Ce înseamnă un armistițiu Rusia-Ucraina pentru securitatea Mării Negre. Rolul determinant al Turciei | Analiză

Ce spune Glen E. Howard, președintele Fundației Saratoga

Totuși, puțini experți militari au examinat însă modul în care dimensiunea maritimă a încetării focului dintre Ucraina și Rusia ar putea afecta securitatea Mării Negre.

În acest context, expertul în spațiul euroasiatic, Glen E. Howard, a publicat recent pe site-ul Fundației Saratoga o analiză privind consecințele asupra securității Mării Negre. 

Glen E. Howard este președintele Fundației Saratoga, iar în trecut a fost președinte al Fundației Jamestown. 

Howard este editor și coeditor al mai multor cărți despre Rusia și Eurasia, cum ar fi Black Sea Battleground: The Road to Ukraine, publicat în 2023, care este o colecție de eseuri ale unor experți proeminenți în probleme de securitate la Marea Neagră, publicate înainte de invazia rusă din 2022. El este, de asemenea, coeditor al Russia’s Military Strategy and Doctrine (2019), o colecție de eseuri despre strategia și doctrina militară rusă scrisă de unii dintre cei mai importanți experți în domeniul apărării din lume. 

Recomandări

Costin Militaru, expert în consumul de droguri: „Pe piața neagră nu există canabis, ci material vegetal stropit cu canabinoizi sintetici” | Interviu

Libertatea a tradus cele mai importante observații ale sale, din analiza publicată în limba engleză aici. Redăm analiza sa mai jos: 

Care este contextul încetării focului pentru securitatea la Marea Neagră 

Orice încetare a luptelor în Marea Neagră ar declanșa imediat discuții privind Convenția de la Montreux din 1936 și dacă Turcia ar putea suspenda articolul 19, care permite Ankarei să reglementeze regimul strâmtorilor turcești (Bosforul). La 27 februarie 2024, președintele ucrainean Zelenski a solicitat Turciei să închidă strâmtorile la trecerea navelor militare ruse în temeiul articolului 19 din Convenția de la Montreux din 1936. Articolul 19 prevede:

„În cazul în care Turcia nu se află în război într-o situație de război, navelor de război ale oricărui stat beligerant le va fi interzisă trecerea prin strâmtori”.

La cinci zile de la invazia Rusiei în Ucraina, la 22 februarie 2022, Turcia a închis strâmtorile pentru a împiedica intrarea în Marea Neagră a oricăror nave de război străine – rusești sau europene – și de atunci a rămas închisă. 

Recomandări

Avocații jandarmilor din Dosarul 10 August, revoltați că procesul se judecă „cum nu s-a mai văzut” de repede. Victimele îi contrazic: „E o strategie de a împinge dosarul înspre prescripție”

Ultima navă de război americană care a vizitat Marea Neagră a fost USS Arleigh Burke, care a ieșit din Bosfor în decembrie 2021 și nicio navă americană nu a mai revenit de atunci.

Statu-quo-ul naval în Marea Neagră

După ce Turcia a luat decizia de a pune în aplicare articolul 19 la începutul anului 2022, Kremlinul nu și-a mai putut consolida flota din Marea Neagră. Mai mult, forțele navale ruse au suferit pierderi navale semnificative în urma atacurilor ucrainene, pierzând aproximativ 20% din forțele sale navale. 

Forțele ucrainene au folosit vehiculele de suprafață fără echipaj (USV) avansate din punct de vedere tehnologic, rachetele antinavă Neptune (ASM) și rachetele de croazieră Storm Shadow furnizate de Marea Britanie ca să lupte împotriva Flotei Ruse din Marea Neagră (BSF). Atacurile ucrainene au forțat BSF să se retragă în bastioanele sale navale din Sevastopol și Novorossiysk.

Fără flotă de suprafață, Ucraina a reușit să avarieze sau să distrugă cel puțin 27 de nave rusești și un submarin din clasa Kilo, folosind rachete și drone navale. 

