Autonomia unui oraș înseamnă că acel oraș este guvernat, controlat de oamenii care locuiesc în el, prin instituțiile locale. Spre exemplu, Bucureștiul are Consiliul General. Alte orașe din țară au Consilii Locale sau Consilii Județene.
Diferențe mari în rata mortalității
Cercetătorii de la Centrul de Cercetare în Politică Economică au analizat incidența și durata cazurilor de ciumă bubonică la nivel urban în Europa, în perioada 1347-1352. Pandemia de ciumă a ucis undeva la aproape două treimi din populația europeană.
Impactul a fost diferit în orașe. Spre exemplu, Leuven, Belgia și Arras și Douai, din Franța, au avut o rată mai mică de 10%. În Yarmouth (Anglia), Scicli (Sicilia) și Ciudad Real (Spania) au avut o rată a mortalității de peste 70%.
Cercetarea arată că dintre toate formele politice existente în lume în prima jumătate a secolului al XIV-lea, în timpul ciumei, doar autonomia orașelor și, deci, faptul că puterea se afla în mâinile cetățenilor, a oferit protecție eficientă împotriva celei mai mortale pandemii.
Nu toate orașele cu autoguvernare au luat decizii rapide și potrivite în lupta cu pandemia, dar cel puțin, spun cercetătorii, au arătat mai multă inițiativă în comparație cu orașele cu un grad scăzut sau chiar fără autonomie locală.
„Un nivel mai ridicat al autonomiei le-a permis orașelor să reacționeze rapid și să ia imediat măsura carantinării de la primele cazuri ale bolii. Alte orașe nu au beneficiat de acest lux și au fost nevoite să aștepte deciziile luate de la distanță, de regi sau de Papă”, notează realizatorii studiului.
Orașele mai mici erau mai independente
Cele mai multe morți cauzate de ciumă au avut loc în estul Siciliei, în centrul Italiei, în sudul Franței, în Catalonia și în sudul Angliei. Rata mortalității a fost mai scăzută în sudul Germaniei, în Belgia și în mare parte din centrul și nordul Franței, potrivit analizei.
Ca durată, pandemia s-a întins mai mult în Belgia, în nordul Franței, în centrul Germaniei, în Andalusia și în orașele izolate, ca Toledo, Barcelona (Spania) și Napoli (Italia).
Deși Napoli a suferit mai mult timp din cauza pandemiei, rata mortalității a fost mai scăzută. În Sicilia, pandemia a durat mai puțin, dar impactul a fost mai devastator.
Autonomia locală era mai frecventă în orașele mici din centrul Italiei sau Germaniei decât în regatele mai mari și mai bine consolidate, precum Franța sau Anglia. Cu toate că prezența virusului a fost mai îndelungată, deciziile rapide luate de instituțiile locale acolo unde acestea erau prezente au limitat impactul lui mortal. Au fost, deci, mai puține decese.
Lecția pentru instituțiile locale în lupta cu pandemia de COVID-19
Autoguvernarea orașelor prin instituțiile locale a jucat un rol important în combaterea pandemiei de ciumă, este concluzia cercetării.
Câteva secole mai târziu, Europa și întreaga lume se confruntă cu pandemia de COVID-19. Autoguvernarea poate contribui și acum, impunând măsuri de prevenție astfel încât să reducă numărul de decese cauzate de coronavirus, spun cercertătorii.
„Așadar, îmbunătățind calitatea instituțiilor locale a fost și poate fi în continuare un mecanism eficient în lupta cu pandemiile. Instituțiile locale trebuie să fie mai competente și să implementeze politici publice adecvate”, scriu specialiștii.
foto: animație a unui medic de ciumă din Evul Mediu/ foto: 123.rf