COVID-19, sindromul respirator viral cauzat de noul coronavirus SARS-CoV-2, poate predispune pacienţii la boală trombotică, din cauza mai multor efecte ale infecţiei, adică: inflamaţia excesivă, activarea plachetară, disfuncţia endotelială şi staza (oprirea sau încetinirea circulaţiei sângelui în anumite părţi ale corpului).

În plus, mulţi dintre pacienţii care primesc terapie pentru tromboză pot să dezvolte COVID-19 (boala provocată de noul coronavirus), ceea ce, mai apoi, are consecinţe în alegerea, dozarea şi monitorizarea de laborator a terapiei antitrombotice.

Un amplu studiu realizat de o echipă internaţională de medici, cercetători şi clinicieni din importante centre din SUA (New York Presbyterian Hospital, Şcoala de medicină Yale, Harvard), Europa, China sau Australia arată tot ceea ce ştim până în prezent despre interacţiunile dintre boala trombotică şi COVID-19. 

Astfel:

  • Boala COVID-19 ar putea să predispună pacienţii la tromboză arterială sau venoasă.
  • Studiile iniţiale (analiza evoluţiilor primelor serii de pacienţi) sugerează apariţia frecventă a bolii tromboembolice venoase la pacienţii cu infecţie severă cu noul coronavirus. Dar, pentru o strategie optimă de prevenţie, este necesară o cercetare mai în profunzime a acestei legături.
  • Autorii studiului cred că trebuie luate în considerare interacţiunile dintre medicamente între agenţii antiplachetari (“aspirine super”) şi anticoagulanţi cu terapiile experimentale pentru COVID-19.
  • Cercetătorii pledează şi pentru folosirea tehnologiei pentru  a asigura o îngrijire optimă pacienţilor fără COVID-19, dar cu boală trombotică, în timpul pandemiei.

După cum avertizează autorii studiului, “într-o perioadă cu atât de mult focus pe COVID-19, este critic să luăm în calcul cum putem optimiza tehnologia disponibilă în prezent pentru a îngriji pacienţii fără COVID-19, care au boală trombotică”.

Practic, sunt mai multe feluri în care pandemia COVID-19 poate afecta prevenţia şi managementul bolii trombotice sau tromboembolice. 

Întâi, efectele directe ale COVID-19 sau efectele indirecte, precum boala severă sau hipoxia, pot să predispună pacienţii la evenimente trombotice.

Rapoartele preliminare arată că anomaliile hemostatice, inclusiv coagularea intravasculară diseminată (DIC) – adică o coagulopatie asociată de obicei sepsisului – apare la pacienţii afectaţi de COVID-19.

Mai mult, răspunsul inflamator sever, boala critică şi factorii de risc tradiţionali pot predispune la evenimente trombotice,  aşa cum s-a întâmplat şi în celelalte epidemii cu coronavirusuri.

Este, de asemenea posibil, ca terapiile folosite în prezent pentru a trata COVID-19 să aibă interacţiuni medicamentoase periculoase cu anticoagulantele şi “super aspirinele” pe care le iau pacienţii cu tromboză.

Nu în ultimul rând, pandemia, din cauza noii alocări a resurselor de către sistemelor medicale şi recomandărilor de distanţare socială, poate influenţa negativ îngrijirea pacienţilor fără COVID-19, dar cu manifestări ale trombozei.

Chiar dacă un document recent CDC indica un risc crescut de boală COVID-19 severă la pacienţii care primesc anticoagulante sau agenţi antiplachetari, nu există nicio dovadă că aceste medicamente cresc riscul contractării infecţiei sau dezvoltării unei infecţii severe COVID-19, spune analiza ce va fi publicată în JACC.

În schimb, percepţia (greşită) că agenţii antitrombotici ar creşte riscul de a contracta COVID-19 poate să ducă la întreruperea terapiei anticoagulante de unii pacienţi.

De aceea, implicarea proactivă a sistemelor de sănătate în optimizarea îngrijirii acestor pacienţi, care au deja boală trombotică, sunt critice pentru a obţine rezultate bune atât la pacienţii infectaţi şi neinfectaţi cu noul coronavirus.

Acolo unde se poate, autorii recomandă să fie alocate resurse pentru a verifica la domiciliu sau prin sisteme drive-through  nivelul INR- un parametru esenţial la pacienţii cu probleme de coagulare. 

Şi telemedicina este o soluţie recomandată de autorii studiului, pentru problemele non-urgente şi unde ea poate fi implementată.

Stilul de viaţă din carantină, care înseamnă mai mult sedentarism şi schimbări în dieta pacienţilor, poate să crească riscul la pacienţii care deja suferă de boală trombotică, influenţând nivelul lor de vitamina K obţinut din alimentaţie, dar şi nivelul INR.

Lucrarea consultată de Libertatea este un “pre-proof”, ceea ce înseamnă că a fost pre-publicată şi pot apărea mici diferenţe după editare în jurnal, dar ea a trecut deja prin procesul de peer-review.

Urmărește-ne pe Google News