ComenteazăArticolul este semnat de Conrad Crane, ofițer în rezervă al armatei americane și autor premiat pentru contribuțiile sale la istoria militară. Din 2020 Crane este șeful departamentului de analiză și cercetare din cadrul Centrului pentru Patrimoniu Militar și Educație al Armatei americane, potrivit paginii sale de LinkedIn.
Strategii diferite
Crane scrie că, în 1951, negocierile pentru terminarea Războiului din Coreea se intensificau, după ce luptele de pe front ajunseseră într-o fundătură. Cum ofensiva la sol nu mai era o opțiune, fiecare parte și-a dezvoltat câte o strategie diferită.
Americanii contau pe lovituri aeriene nimicitoare, care au distrus mare parte din Coreea de Nord.
Comuniștii au trecut la altă tactică: au instigat la revolte în taberele de prizonieri, pentru a sublinia abuzuri împotriva acestora și au acuzat americanii de război biologic împotriva Coreei de Nord și a Chinei.
Această tactică din urmă era proiectată pentru a discredita și stânjeni SUA la nivel internațional, astfel încât să fie mai restrânsă în aplicarea loviturilor, spune expertul.
Uniunea Sovietică a sprjinit propaganda privind războiul biologic până în 1953, când a realizat că are nevoie de un armistițiu și și-a dat seama că această campanie era bazată pe informații false.
Însă chiar și acum, mulți din China consideră că acele acuzații erau adevărate.
Escaladarea retoricii
Dacă Rusia va continua cu acuzațiile privind laboratoarele biologice din Ucraina, decidenții din Statele Unite trebuie să se aștepte la pretenții fantastice, dovezi falsificate, investigații orchestrate de Rusia, ba chiar și confesiuni forțate, arată expertul.
Moscova chiar ar putea căuta un pretext să folosească ea însăși arme chimice sau biologice sau doar să pună Washingtonul în defensivă în arena internațională.
Aceste acuzații ar putea fi motivate și de dorința de a justifica invadarea Ucrainei în interiorul Rusiei.
În timpul războiului coreean, Washingtonul a dus o campanie eficientă care a avut succes în discreditarea acuzațiilor comuniste.
China și Coreea de Nord au încercat să știrbească impactul tehnologiei superioare americane prin direcționarea propagandei împotriva sa. Bombardarea în general și amenințarea armelor nucleare erau portretizate ca fiind atacuri imorale împotriva civililor.
Americanii nici nu aveau arme biologice atunci
Una dintre acuzații îngrijora în mod special liderii SUA. Era vorba de acuzații de folosire a armelor biologice și chimice.
Însă documentele declasificate arată că armata SUA avea probleme în a produce arme de distrugere în masă care să nu fie nucleare.
În timp ce propaganda comunistă menținea SUA în defensivă la nivel diplomatic, forțele militare nu aveau nici abilitatea și nici dorința de a folosi astfel de arme de distrugere.
Acuzații grave
Primele acuzații comuniste împotriva Statele Unite în privința războiului biologic datează din 1949.
Organizația Națiunilor Unite a replicat afirmând că în 1947 a găsit un „laborator bacteriologic supersecret” în Phenian, condus de o cercetătoare rusă comunistă.
Deși în acesta au fost găsiți doar 400 de soareci înfometați, un doctor nord-coreean a spus că peste 5.000 au fost inoculați cu boli mortale și pulverizați cu substanțe chimice care încurajează răspândirea purecilor.
Propaganda comunistă a revenit în 1951: Coreea de Nord a acuzat că trupele americane care se retrăgeau au împrăștiat în urmă variolă, iar ministrul de externe a trimis o notă de protest la ONU. În vară, la radio, autoritățile anunțau că vor începe măsuri anti-epidemii din cauza atacurilor biologice.
Cea mai vehementă propagandă a venit în 1952. Atunci presa din China a făcut referiri multiple la faptul că SUA au acordat imunitate generalului Shiro Ishii, un microbiolog japonez care a făcut experimente de arme biologice în timpul ocupației Chinei din Al Doilea Război Mondial.
Adevărul era că SUA chiar au luat această decizie, în schimbul informațiilor despre programul japonez de arme biologice.
În 6 martie, ziarele chineze au scris că 448 de avioane americane au avut misiuni biologice deasupra Manciuriei, o regiune chineză de la granița cu Coreea de Nord.
CIA a interceptat apoi rapoarte că Coreea de Nord și China pregătesc documente false. Presa chineză și cea sovietică au publicat apoi poze cu insecte și microbi care ar fi fost aruncate de avioanele americane deasupra Coreei de Nord. Ulterior, oamenii de știință au reușit să respingă aceste acuzații fix pe baza pozelor.
Cum au răspuns americanii
Departamentul de Stat al SUA a cerut Crucii Roșii să facă o investigație și a acceptat o solicitare similară de la Organizația Mondială a Sănătății.
În timp ce sovieticii și chinezii arătau că SUA nu au ratificat Protocolul de la Geneva din 1925 împotriva războiului chimic și biologic, aceleași țări au uzat de dreptul lor de veto împotriva rezoluțiilor ONU susținute de americani și în care se cerea investigarea pe teren a acuzațiilor.
