe perioada de supraveghere măsurile și obligațiile pe care i le-a impus instanța de judecată, prevăzute de Articolul 101 din Codul Penal. Termenul de supraveghere este egal cu restul pe care persoana îl mai avea de executat, însă măsurile și obligațiile le execută pe o perioadă de o treime din termen, dar nu mai mult de 2 ani”, explică Adriana Popescu.
Printre aceste măsuri stipulate în Codul Penal, regăsim:
- să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta;
- să primească vizitele persoanei desemnate cu supravegherea sa;
- să anunțe, în prealabil, orice schimbare a locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;
- să comunice schimbarea locului de muncă;
- să urmeze un curs de pregătire școlară ori de calificare profesională.
Pentru ca aceste măsuri să fie respectate, Probațiunea colaborează și cu instituțiile din comunitatea persoanei supravegheate.
În prezent, în penitenciarele din România se află aproximativ 20.000 de persoane, iar în supraveghere, peste 65.000
De asta s-a și înființat Probațiunea, ca să ajute la descreșterea populației penitenciare, să se diversifice practic paleta de sancțiuni penale.
Reprezentanții Serviciilor de Probațiune: