ComenteazăTraducere din The Conversation
Profesorul vorbește, la începutul articolului său, despre cum pandemia – și mai ales setul de reguli instituite în încercarea de stopa răspândirea virusului – a schimbat percepția umanității asupra curgerii timpului.
Deodată, la începutul pandemiei, scrie Ringel, ne-am văzut cu viața dată peste cap. Și-atunci, au intrat în joc două caracteristici importante, vitale, ale omului în situații de criză: rezistența și adaptabilitatea.
Închiși în case și fără posibilitatea de a mai face planuri, mulți – majoritatea, de fapt – „s-au setat” pe modul supraviețuire, luând fiecare zi așa cum venea și negândindu-se mai departe de următoarele 24 de ore. S-au adaptat la noua realitate.
Această stare de fapt a declanșat, la nivel global, abilitatea oamenilor de a accelera sau încetini în mod deliberat ritmul în care trăim, susține antropologul Felix Ringel.
Mulți dintre noi am învățat cum să păcălim timpul pentru a trece la acest nou mod de viață, dictat de criza COVID.
Oamenii s-au văzut nevoiți să-și restructureze viața de zi cu zi, stabilind noi rutine. Unii – din nou, mulți, cei care au trecut la telemuncă – au fost forțați să treacă din starea de relaxare de acasă la cea caracteristică serviciului în același loc și într-un interval foarte scurt, de vreme ce ambele s-au desfășurat acasă.
În timp, forțați de perioade de carantină repetată, oamenii s-au obișnuit cu noul stil de viață și au încercat să scoată tot ce au putut mai bun din el. Să vadă partea plină a paharului, deși era – și este în continuare – destul de complicat.
Sunt impresionat de cât de creativi au devenit oamenii în pandemie, cum au învățat să-și gestioneze timpul, să se întâlnească online cu prietenii și familiile, deși erau la distanță și, poate, pe alt fus orar. Creativitatea s-a dezvoltat exploziv în ultimul an, însă nu asta ne va ajuta să depășim pandemia. Nu, este vorba despre rezistență, perseverență, adaptabilitate.
Profesorul de antropologie Felix Ringel:
Subapreciate, de obicei, aceste calități au ajutat omenirea, de-a lungul timpului, să depășească cele mai grele perioade. Ne-am adaptat noii realități, rezistăm pandemiei și trebuie să perseverăm în era post-pandemică, atunci când aceasta va veni, ca să putem spune: gata, am trecut cu bine și de asta, să ne gândim acum la viitor, transmite antropologul.
Pandemia ne-a dat și șansa de a vedea ce este cu adevărat important în viața noastră, prin conștientizarea a ceea ce ne-a lipsit cel mai mult în perioadele de izolare: relațiile sociale. Contactul cu cei dragi – familie, prieteni -, interacțiunea cu colegii.
În viitorul post-pandemic, strângerile de mână și îmbrățișările ori săruturile date pe obraz mamei, fratelui, amicilor vor avea mai multă importanță, nu vor mai fi automatisme, ci manifestări adevărate ale afecțiunii. Asta, ca urmare a faptului că le-am priceput, în perioada asta, cât ne-au fost interzise, adevărata însemnătate, crede profesorul.
Adevăratul test va fi însă să păstrăm asta, în timp, și să nu revenim la cum eram înainte de era COVID. Să arătăm că am învățat ceva.
Cum ne-a modelat pandemia
Apelurile Zoom zilnice la job, cele săptămânale cu rudele și prietenii și eforturile părinților de a-și educa și distra copiii acasă sunt toate exemple de rezistență și adaptabilitate, mai spune antropologul.
Apoi, putem spune că perseverența a modelat ultimele luni ale pandemiei – am perseverat în ciuda epuizării și blocajului generat de oboseală.
Rezistența este importantă pentru societate în general. Într-o lucrare recentă, am analizat de ce acest lucru contează, în contextul declinului urban din orașele postindustriale, punctează el.
Pe măsură ce orașele se schimbă, locuitorii sunt obligați să-și adapteze comportamentul la noile circumstanțe sociale, economice și politice. Lupta pentru a menține în viață ceva ce iubești necesită rezistență.
Profesorul de antropologie Felix Ringel:
Menținerea unei părți din infrastructura urbană care suferă din cauza tăierilor de finanțare – clubul de tineret sau parcul local – este un act revoluționar, deoarece rezistă schimbărilor impuse de alții.
Această muncă de „întreținere și reparație” este filonul societăților noastre. S-ar putea să pară mai puțin interesant decât încercările unor indivizi speciali de a face diferența, dar fără această muncă a comunității, totul din jurul nostru s-ar prăbuși.
Sfârșitul acestei crize nu va fi brusc. Va fi treptat și, întrucât umanitatea va trebui să-şi găsească un nou ritm, va fi nevoie de încă și mai multă rezistență, crede prof. Ringel.
Deși pandemia se va termina la un moment dat, există încă suficiente crize care necesită atenția noastră: economice, sociale, ecologice și politice, precum și potențiale viitoare pandemii. Rezistența, perseverența și adaptabilitatea vor trebui să caracterizeze și răspunsurile noastre la acestea.
Profesorul de antropologie Felix Ringel:
Foto: Profimedia