Recomandări

Moartea misterioasă a unui polițist criminalist. Bogdan Deftu a fost găsit într-o baltă de sânge, la capătul peronului din gara Câmpina

Conform unei estimări, flota rusă din Marea Neagră și-a pierdut 75 % din capacitatea de a efectua misiuni de luptă din cauza acestor pierderi. În plus, nava amiral a marinei ruse din Marea Neagră – crucișătorul cu rachete Moskva – a fost, de asemenea, distrusă de Ucraina lângă Insula Șerpilor la 14 aprilie 2022. De atunci, Ucraina a neutralizat capacitățile operaționale de debarcare amfibie ale BSF ruse, distrugând navele mari de debarcare Olenegorsky Gornyak, Minsk, Saratov, Novocherkassk și Caesar Kunikov. Într-adevăr, din cele 15 nave și ambarcațiuni de debarcare care se aflau în Marea Neagră în februarie 2022, doar cinci rămân active în prezent.

Din punct de vedere operațional, după trei ani de război, Ucraina a împins efectiv forțele navale ruse din colțul nord-vestic al Mării Negre în cvadrantul său nord-estic, în apropiere de strâmtoarea Kerch. Amenințarea persistentă a USV-urilor ucrainene a forțat Moscova să redistribuie cea mai mare parte a mijloacelor sale navale de suprafață și subacvatice din Sevastopol în portul Novorossisk, ceea ce a dus la o supraaglomerare severă din cauza lipsei de spațiu la chei. Aceste eforturi au oferit Ucrainei suficient spațiu de respiro pentru a reînnoi exporturile ucrainene de cereale de la Odesa și pentru a-și readuce livrările la nivelurile de dinainte de război. În prima jumătate a anului 2024, exportatorii ucraineni și-au majorat volumul fizic al vânzărilor cu 35%, atingând nivelurile de export dinainte de război. 

Sabia cu două tăișuri a Convenției de la Montreux

Datorită impunerii articolului 19 din Convenția de la Montreux, acordul din 1936 a devenit o sabie cu două tăișuri pentru factorii de decizie ruși. Ca urmare a pierderilor tot mai mari pe mare, Moscova a fost incapabilă să aducă noi resurse în Marea Neagră din alte teatre de operațiuni, singurul mijloc de a-și consolida forțele fiind canalul Volga- Don – o cale navigabilă internă care leagă râul Volga, lung de 3 000 de mile, de Marea Neagră.

Apele puțin adânci ale Volgăi s-au deteriorat ca urmare a înnămolirilor masive, deoarece cel mai lung râu din Europa a devenit navigabil doar pentru navele de război rusești de mici dimensiuni. Navele rusești mai mari, cum ar fi nava de război soră a Moskva, Marshall Ustinov, nu pot utiliza calea navigabilă internă a Rusiei. Cu toate acestea, în momentul în care articolul 19 va fi suspendat, navele de luptă de mari dimensiuni, precum Ustinov, se pot întoarce în Marea Neagră, permițând Moscovei să trimită forțe navale suplimentare pentru a-și înlocui pierderile din timpul războiului și să consolideze în mod dramatic forțele navale ruse în câteva săptămâni de la suspendarea articolului 19. 

Cine va conduce o misiune de menținere a păcii în Marea Neagră?

Odată ce o încetare a focului de 30 de zile va avea loc, iar Statele Unite vor iniția o soluționare negociată mai aprofundată, atunci Washingtonul și aliații săi europeni vor trebui să ia o decizie cu privire la o viitoare prezență navală în Marea Neagră, presupunând că Turcia va suspenda articolul 19 pentru a permite întoarcerea forțelor navale aliate.

De departe, Odesa rămâne de o importanță strategică vitală pentru securitatea națională a Ucrainei. Până la 30% din PIB-ul Ucrainei provine din Odesa, ceea ce ridică portul ucrainean la rangul de Rotterdam al Mării Negre. Moscova este bine plasată pentru a-și reînnoi strategia „boa constrictor”, de a-și strânge lațul maritim în jurul Ucrainei în cazul unei încetări a focului sau al unei soluții negociate, în funcție de rezultatul acesteia. 

Mai important, Ucraina păstrează doar 18 % din linia sa de coastă de dinainte de război, ceea ce face ca coridorul său maritim spre Marea Neagră să fie și mai important din punct de vedere strategic pentru apărare.

