Ce înseamnă sionism

Evoluția acestei ideologii de-a lungul istoriei reflectă muliplele schimbări de ordin politic, social și cultural din lumea evreiască și internațională. Totodată, sionismul evidențiază tensiunile și provocările care sunt asociate cu încercarea de menținere a unei identități culturale puternice și de promovare a drepturilor și securității unei comunități despre care se știe că a fost persecutată istoric. În articolul de astăzi ne propunem să îți spunem tot ceea ce trebuie să știi despre acest concept și principiile sale de bază.

Ce este sionismul și de unde provine termenul

Sionismul este un concept politic și naționalist, o mișcare care a apărut în sânul comunităților evreiești din întreaga lume prin care se susținea dreptul evreilor de a reveni în patria lor veche din Orientul Mijlociu (n.n. – Eretz Israel, Țara Israel în limba română). Acest deziderat este carcterizat de o exersare a dreptului de menținere a autorității de guvernare asupra statului Israel, care le-a fost promis în Scripturile ebraice. Concret, sionismul își are rădăcinile în Genesa capitolele 12 și 15, cele în care Dumnezeu face un legământ cu Avraam și îi promite că urmașii săi vor moșteni țara situată între Egipt și Râul Eufrat.

Recomandări

JD Vance, mesaj scris în limba română, înainte de alegerile prezidențiale de pe 4 mai: „Nu ar trebui să ne fie frică”

De asemenea, sionismul este mișcarea de înființare a stat pe acest teritoriu sfânt, cunoscut sub denumirea de Sion, relatează site-ul History.com. Practic, mișcarea sionistă a restabilit Israelul ca locație centrală pentru identitatea evreiască, în pofida faptului că unii critici o consideră o ideologie agresivă și discriminatorie. Denumirea de „sionism” provine de la Muntele Sion, care a reprezentat inima comunității evreiești din Ierusalim. Termenul de „sionist” se referă la un susținător al acestui ideal naționalist evreiesc.

De unde provine denumirea de sionism

Acest concept a fost formulat în contextul creșterii antisemitismului în Europa și a dorinței evreilor de pretudindeni de a se reuni într-o patrie proprie. Asta pentru că, în acest fel, scăpau de persecuția la scară globală în timpul Primului și celui de-al Doilea război Mondial și pentru a se bucura de o viață independentă și liberă. Cum nici o altă națiune nu i-a primit, evreii au fost nevoiți să-și creeze propria lor națiune, pământul strămoșilor lor fiind cel mai oportun loc.

În timp ce filozofiile fundamentale ale mișcării sioniste există de sute de ani, din punct de vedere istoric, sionismul modern a prins rădăcini pentru prima dată la sfârșitul secolului al XIX-lea. Mai exact în anul 1897, atunci când a fost formulat pentru prima dată cu ocazia primului congres sionist, care a fost organizat în orașul elvețian Basel și care a fost prezidat de Theodor Herzl.

Recomandări

Autoritatea pentru Date Personale investighează milionul de scrisori personalizate trimise de AUR. AEP a anunțat sesizarea Parchetului General

Mișcarea sionistă și-a găsit împlinirea în 1948, atunci când Israelul a fost recunoscut oficial ca stat și i s-a acordat suveranitate ca națiune în cadrul Palestinei, de către Națiunile Unite. Acesta este momentul în care, tehnic, mișcarea sionistă politică s-a sfârșit și a început ideologia sionismului și, în consecință, a devenit un subiect mult disputat. Unii ar spune că sionismul a devenit o motivație pentru rasism sau o reacție împotriva antisemitismului. Alții cred că sionismul, așa cum este în prezent, este patriotism evreu în stare pură.

Principiile de bază ale sionismului

Așa cum spuneam, sionismul este o mișcare care are ca scop recrearea prezențeo evreiești în Israel. De-a lungul istoriei, evreii au considerat sacre anumite zone din această țară, asemenea creștinilor ortodocși și musulmanilor. Tora, care este textul religios evreiesc, descrie povești ale profeților antici care au fost instruiți de Dumnezeu să se reîntoarcă în patria lor.

În timp ce filozofiile fundamentale ale mișcării sioniste au existat de sute de ani, sionismul modern a prins contur într-o perioadă în care evreii din întreaga lume s-au confruntat cu un antisemitism în creștere. Unii istorici cred că o atmosferă din ce în ce mai tensionată între evrei și europeni ar fi putut declanșa mișcarea sionismului. Într-un incident din 1894, un ofițer evreu din armata franceză, Alfred Dreyfus, a fost acuzat în mod eronat și condamnat pentru trădare.

Recomandări

Rimetea, satul din Munții Trascău desemnat „Destinația anului 2025”. Locuitorii trăiesc exclusiv din turism: „Mâncarea ne face renumiți”

Acest eveniment a devenit cunoscut sub numele de „Afacerea Dreyfus” și a stârnit indignare în rândul evreilor. De aceea, evreii persecutați care se luptau să-și salveze identitatea au început să promoveze ideea de a se întoarce în patria lor și de a restabili o cultură evreiască acolo.