Americanii credeau că se dorește fie restrângerea cercetărilor americane în domeniul armelor chimice sau biologice sau un pretext pentru folosirea de către comuniști a unora într-un atac de tip „Pearl Harbor”.
Deși prima variantă era mai probabilă, a doua era mai periculoasă, așa că americanii au dotat armata cu vaccinuri și antibiotice.
Comandamentul american din Coreea a împărtășit aceste îngrijorări, așa că a extins programele sale de detectare și prevenire a atacurilor chimice și biologice. De asemenea, a cerut muniție similară. Acest lucru a avansat semnificativ programul american de arme chimice, dar acesta nu a produs rezultate până în 1954, indică expertul american.
Contraofensiva de la ONU
La ONU, Washingtonul a avut o altă strategie. Știind că sovieticii urmau să preia președinția rotativă, americanii au avut două proiecte de rezoluții care să expună lipsa de sinceritate a acestora, arată Crane.
Prima a fost despre înființarea unei comisii imparțiale care să studieze acuazațiile. Aceasta a fost respinsă prin veto. A doua rezoluție americană a fost de condamnare a Uniunii Sovietice pentru votul de la prima. A avut aceeași soartă.
Dar deși rezoluțiile au fost respinse, America a câștigat din punctul de vedere al relațiilor publice.
Presa a subliniat intransigența URSS, iar americanii au condamnat acuzațiile false și malițioase.
Acuzațiile au avut însă ecou în statele comuniste din Estul Europei, în vreme ce Pakistanul și India erau suspicioase asupra tratamentului pe care americanii îl aplică „populațiilor de culoare din Asia”.
Dovezi falsificate
Însă date recente din arhivele sovietice arată că rușii și chinezii s-au coordonat cu nord-coreenii la nivel de management pentru a falsifica dovezile.
Eforturile lor au inclus crearea unei hărți a infestației, colectarea de holeră și ciumă și injectarea unor prizonieri condamnați cu bolile respective, apoi îngroparea lor astfel încât să fie apoi folosiți ca dovezi.
Însă, în aprilie 1953, guvernul sovietic aflat în funcție după moartea lui Stalin a aflat că dovezile au fost falsificate. De teama faptului că acest lucru va deveni public și va provoca daune politice, URSS a cerut Chinei și Coreei de Nord să oprească propaganda pe acest subiect, mai ales că se dorea un armistițiu în războiul din peninsulă.
China a vaccinat populația după propaganda anti-SUA
Cel mai semnificativ efect al propagandei a fost în Coreea de Nord și China. Cetățenii obișnuiți au luat informațiile în serios și au devenit mult mai motivați să lupte și să sprijine programele de sănătate.
În China, unele trupe militare au intrat în panică, după ce au izbucnit epidemii de holeră, ciumă și meningită, despre care se credea că au fost cauzate de inamici.
Beijingul a lansat o campanie patriotică prin care cerea chinezilor să omoare insectele și să curețe orașele și drumurile. Milioane de oameni s-au vaccinat, la fel și 90% din armată. Rezultatul a fost o scădere a bolilor infecțioase în țară, ceea ce a făcut Partidul Comunist să proclame victoria împotriva armelor biologice americane.
„Confesiuni” obținute prin tortură
În Coreea de Nord, campania a înfuriat populația astfel încât aceasta vâna piloții americani doborâți de antiaeriană.
Un ingredient al propagandei au fost fix confesiunile unor piloți doborâți. În total, 38 au „recunoscut” că au participat la război biologic. Departamentul de Stat a negat, iar „mărturiile” lor aveau numeroase inconsistențe.
După semnarea armistițiului, piloții au ajuns înapoi în SUA. Copii ale declarațiilor lor au fost prezentate la ONU. Aceștia au spus în înregistrări că au fost torturați. Delegația SUA a atacat apoi tratamentul prizonierilor.
Ce înseamnă asta pentru Ucraina
Acuzațiile ruse de azi reflectă multe dintre motivele și tacticile folosite acum 70 de ani de comuniști, scrie Crane.
Ca multe teorii ale conspirației, o parte dintre acuzațiile comuniste au avut la bază fapte reale. Este vorba de înțelegerea dintre americani și generalul japonez Ishii.
În ciuda cercetărilor, istoricii nu au găsit nicio dovadă că arme biologice au fost folosite în Războiul din Coreea.
Și azi există o grăunță de adevăr, spune expertul: o înțelegere dintre SUA și Ucraina din 2005 pentru cercetări biologice, dar care avea ca scop prevenirea dezvoltării de arme, arată expertul militar.
Presa s-a schimbat și ea față de anii 50. Unele trusturi americane, precum Fox News, au prezentat acuzațiile ruse despre laboratoarele biologice din Ucraina.
„Această experiență sugerează că (liderii americani) ar trebui să fie pregătiți să înfrunte acuzații în creștere cu un răspuns imediat și puternic, atât în organizațiile internaționale precum Națiunile Unite, cât și în presă. Decât să lase acuzațiile să supureze, investigații extinse pot ajuta la furnizarea de dovezi verificabile și convingătoare care să ducă la respingerea acuzațiilor ostile”, încheie Conrad Crane.
La ce secție de votare votezi duminică și cum poți vota dacă nu ești în localitatea de domiciliu pe 24 noiembrie la alegerile prezidențiale!