Navele de război din țările non-litorale din afara Mării Negre, cum ar fi Royal Navy și US Navy, ar încerca probabil să se întoarcă imediat în Marea Neagră pentru a proteja ceea ce a mai rămas din apele de coastă ale Ucrainei. Până la începutul războiului din 2022, Statele Unite, Marea Britanie și Olanda au intrat și au ieșit în mod constant din Marea Neagră ca parte a misiunii lor de descurajare navală împotriva Rusiei, dar au retras aceste forțe (USN Arleigh Burke) înainte de război din cauza îngrijorării Statelor Unite că prezența lor ar putea fi interpretată de Moscova drept una provocatoare.

Turcia este singurul stat membru NATO din Marea Neagră care dispune de forțe navale, iar rolul său într-o viitoare operațiune de menținere a păcii este incert. La începutul acestei luni, președintele turc Tayyip Erdogan a sugerat că țara sa ar fi deschisă să participe la operațiunile de menținere a păcii conduse de Europa în Ucraina, conduse de Marea Britanie și Franța. Participarea Turciei la o misiune de menținere a păcii pe mare ar fi foarte bine primită de România, țară membră NATO, deoarece este singura altă țară de la Marea Neagră care dispune de forțe navale semnificative pentru a asista statele europene non-litorale în protejarea securității maritime a Ucrainei.

În cazul în care Turcia nu participă la o misiune navală de menținere a păcii, atunci ar rămâne Statele Unite, Marea Britanie, Franța și, eventual, Olanda ca potențiali participanți la o misiune navală de menținere a păcii. Cu toate acestea, această ipoteză se bazează pe ideea că Statele Unite ar putea fi de acord să participe ca o ușă din spate (expresia sugerează că Statele Unite ar putea participa la operațiuni de menținere a păcii din Ucraina printr-o cale neoficială sau neconvențională, fără a fi văzut ca un participant direct) la operațiunile terestre de menținere a păcii din Ucraina, în timp ce ar putea, de asemenea, să îndeplinească un rol similar în componenta maritimă a acestor acțiuni. 

Presupunând că SUA sunt de acord să participe la un efort de menținere a păcii în Marea Neagră, ar rămâne aceleași condiții dinaintea războiului ale Acordului Montreux pentru marina americană și aliații săi. 

La fel ca înainte, aceste forțe navale vor fi forțate să adopte „strategia navală de 21 de zile la un moment dat” pentru a opera în Marea Neagră, în conformitate cu articolul 19:

„Navele de război aparținând unor puteri care nu sunt prezente în Marea Neagră nu vor rămâne în Marea Neagră mai mult de douăzeci și una de zile, oricare ar fi obiectul prezenței lor acolo”.

Clauza articolului 19 obligă țările nesemnatare să părăsească Marea Neagră și să „reseteze ceasul” înainte de a se putea întoarce în regiune. Pentru Statele Unite, aceasta ar însemna că navele de război americane trebuie să părăsească regiunea și să își alterneze desfășurările în Marea Neagră prin întoarcerea la baza lor navală NATO din Rota, Spania. Este demn de remarcat faptul că, în ciuda articolului 19, Statele Unite și forțele NATO au reușit să mențină o prezență navală robustă în Marea Neagră timp de peste două decenii și jumătate. NATO a organizat exercițiile Sea Breeze în fiecare an, făcând din apărarea Ucrainei un obiectiv major al acestor operațiuni. Lansat în 1997, Sea Breeze a avut loc fără întrerupere până la 21 iulie 2021 și a implicat până la 30 de țări diferite.

Înainte de apariția unei încetări a focului de 30 de zile, Statele Unite și aliații navale cheie, precum Marea Britanie și Franța, ar trebui să conceptualizeze modul de protejare a orașului ucrainean Odesa ca parte a unui acord de încetare a focului Ucraina-Rusia și, sperăm, să găsească o modalitate prin care forțele navale turce să participe la o astfel de misiune de monitorizare. 

Dilema navală a Ucrainei după încetarea focului

Odată ce încetarea focului de 30 de zile va fi în vigoare, Ucraina va trebui să facă unele alegeri dificile cu privire la viitoarele sale capacități maritime în Marea Neagră și dacă ar trebui să folosească această perioadă pentru a-și revizui viitoarele operațiuni navale în lumina lecțiilor învățate din războiul de trei ani. Multe s-au întâmplat în timpul războiului în ceea ce privește micșorarea țărmului ucrainean al Mării Negre. 