Cine este părintele sionismului modern?

După cum aminteam anterior, isionismul modern a fost înființat oficial ca organizație politică de către Theodor Herzl, un jurnalist evreu și activist politic din Austria. Acesta era de părere că populația evreiască nu ar putea supraviețui dacă nu ar avea o națiune proprie și un stat al lor.

După așa-numita „Afacere Dreyfus”, un scandal juridic şi politic care a afectat Franţa la finele secolului al XIX-lea şi a produs sciziuni majore în opinia publică. Herzl a scris „Der Judenstaat” (n.n. – Statul evreiesc). Acesta era un pamflet prin care se solicita recunoașterea politică a unei patrii evreiești în regiunea care era cunoscută la acea vreme sub numele de Palestina.

În anul 1897, Theodor Herzl a organizat Primul Congres Sionist, care s-a întrunit la Basel, în Elveția. Acesta a format Organizația Mondială Sionistă și a devenit primul președinte al acesteia. Deși a murit în 1904, cu mai bine de patru decenii înainte ca David Ben-Gurion să proclame statul modern israelian, la data de 14 mai 1948, Herzl este adesea considerat drept părintele sionismului modern.

Ce este „Declarația Balfour”?

În 1917, ministrul britanic de externe de la acea vreme, Arthur James Balfour, i-a trimis o scrisoare baronului Nathaniel Mayer Rothschild, un bancher și politician britanic foarte bogat, lider proeminent al comunității evreiești britanice. În scurta depeșă, Balfour își exprima sprijinul guvernului britanic pentru înființarea unui stat evreiesc pe teritoriul de atunci Palestina.

Scrisoarea avea să fie publicată în presa locală o săptămână mai târziu, iar în cele din urmă a devenit cunoscută sub numele de „Declarația Balfour”. Textul a fost inclus ulerior în Mandatul pentru Palestina, care era un document emis în 1923 de către Liga Națiunilor, care a acordat Marii Britanii responsabilitatea de a stabili o patrie națională evreiască în Palestina care era controlată pe atunci de către britanici.

Doi sionişti cunoscuţi ai acelor vremuri, Chaim Weizmann şi Nahum Sokolow, au jucat roluri importante în obţinerea „Declaraţiei Balfour”.

Reinstalarea evreilor în Israel

Apariția sionismului a dus la o imigrare masivă a evreilor de pretutindeni în Israel. Concret, aproximativ 35.000 de evrei s-au mutat în această regiune între anii 1882 și 1903, iar alți peste 40.000 au ajuns în țara natală în decursul unui deceniu, 1904-1914.

Majoritatea evreilor, mai exact aproximativ 57% dintre ei, trăiau în Europa în 1939. Cu toate acestea, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, doar vreo 35% din populația evreiască mai locuia în țările europene. Zece ani mai târziu, peste 249.000 de coloniști evrei s-au mutat în noul stat modern Israel. Acesta avea să fie, de altfel, cel mai mare număr de imigranți care a sosit în Israel în decursul unui singur an.

Mai mult decât atât, populația evreiască din Israel a crescut de la aproximativ 500.000 de locuitori în 1945 la 5,6 milioane de oameni în 2010, pentru ca, în momentul de față, populația acestei țări să numere peste 9,17 milioane de suflete. În prezent, aproximativ 43% dintre evreii din lume trăiesc în Israel.

Mișcarea sionistă în zilele noastre

De la începuturile sale, sionismul a evoluat, iar în cadrul mișcării sioniste au apărut diferite ideologii politice, religioase și culturale. Mulți sioniști autoproclamați nu se pun de acord între ei în ceea ce privește principiile fundamentale ale acestei ideologii, în timp ce unii adepți ai sionismului sunt devotați religios, iar alții sunt mai laici, mai notează site-ul History.

„Stânga sionistă” își dorește, de obicei, un guvern mai puțin religios și susține renunțarea la unele terenuri controlate de Israel în schimbul păcii cu națiunile arabe. În schimb, „Dreptele sioniste” își apără drepturile asupra pământului și preferă un guvern bazat puternic pe tradițiile religioase evreiești. Susținătorii mișcării sioniste o consideră un efort important de a oferi un refugiu minorităților persecutate și de a restabili așezări pe teritoriul Israelului.

Cu toate acestea, unii critici spun că este o ideologie extremă, care îi discriminează pe non-evrei. Spre exemplu, conform legii israeliene din prin care evreii s-au întors acasă, adoptată în 1950, cei născuți în alte țări ale lumii pot deveni cetățeni israelieni, în timp ce altor persoane nu li se acordă acest privilegiu. În schimb, arabii și palestinienii care trăiesc în Israel și în țările din regiune, se opun sionismului. Mulți evrei care trăiesc în afara Israelului dezaprobă la rândul lor această mișcare deoarece ei nu cred că o patrie națională este esențială pentru religia lor. Deși această mișcare controversată continuă să se confrunte cu critici și provocări, nu se poate nega faptul că sionismul a consolidat cu succes populația evreiască din Israel.

Foto: Shutterstock

Urmărește-ne pe Google News