Ce înseamnă Wi-Fi. Cum s-a ajuns la această denumire

Deși se numără printre preferințele oamenilor de pretutindeni, fiind considerată al doilea cel mai important lucru fără de care nu putem să trăim, puţini sunt cei care ştiu ce înseamnă Wi-Fi, cum a ajuns să se numească aşa sau care este principiul de funcționare.

Pentru a afla răspunsul la toate aceste întrebări va trebui să citești articolul de față.

Istoria tehnologiei Wi-Fi

Povestea tehnologiei Wi-Fi începe în 1971, atunci când La Universitatea din Hawaii a fost creat un sistem de rețea denumit ALOHAnet care pune bazele dezvoltării comunicării wireless și ulterior apariției rețelelor Wi-Fi.

Cu ajutorul acestui sistem au fost conectate șapte campusuri situate pe patru insule diferite, asigurându-se că toate puteau comunica între ele printr-un computer central situat pe insula Oahu.

Trei ani mai târziu, Vic Hayes, cercetător la Universitatea de Tehnologie din Delft (Olanda), s-a alăturat companiei NCR specializată în soluții IT. El este cel care a înființat și a condus grupul de lucru pentru Wi-Fi, numele comercial pentru tehnologiile construite pe baza standardelor IEEE 802.11.

Aceste tehnologii erau utilizate pentru rețelele locale de comunicație fără fir (wireless, WLAN) care aveau viteze echivalente cu cele ale rețelelor cu fir electric de tip Ethernet.

Recomandări

Crima pasională din lumea bună a Bucureștiului care a rămas nerezolvată și la 90 de ani distanță. Cum a sfârșit Tita Cristescu, prima Miss România

În 1985, Comisia Federală pentru Comunicaţii din Statele Unite a eliberat mai multe secţiuni din spectrul de unde radio. Astfel, orice entitate le putea folosi atâta vreme cât nu interzicea accesul altor persoane, iar specialiștii spun că fără această decizie tehnologia Wi-Fi nu ar fi fost posibilă.

Mai târziu, compania NCR a profitat de ocazie pentru a dezvolta o rețea locală fără fir. Cum progresul nu a fost unul foarte rapid, a trebuit să treacă șapte ani până când să poată fi dezvoltată tehnologia IEEE 802.11.

Vic Hayes a fost denumit „părintele Wi-Fi” deoarece a prezidat comitetul IEEE care a creat în anul 1997 standardele IEEE 802.11, care permitea viteze de până la 2 Mbps.

Prima versiune a protocolului 802.11 a fost actualizată doi ani mai târziu și permitea viteze de pânâ la 11 Mbps. Denumită 802.11b, aceasta este considerată de mulți ca fiind adevăratul început al revoluției Wi-Fi.

În 1999-2000 au apărut primele dispozitive comerciale 802.11b, iar tehnologia Wi-Fi avea să fie integrată pe dispozitivele comerciale, inclusiv pe laptopuri.

• Poate te interesează și: Cum faci hotspot pe telefonul mobil

Ce înseamnă Wi-Fi?

Wi-Fi, care uneori mai este scris WiFi, wifi, wi-fi, este prescurtarea de la Wireless Fidelity (n.n. – precizizie fără fir) și este o tehnologie wireless cu ajutorul căreia se pot conecta la Internet laptopuri, smartphone-uri, tablete, console de gaming și alte dispozitive inteligente.

Recomandări

Trecerea la ora de iarnă. Când a apărut conceptul și cum a evoluat de-a lungul timpului. Dr. Richard Constantinescu: „Un experiment social cu implicații adânci” | Interviu

Wi-Fi este semnalul radio trimis de la un router wireless către un device situat în apropiere, care traduce semnalul în date pe care le poți vedea și utiliza. Dispozitivul inteligent transmite un semnal radio înapoi la router, care se conectează la Internet prin cablu sau prin cablu.

De ce se numește astfel?

Denumirea tehnică a tehnologiei Wi-Fi este, cum spuneam, IEEE 802.11x. Dezvoltatorii acesteia au realizat, însă, că utilizatorii nu vor putea ţine minte acest nume, motiv pentru care au încercat să găsească unul mai ușor de utilizat.

Aşa s-a ajuns la Wi-Fi, termen care a fost creat și adoptat în anul 1997 după o analiză realizată de firma de marketing Interbrands. 

Această denumire este mai ușor de pronunțat și de memorat și, de asemenea, amintește de un termen deja existent în domeniul audio, și anume Hi-Fi (n.n. – High Fidelity).

Ce este rețeaua Wi-Fi?

Rețeaua Wi-Fi reprezintă o conexiune la Internet partajată cu mai multe dispozitive inteligente dintr-o locuință sau dintr-un birou prin intermediul unui router wireless.

Recomandări

Culmea interceptărilor. Fost șef de la Imigrări Caraș-Severin, acuzat de corupție, înregistrat de DNA în timp ce vorbește singur: „Care … e ăsta!? Nu înțeleg”

Wi-Fi utilizează undele radio pentru a transmite semnalul de Internet de la router-ul wireless către toate dispozitivele Wi-Fi (televizor, smartphone, tableă, laptop, etc.). Acest lucru îți oferă flexibilitate pentru a rămâne conectat la Internet atâta timp cât te afli în aria de acoperire a rețelei Wi-Fi.

Deoarece device-urile comunică între ele prin intermediul undelor radio, informațiile personale ale utilizatorilor pot deveni vulnerabile la atacurile cibernetice și alte amenințări de acest gen.

Acest lucru se întâmplă mai ales atunci când te conectezi la o rețea Wi-Fi publică în locuri precum o cafenea, restaurant sau un aeroport. De aceea, este recomandat să te conectezi fie la o rețea Wi-Fi protejată printr-o parolă, fie la un hotspot mobil personal.

În momentul de față, există conexiuni Wi-Fi cu două frecvențe: 2.4 Ghz și 5.0 Ghz. Vitezele unei rețele Wi-Fi sunt de aproape 3.500 de ori mai mari comparativ cu cele înregistrate în 1997.

Se estimează că până în 2022, rețeaua Wi-Fi va deveni principala sursă de conexiune la Internet. Potrivit unui studiu efectuat de compania californiană Cisco Systems, anul viitor, până la 59% din traficul de Internet se va realiza prin Wi-Fi.

Tipuri de conexiuni Wi-Fi?

Opțiunile de conectare Wi-Fi la domiciliu sunt în creștere pe măsură ce rețelele mobile se extind în domeniul Internetului de acasă.

Asemenea serviciului de Internet, există avantaje și dezavantaje pentru fiecare tip de conexiune Wi-Fi, cum ar fi viteza și puterea semnalului.

În prezent există patru tipuri de conexiune wireless, și anume WLAN, WPAN, WMAN și WWAN.

Rețea fără fir locală (WLAN)

Este cel mai des întâlnită rețea wireless și presupune o conexiune la Internet printr-un cablu care intră într-un router, care mai departe transmite semnalul de Internet către alte dispozitive aflate într-o locuință, într-un birou, într-un restaurant sau într-un aeroport, etc.

Rețea fără fir personală (WPAN)

O rețea de tip WPAN este o rețea cu rază scurtă de acțiune, care conectează dispozitive într-o arie relativ mică. Ea acționează pe o rază de aproximativ 10 metri folosind tehnologia Bluetooth și este folosită pentru a conecta, spre exemplu, o pereche de căști la un laptop  sau la un smartphone.

Rețea fără fir extinsă (WMAN)

Rețeaua extinsă presupune transmiterea semnalului wireless dincolo de o singură clădire sau proprietate prin unde radio sau infraroșu. Acest tip de rețea folosește tehnologii avansate de procesare a semnalului, capabile să extindă radiațiile electrice având acoperire mai mare.

Rețea fără fir metropolitană (WWAN)

Rețelele fără fir de tip WAN acoperă o suprafață mai mare și folosesc diferite noduri care pot fi instalate în clădiri mari, în turnuri, etc. acest tip de rețea permite conectarea unui număr mai mare de utilizatori în același timp.

Urmărește-ne pe Google News