Din cauza pierderilor teritoriale din timpul războiului, Ucraina păstrează în prezent doar 18 % din litoralul său maritim din Marea Neagră de dinainte de 2022, astfel încât spațiul său operațional în cadrul unui acord de securitate postbelic va fi foarte diferit de cel de dinainte de război.

Liderii ucraineni se confruntă cu o dilemă navală majoră, deoarece Kievul nu are o flotă de suprafață operațională care să îi protejeze coasta rămasă, deoarece Kievul a scufundat Hetman Sahaidachny, singura sa navă de război de suprafață mare, la începutul invaziei ruse. 

Fără o flotă de suprafață substanțială, Kievul a investit masiv în viitorul său naval prin achiziționarea a două nave de război multifuncționale din clasa Ada de la Turkiye. Lansată în 2022, prima dintre cele două nave de război, în valoare de 300 de milioane de dolari, Hetman Ivan Mazepa, este operațională și echipată cu un echipaj de 300 de oameni instruiți de Turcia și a fost supusă unui antrenament în Turcia, în așteptarea unei suspendări a ostilităților în război pentru livrarea sa finală către Ucraina. Cea de-a doua navă de război din clasa Ada, Hetman Ivan Vyhovskyi, a fost lansată la 1 august 2024 și va efectua călătoria inaugurală în 2026.

În timp ce aceste două corvete construite în Turcia pot deveni nucleul unei noi marine de suprafață, Ucraina are o experiență limitată în operarea navelor de război de suprafață, Sahaidachny devenind nimic mai mult decât o emblemă ceremonială a mândriei ucrainene și fiind utilizată frecvent în cadrul ceremoniilor guvernamentale oficiale, precum Ziua Independenței Ucrainei sau Ziua Marinei Ucrainene, ca simbol al mândriei naționale, pentru a demonstra legăturile Ucrainei cu Marea Neagră. Faptul că nava de război a fost scufundată la câteva ore de la invazia din 2022 atestă realitatea vulnerabilităților navei de război la atacurile aeriene și navale rusești.

În timpul unei posibile încetări a focului de 30 de zile, Ucraina ar putea, în teorie, să desfășoare una dintre cele două corvete construite în Turcia pentru a sprijini forțele de menținere a păcii conduse de Europa în aplicarea legii. Cu toate acestea, factorii de decizie ucraineni se confruntă cu o problemă majoră în ceea ce privește stabilirea locului de amplasare a noii nave de război și chiar a forțelor navale conduse de Europa în cazul în care acestea sunt desfășurate pentru operațiuni de menținere a păcii în Marea Neagră.

Ucraina are patru porturi potențiale pentru a găzdui noile sale nave de război de suprafață: 1) Odesa; 2) Pivdny; 3) Chernomorsk; și 4) Ochakhiv. Este puțin probabil ca Ochakhiv să găzduiască în viitor noile corvete ucrainene, din cauza poziției sale vulnerabile în apropierea bazelor rusești din Crimeea vecină. Odesa ar fi de departe cea mai bună opțiune, dar are o problemă cu spațiul pentru chei din cauza importanței sale ca centru de export de cereale al Ucrainei.

Celelalte două opțiuni optime sunt Pivdny și Chernomorsk. Niciunul dintre aceste porturi nu dispune de infrastructura necesară pentru deservirea navelor de război ucrainene mari și ar necesita investiții economice ucrainene semnificative pentru a transforma aceste facilități într-o bază navală adecvată sau chiar pentru a sprijini o forță de menținere a păcii condusă de Europa pe mare. Din cauza acestor limitări, orice forță maritimă europeană, americană sau condusă de Europa care ar opera în Marea Neagră ar trebui probabil să se bazeze pe portul românesc Constanța pentru a-și sprijini operațiunile de menținere a păcii.

Paradoxul naval al Ucrainei: război asimetric vs război simetric?

Unul dintre marile paradoxuri navale pentru Ucraina își are rădăcinile în strategia navă de război de suprafață mare versus navă de război mică cu care se confruntă majoritatea țărilor dornice să investească în forțe navale. În cazul Ucrainei, conceptul este relevant pentru a afla dacă navele de război mari, precum Hetman Mazepa, construită în Turcia, sunt cele mai bune investiții în capacitățile lor de apărare în lupta împotriva capacităților superioare de luptă ale Rusiei. 

