În anii ‘90, Jenny Jones era una dintre vedetele în ascensiune ale talk-show-ului tabloid american. Sute de mii de oameni se adunau în fața televizoarelor pentru a o privi pe prezentatoarea cu un bob scurt blond și pe invitații ei. Garanția fiecărui episod era controversa. Și nici nu se putea altfel cu episoade intitulate „Nu vreau să fiu o pacoste, dar ar fi cazul să-ți acoperi pieptul”, ”Poate ești taică-miu, dar sunt și alții care ar putea să fie” ori „Cele mai sexy gemene din America”.
Rețeta cu care pornise la drum în 1991 era ceva mai tradițională, dar producătorii „The Jenny Jones Show” au adaptat-o din mers pentru a salva emisiunea, care nu se bucura de popularitatea pe care o avea la acea vreme Oprah ori Jerry Springer. Așa că, la un an de la lansare, Jenny Jones a venit în fața audienței pentru a mărturisi o experiență traumatică, care a pornit de la o operație eșuată de mărire a sânilor. „Scopul meu este să opresc femeile din a-și pune vreodată silicoane”, spunea prezentatoarea într-un interviu acordat celor de la Los Angeles Times.
Însă scopul producătorilor era să mărească ratingurile. Și au reușit. Doi ani mai târziu, în 1994, „The Jenny Jones Show” se bucura de cele mai mari cifre din scurta sa istorie pe micile ecrane ale americanilor, potrivit Refinery29.
Dar lucrurile aveau să ia în curând o altă direcție.
Pe 6 martie 1995, trei prieteni intrau într-un studio din Chicago. Unul dintre ei nu avea habar ce urma să se întâmple. Jonathan Schmitz primise un telefon de la producătorii emisiunii „The Jenny Jones Show”.
„Ai fost identificat de cineva drept iubirea sa secretă. Ar putea să fie un bărbat. Ori ar putea să fie o femeie. Dar trebuie să vii la emisiune pentru a afla”, spune unul dintre producători, într-o secvență a seriei documentare Trial by Media, produsă de George Clooney pentru Netflix.
Curios, Schmitz se prezintă în platou unde este surprins să afle că admiratorul său secret este un amic, Scott Amedure. „Pot să spun sigur că sunt heterosexual”, răspunde Schmitz. În schimb, Jenny Jones îl întreabă pe tânăr dacă e curios să afle ce a spus amicul său despre el, iar apoi pornește un clip în care Amedure povestește în detaliu una dintre fanteziile sale sexuale, care-l are drept protagonist pe Schmitz.
Ceea ce făcea Jenny Jones avea și un nume, „televiziune de ambuscadă”. Era un format bine înrădăcinat de emisiune, care anterior a adus în platou bărbați doar pentru a-i surprinde cu vestea că ar putea să fie tați fără să știe. Ideea era de a crea conflict, de a genera o reacție și de a obține ratinguri.
„Mi-a făcut o chestie nasoală. M-a dus la emisiunea lui Jenny Jones”
Deși e vizibil stânjenit de situație, Jonathan Schmitz zâmbește și chiar bate din palme în tandem cu spectatorii din platoul „The Jenny Jones Show”.
Trei zile mai târziu, acesta cumpără o armă, gloanțe și-l împușcă pe Scott Amedure.
„Cred că tocmai am împușcat un bărbat. Vreau să mă predau”, îi spune Schmitz dispecerei de la 911 imediat după crimă. Înainte de a-i mărturisi că „Mi-a făcut o chestie super nasoală. M-a dus la emisiunea lui Jenny Jones”.
În același timp, jurnaliștii se adună în fața casei lui Scott Amedure din orășelul Lake Orion, Michigan.
Ceea ce a urmat a fost uriaș, nimeni nu mai comisese vreodată o crimă pentru că a apărut într-o emisiune tabloid.
Robert Lichter, directorul Centrului pentru Media și Afaceri Publice:
Mulți încep să arate cu degetul spre Jenny Jones, inclusiv familia lui Scott Amedure.
„Munca lor consta în a găsi oameni pe care să-i poată exploata. Așa câștigau o pâine, exploatând alți oameni”, mărturisește fratele victimei, Frank Amedure, în seria documentară „Trial by Media”, produsă de actorul George Clooney pentru Netflix și care prezintă mai multe procese celebre din anii 80-2000 care au atras pe larg atenția largă a presei.
În urma crimei, producătorii decid să nu mai difuzeze emisiunea, deși aceasta a fost vizionată de juriu, iar secvențe din ea aveau să fie redate într-un documentar de la HBO – Talked to Death ( De vorbă cu moartea, n.red.) și în primul episod din seria Trial by Media (Proces de presă, n.red.)
Jenny Jones își continuă talk-show-ul tabloid, fără să arate vreun regret. „Vreau să clarific anumite lucruri. Această tragedie are legătură doar cu acțiunile unui individ. Atât”, spune prezentatoarea în prima emisiune difuzată după uciderea lui Amedure.
Însă, în procesul care a urmat, avocații criminalului au încercat să se îndepărteze de ipoteza lui Jenny Jones. Și au mizat pe faptul că Schmitz avea probleme psihice documentate și o istorie de abuzuri comise asupra lui de un tată homofob. Jurații au decis că Schmitz nu și-a premeditat crima, așa că a primit o sentință mai mică de 25 până la 50 de ani de închisoare, fiind eliberat în 2017.
Între timp, ratingurile „The Jenny Jones Show” au început să cadă și nu au mai ajuns niciodată la cifrele dinainte de uciderea lui Scott Amedure.
Jurnaliștii scriau că producătorii executivi de televiziune sunt în căutarea unor alte formate de succes, după revolta publică iscată împotriva talk-show-urilor tabloid care exploatau relații disfuncționale și confruntări între invitați.
Atât cumpărătorii de publicitate, cât și telespectatorii și-au întors spatele acestor show-uri în urma valului de critici venite inclusiv dinspre legiuitori după crima care a implicat doi invitați ai emisiunii „The Jenny Jones Show”.
Los Angeles Times:
Între timp, Jenny Jones se plângea de goana de senzaționalism a reporterilor care au arătat cu degetul spre ea și producătorii emisiunii după uciderea lui Scott Amedure.
În 1999, în timpul procesului civil intentat împotriva emisiunii de către familia lui Amedure, prezentatoarea a recunoscut că producătorii erau disperați să păstreze secretă dezvăluirea lui Amedure. Nu voiau să dea de înțeles că admiratorul secret putea să fie un bărbat, căci scopul era ca Schmitz să vină la „The Jenny Jones Show”.
Jurații au decis că familia victimei merită să primească compensații financiare în valoare de 25 de milioane de dolari din partea Warner Bros Studios, care deținea „The Jenny Jones Show”. Dar, în 2002, decizia a fost răsturnată de către judecătorii Curții de Apel din Minneasota.
„Emisiunea nu avea nicio obligație de a anticipa și a preveni crima comisă de Schmitz la trei zile după prezența în platoul „The Jenny Jones Show””, au spus judecătorii în motivarea deciziei luată în favoarea Warner Bros Studios.
Un an mai târziu, directorii companiei decideau să renunțe la Jenny Jones.