ComenteazăPrima bombă cu hidrogen, testată în noiembrie 1952 de către Statele Unite ale Americii (SUA), a degajat o energie echivalentă cu 10 megatone de TNT (trinitrotoluen), aproximativ de 1.000 de ori mai puternică decât bomba lansată asupra Hiroshimei cu șapte ani mai înainte.
O bombă cu hidrogen folosește o reacție inițială de fisiune pentru a produce temperaturi mari necesare pentru o reacție mai puternică de fuziune.
Cea mai puternică bombă-H detonată vreodată — și totodată cea mai mare explozie provocată vreodată de om — a fost folosită de sovietici în 1961. Cunoscută și ca Bomba-Țar, ea a avut o putere echivalentă cu 50 megatone de TNT.
Diferența dintre o bombă atomică și o bombă cu hidrogen
Diferenţa esenţială între cele două bombe constă în procesul de fusiune (caracteristic pentru bomba atomică) şi cel de fiziune (caracteristic bombei cu hidrogen), relatează Science Alert, citat de site-ul descopera.ro.
Bombele atomice se bazează pe fisiune, adică pe dezintegrarea atomilor, care cauzează eliberarea unei mari cantităţi de energie. Elemente mari, radioactive, precum uraniul şi plutoniul sunt susceptibile la acest fenomen.
În cazul bombelor cu hidrogen, mecanismul e mai complex. Include un dispozitiv îmbunătăţit de bombă atomică care joacă rolul de explozibil pentru miezul cu deuteriu (izotop de hidrogen cu masa dublă faţă de hidrogenul normal). În acest caz însă, nu este suflul bombei care cauzează procesul de fuziune, ci emisiile de radiaţii care călătoresc cu viteza luminii (iar suflul nu), care duc la contopirea izotopilor de hidrogen, eliberând o cantitate mult mai mare de energie ca bomba atomică tradiţională.
Coreea de Nord a testat pe 3 septembrie o bombă cu hidrogen, test care a provocat un cutremur de 6,3 grade. O bombă cu hidrogen a fost testată și anul trecut, provocând un cutremur artificial de 5,1 grade.