Întrebarea strategică mai amplă este dacă Ucraina este mai potrivită să lupte împotriva Rusiei în mod asimetric sau simetric în Marea Neagră, deoarece experiența sa dovedită în utilizarea de USV-uri mici împotriva flotei ruse din Marea Neagră în trei ani de război confirmă acest punct de vedere. 

Pentru factorii de decizie de la Kiev, scufundarea Hetman Sahaidachny ar trebui să fie suficientă pentru a forța Kievul să renunțe la ideea de a construi o flotă de suprafață a cărei soartă ar putea fi răsturnată într-o clipă în cazul în care Rusia ar lansa un atac cu rachete Kalibr împotriva unei ținte staționare izolate cu baza într-un port ucrainean. Un atac aerian rusesc ar putea trimite imediat investiția navală de 300 de milioane de dolari a Ucrainei pe fundul mării în câteva minute.

Fără îndoială, una dintre adevăratele lecții ale războiului este că Ucraina este bine adaptată pentru a lupta asimetric pe mare, după cum a demonstrat prin utilizarea USV Magura 5. 

În analele războiului naval, Ucraina a demonstrat că o țară fără flotă de suprafață poate neutraliza în mod eficient o marină superioară mai mare, precum cea a flotei ruse din Marea Neagră, prin eliminarea a până la 20% din mijloacele sale navale. Mai mult, în primul an de război (2022-2023), Ucraina a împins efectiv navele de război rusești înapoi în „bastioanele” lor de apărare de la Sevastopol și Novorossisk și a împiedicat marina rusă să cucerească prețiosul port Odesa de mai multe ori.

Ucraina a neutralizat capacitatea marinei ruse de a exercita controlul asupra mării, folosind un amestec de vehicule de suprafață fără echipaj, rachete anti-navă (cum ar fi Neptune) și rachete de croazieră Storm Shadow lansate din aer împotriva flotei de suprafață mult superioare a Rusiei și a împins prețioasa flotă rusă din baza sa navală de la Sevastopol la baza navală Novorossisk situată în colțul nord-estic al Mării Negre.

Pe de altă parte, Rusia continuă să ducă un război simetric, concentrându-se pe distrugerea activelor de suprafață, a orașelor, a infrastructurii energetice, a porturilor etc. Investind 600 de milioane de dolari în achiziționarea a două nave de război de fabricație turcă, Ucraina face aceeași greșeală. Ucraina a cheltuit milioane de euro pentru instruirea câtorva sute de membri ai personalului naval ucrainean în vederea operării navelor sale de război de suprafață, care s-ar putea să nu iasă niciodată pe mare de teama de a se confrunta cu marina rusă într-o luptă directă. În plus, Ucraina va trebui să mai investească milioane de euro în dezvoltarea infrastructurii portuare pentru a găzdui navele de război, să construiască o infrastructură de sprijin pentru deservirea navelor de război și să mai investească milioane de euro în armament de apărare aeriană pentru a proteja navele de război.

Revenirea la flota Mosquito?

O provocare-cheie pentru Ucraina după încetarea focului este dacă ar trebui să continue să își consolideze capacitățile de a lupta asimetric pe mare, bazându-se pur și simplu pe flota sa de USV-uri ucrainene, sau dacă Kievul ar trebui să revină la ideea sa de dinainte de război de a construi o flotă Mosquito de nave de atac navale rapide, care ar consolida în plus capacitatea sa de a lovi Rusia asimetric. De la începerea războiului în 2022, Ucraina a încetat complet să mai folosească termenul de flotă Mosquito în discuțiile cu aliații săi occidentali cu privire la cerințele de apărare ale Ucrainei, deoarece termenul a devenit un subiect tabu la Ministerul ucrainean al Apărării și nu mai este folosit de comandantul forțelor navale ale forțelor armate ucrainene, Oleksii Neizhpapa.

Renunțarea Ucrainei la conceptul de flotă navală Mosquito are loc în ciuda eforturilor aliaților săi occidentali de a ajuta Kievul în această calitate, oferindu-i Ucrainei unele dintre cele mai bune ambarcațiuni mici de atac naval din cadrul forțelor statelor membre NATO. Guvernul Suediei, de exemplu, a dăruit Ucrainei 16 ambarcațiuni de atac rapid CB90 de fabricație suedeză, în valoare de 1,2 miliarde de dolari, care vor îmbunătăți dramatic capacitățile de atac naval ale Ucrainei în Marea Neagră.

Cu o viteză de până la 40 de noduri (72 mph) și o rază de acțiune de 300 de mile marine. Fiecare navă va fi înarmată cu rachete anti-navă și va putea transporta echipe de forțe speciale formate din 16 oameni, care ar putea deveni nucleul unei noi arme operaționale navale pentru marina ucraineană, ca parte a unei noi școli de luptă navală Jeune École . În total, Ucraina va avea 38 de nave CB90 (32 de la Suedia, 3 de la alți donatori și 3 nave de la Olanda) odată ce transferurile vor fi finalizate.

Navele suedeze de atac rapid CB-90 nu necesită nici pe departe același nivel de investiții în infrastructura navală sau în baze pentru a găzdui navele de atac precum corvetele construite în Turcia și ar putea fi distribuite în mod egal în patru flote de atac diferite, bazate în porturile de coastă ucrainene de la Marea Neagră. În plus, CB-90 ar putea deveni o nouă armă operațională pentru Ucraina pentru a lansa atacuri împotriva navelor de suprafață rusești sau pentru a desfășura operațiuni de raid asimetrice împotriva coastei Crimeei.

CB90-urile de fabricație suedeză sunt echivalentul modern al Schnellboots, sau E-Boats , fabricate în Germania în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, care au devenit calul de bătaie naval pentru operațiunile germane litorale în mările și râurile interioare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în special în Marea Neagră. Din păcate, oficialii guvernului ucrainean au devenit obsedați de achiziționarea de nave de război mari de suprafață și ignoră faptul că Ucraina este mai potrivită pentru a lupta împotriva Rusiei în mod asimetric, nu simetric.

Perspective

Odată cu începerea unui acord de încetare a focului cu Rusia – 30 de zile sau mai mult, Ucraina și aliații săi din Occident vor trebui să ia decizii importante cu privire la securitatea maritimă a ceea ce a mai rămas din litoralul ucrainean al Mării Negre. Având în vedere că Marea Neagră este pentru cereale ceea ce Golful Persic este pentru petrol, elementul vital al economiei ucrainene rămâne capacitatea sa de a exporta cereale.

Ucraina și Rusia rămân blocate într-o luptă geopolitică în Africa pentru a obține influență, iar cerealele sunt un instrument-cheie în această luptă continuă. În plus, din cauza importanței strategice a exportului de cereale pentru economia ucraineană, Kievul nu poate depinde de flotele de suprafață ale aliaților săi occidentali, precum cele ale Statelor Unite sau ale Marii Britanii, pentru securitatea sa pe termen lung, în special atunci când prezența lor navală în Marea Neagră este legată de regula „21 de zile la un moment dat”, în conformitate cu termenii Convenției de la Montreux.

Pentru a-și consolida securitatea pe termen lung, Ucraina trebuie să revină la strategia flotei Mosquito de dinainte de război și să își pună în funcțiune noua armată suedeză de ambarcațiuni rapide de atac pentru a limita capacitatea Rusiei de a închide ceea ce a mai rămas din porturile ucrainene din cvadrantul nord-vestic al Mării Negre. Navele de război americane, britanice și franceze pot proteja doar unele elemente ale securității maritime a Ucrainei, dar nu reprezintă o soluție pe termen lung la această problemă. Kievul ar trebui să profite la maximum de orice încetare a focului pe termen scurt sau lung pentru a-și reconsidera nevoile navale și pentru a nu se mai concentra pe nave de război de 300 de milioane de dolari, precum Hetman Mazepa, care are sens din punct de vedere diplomatic în ceea ce privește construirea unor legături mai strânse de apărare cu Turcia, dar care nu prea are sens din punct de vedere operațional în purtarea unui război asimetric pe mare împotriva forțelor navale superioare numeric ale Rusiei.

Urmărește-ne pe Google News

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.