Ce-i mana pe ei in lupta?…

Tare neinspirati au fost cei care au programat finala Cupei Romaniei la fotbal in toiul Campionatului Mondial. Nu de alta, dar am avut ocazia sa facem comparatii deloc magulitoare pentru fotbalul romanesc. Cu ce-am ramas in urma finalei Rapid – Dinamo? Cu imaginea unei batai generale in teren. Cu impresia unei uri animalice, de ambele parti, departe de fireasca adversitate sportiva (vorba poetului: „Ce-i mana pe ei in lupta?…”). Cu strigatul tunator al tribunei, auzit de milioane de telespectatori: „Muie Rapid!”. Cu injuraturile extrem de „citibile” pe micul ecran de pe buzele acelui Giani Kirita, coborat parca din cele mai negre zone ale Ferentarilor. Cu imaginea a doua echipe, la finalul meciului, care alergau – fiecare – cu cate o cupa, moment unic si absolut penibil in istoria festivitatilor de premiere din fotbalul romanesc!
Nu scriu de obicei despre fotbal, pentru ca nu-mi place sa-mi dau cu parerea in domenii pe care nu le stapanesc, care sunt, pentru mine, doar un hobby… Insa parca aceasta finala a avut semnificatii care trec dincolo de granitele sportului. Ne-a aratat, din pacate, asa cum suntem: neseriosi si derbedei.
Si, de parca n-ar fi fost de ajuns, o seara urata s-a incheiat cu niste oameni urati: cativa responsabili ai fotbalului care ne explicau ca a fost o seara buna pentru fotbal si ca jocul a fost mai bun decat multe partide de la Cupa Mondiala! Hai nu mai spuneti! Eu, unul, prefer luptele frumoase si sportive care se dau, in aceste zile, in Extremul Orient.

Urmărește-ne pe Google News