Învăţătura despre Sfânta Treime nu a fost formulată de la începutul existenţei creştinismului. Dacă în Vechiul Testament găsim doar câteva simboluri ale Sfintei Treimi, în Noul Testament, cele Trei Persoane ale Sfintei Treimi se descoperă chiar de la botezul Lui Hristos în râul Iordan.
Apoi, Iisus a mărturisit adesea pe Tatăl şi a promis Apostolilor că va trimite pe Duhul Sfânt pentru a continua lucrarea Sa.
Laudă Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh
După Pogorârea Sfântului Duh s-a întemeiat prima comunitate creştină şi a luat fiinţă Biserica văzută.
Biserica în care este prezent Iisus Hristos prin Sfântul Duh aduce pe pământ Sfânta Treime, pentru ca oamenii să intre în comuniune cu ea.
De aceea, botezul – actul de intrare în Biserică – se face în numele Sfintei Treimi. Orice rugăciune începe cu formula de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime: „În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh“. De asemenea, orice slujbă a celor şapte Sfinte Taine începe cu binecuvântarea preotului: „Binecuvântată este Împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh…“. Acest lucru arată că orice slujbă adresează primele laude Sfintei Treimi.
Cultul Sfintei Treimi este mult mai important decât cel închinat sfinţilor, pentru că fiecare Persoană divină este venerată ca Dumnezeu, în timp ce sfinţii sunt cinstiţi ca oameni care s-au desăvârşit.
De ce facem semnul crucii
De asemenea, credincioşii fac semnul Sfintei Cruci şi rostesc formula de mărturisire a credinţei în Sfânta Treime, pentru a chema Persoanele Sfintei Treimi să sălăşluiască în sufletele lor, pentru a le desăvârşi.
Ce înfăţişează icoana
Biserica ortodoxă consideră drept una din cele mai frumoase reprezentări ale tainei Sfintei Treimi icoana realizată de către monahul Andrei Rubliov pentru Mănăstirea Troiţa-Sfântul Serghie, la începutul secolului al XV-lea. Icoana îi înfăţişează pe cei trei îngeri care reprezintă dragostea treimică.