ComenteazăLocul de muncă și viața personală sunt pentru majoritatea separate orar. Înainte și după ora 5. Pentru muncitorii domestici, delimitarea asta nu există. Ei locuiesc la locul de muncă. Adică în casele celor pentru care sunt bone, oameni de serviciu, bucătari, grădinari.
Ioana Păun a început în urmă cu câțiva ani să se documenteze despre comunitatea filipineză din România, ajutată de jurnalista Laura Ștefănuț. Și au aflat cazuri tulburătoarea.
„Am lucrat pe subiectul bonelor în mai multe țări, în SUA, Austria, Italia, înainte să o fac în România. Pare paradoxal că și la noi, țara europeană cu cele mai multe emigrante care lucrează în casele din străinătate, există femei care vin de departe ca să facă același lucru pentru bogații de aici. Am vrut să vedem cum e. E diferit? E identic? Cum reacționează statul român? Sunt filipinezele la fel de vulnerabile în România ca româncele din Italia? Da, este exact aceeași poveste. Numai că acum românii nu mai sunt victime, sunt abuzatorii. Și merită să asumăm această realitate”, spune regizoarea Ioana Păun.
Ce înseamnă să fii bonă filipineză în România
În urma documentării, a ieșit piesa „Produse domestice”, care va fi din nou jucată duminică 11 martie, de la 20.00, la Apollo 111, în București, urmată de un Skype cu Ynia, filipineza care a jucat inițial rolul principal, însă acum locuiește în Cehia. Când a acceptat rolul, Ynia lucra ilegal în România, ca bonă. A avut mai multe experiențe neplăcute la angajatorii români până să își găsească ultimul job. Rolul principal într-o piesă i-a adus și o expunere publică nedorită, pentru că autoritățile române s-au sesizat și în final au deportat-o.
Povestea piesei este tot una reală. Este povestea unei filipineze agresate sexual de angajatorul ei. În momentul în care i-a mărturisit soției acestuia ce se întâmplă, și aceasta s-a întors împotriva ei. O dramă care nu vorbește despre români și filipinezi, ci despre oameni și atât.
„Spectacolul provoacă pozițiile vizavi de multe subiecte înrădăcinate în mintea românilor. Rolul femeii în casă, violența simbolică, opresiunea sistematică, raportul între clase și dificultățile de solidarizare între ele. E un spectacol care pune întrebări incomode și provoacă la asumare”, mai spune Ioana Păun.
O piesă care poate schimba mentalități, tocmai prin jocul acesta incomod eu-tu, victimă-călău, atât de versatile.
„Produse Domestice s-a jucat în fața prea puținor autorități, mai degrabă diplomați, români din Austria sau Germania. A fost ambasadorul Norvegiei, invitat de filipineza care lucra la ei ca menajeră, și ne-a promovat și susținut proiectul. Dar nu am avut nicio altă figură cu funcție de decizie pe subiect. Îmi aduc aminte că la o reprezentație a venit o angajată a unei instituții care se ocupă de migranți și a cărei colaborare cu guvernele europene este problematizată în spectacol. A fost defensivă ca la orice critică politică. Să schimbi instituțiile e o muncă ce depășește ambițiile spectacolului”, explică Ioana.
Un merit al piesei este faptul că a schimbat ușor discursul despre comunitatea filipineză, care este a treia categorie de străini, ca număr, care lucrează legal în România, după chinezi și turci.
„Înainte de ‘Produse Domestice, filipinezele apăreau în media în mod simplist și reductiv, supuse și ieftine. Am reușit să schimbăm discursul mediei, dacă dai acum search ‘bone filipineze, vei vedea povești mai nuanțate, care le îndreptățesc și le redau demnitatea”, mai spune Ioana.
În România, lucrează în jur de 800 de filipinezi.
Citește și: