Ce se întâmplă în interiorul verticalei puterii din Rusia în contextul ofensivei ucrainene din Kursk: „Vulnerabilitatea ei devine evidentă”

Operațiunile desfășurate în Kursk de armata ucraineană nu au doar o semnificație importantă din punct de vedere militar, ci și din punct de vedere politic. Reacția lui Vladimir Putin la „situația din Kursk”, așa cum numește liderul de la Kremlin incursiunea militară ucraineană, denotă ce anume se întâmplă în interiorul verticalei puterii din Rusia, cum este structurată în prezent și prin ce transformări trece, explică sursa citată.

O putere structurată pe clanuri

Putin l-a numit responsabil de „direcția Kursk” pe un fost bodyguard personal, Aleksei Diumin, care deține funcția de secretar al Consiliului de Stat, un organism consultativ cu un rol obscur.

Deși Diumin a fost pentru scurt timp viceministru al apărării, în perioada 24 decembrie 2015 – 2 februarie 2016, totuși numirea sa la conducerea operațiunilor militare din Kursk este un „nonsens” din punct de vedere al politicii de personal. Acest lucru înseamnă că Putin nu are încredere în Statul-Major, iar într-o situație de criză se bazează doar pe cineva care îi este loial, spune o sursă apropiată Ministerului rus al Apărării.

Cazuri de acest tip au fost observate și în alte sfere, nu doar în cea militară. De exemplu, fostul consilier prezidențial Dmitri Mironov este responsabil în prezent de toate numirile importante de personal din Rusia. Întărirea poziției „bodyguardului personal” al lui Putin este de multă vreme o sursă de conflicte în sistemul de putere din Rusia, cum ar fi cel între Aleksei Diumin și prim-adjunctul șefului administrației prezidențiale, Serghei Kirienko.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

În mod oficial, activitățile Consiliului de Stat ar fi trebuit să fie supravegheate de un departament de la Kremlin condus de unul dintre aliații lui Kirienko. Cu toate acestea, așa cum dezvăluie pentru iStories o sursă informată cu acest conflict, Diumin l-a dat afară pe „omul lui Kirienko” de la o ședință a Consiliului de Stat sub motivul că nu are ce căuta acolo.

Conflicte peste conflicte

Conflictele din cadrul verticalei puterii din Rusia apar de cele mai multe ori din cauza structurii sale pe clanuri. Vulnerabilitatea unei astfel de structuri a devenit foarte evidentă anul acesta, odată cu intrarea în dizgrație a fostului ministru al apărării Serghei Şoigu, un om alături de care Putin s-a afișat rătăcind prin taiga și la pescuit.

Odată cu demiterea lui Șoigu, Ministerul rus al Apărării a devenit ținta unui proces de epurare la scară largă care vizează îndepărtarea oamenilor apropiați fostului ministru. Șeful Statului-Major, generalul Valeri Gerasimov, rămâne deocamdată în funcție, dar soarta lui se află sub semnul întrebării după eșecul de a preveni intrarea armatei ucrainene în Kursk. Potrivit Bloomberg, Gerasimov este acuzat că a ignorat rapoartele serviciilor de informații despre acumularea de trupe și echipamente inamice lângă frontiera ruso-ucraineană din regiunea Kursk și a decis să nu-l informeze pe Putin.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

Dacă lucrurile stau într-adevăr așa, atunci nu este de mirare că Putin și-a pierdut încrederea în Statul-Major și a trimis un fost bodyguard pentru a respinge ofensiva ucraineană.

Schimbări în cadrul FSB

În ceea ce privește Serviciul Federal de Securitate (FSB), „principala agenție punitivă a regimului” Putin, așa cum o cataloghează iStories, este măcinată în acest an de o „ceartă severă” pentru putere. Potrivit iStories, care citează un actual și doi foști angajați din FSB, motivul principal al acestui conflict este slăbirea capilor unor clanuri influente.

Această slăbire vine în primul rând pe fondul demisiei așteptate a directorului de lungă durată al FSB, Aleksandr Bortnikov, care ar urma să împlinească 73 de ani pe 15 noiembrie. Printre posibilii succesori sunt enumerați prim-adjunctul Serghei Koroliov și șeful direcției de contraspionaj Vladislav Menșcikov.

„Din inerție, Koroliov este sortit promovării, ținând cont de faptul că șefii FSB provin, de regulă, din blocul economic. Dar prioritățile s-au schimbat între timp, iar importanța controlului asupra oligarhilor nu mai este relevantă. În prezent, problema-cheie este controlul asupra armatei și asupra complexului militar-industrial, asupra sabotorilor și teroriștilor, iar acestea sunt temele lui Menșcikov. Prin urmare, are o șansă. Cu toate acestea, deoarece deciziile cu privire la astfel de numiri sunt luate de un singur cap (cel al lui Putin – n.r.), încercarea de a le prezice este o sarcină ingrată”, afirmă redactorul-șef al website-ului agentura.ru, Andrei Soldatov.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

În al doilea rând, Nikolai Patrușev, fostul șef al Consiliului de Securitate din Rusia, și-a pierdut în acest an influența în cadrul FSB. Deși Patrușev nu mai e directorul FSB din 2008, el a păstrat o pârghie enormă în interiorul acestei instituții prin intermediul unor angajați care au lucrat pentru el. Transferul lui Patrușev în postul umilitor de consilier prezidențial în domeniul construcțiilor navale presupune în mod automat reducerea influenței oamenilor săi din cadrul FSB.

Unul dintre generalii-cheie din echipa lui Patrușev și din structura FSB, șeful Departamentului pentru Protecția Ordinii Constituționale, Aleksei Sedov, își va părăsi cel mai probabil postul în următoarele luni, odată cu împlinirea vârstei de 70 de ani. O luptă birocratică a început deja pentru postul lui Sedov, responsabil de persecutarea opoziției și uciderea oponenților politici ai lui Putin.

Unul dintre candidați este odiosul șef al Departamentului „K” al FSB, Ivan Tkacev. În pofida faptului că Tkacev are „patroni” la Kremlin – biroul său fiind folosit în mod repetat de blocul politic intern al administrației prezidențiale pentru măsuri represive împotriva „indezirabililor” – sursele iStories cred că este puțin probabil ca acesta să-i ia locul lui Sedov. Tkacev a fost considerat mereu omul altui „atotputernic” care și-a pierdut treptat influența, și anume șeful companiei petroliere Rosneft, Igor Secin.

Sistemul puterii din Rusia este structurat în așa fel încât slăbirea stăpânului duce de regulă la probleme pentru vasalii săi.

Schimbări în companiile de stat

De-a lungul stăpânirii lui Putin, directorii companiilor de stat au fost considerați unii dintre cei mai puternici oameni din țară. Li s-au încredințat printre cele mai importante responsabilități: pomparea de miliarde de dolari în conturile lui Putin (înregistrate pe numele apropiaților), construirea palatelor sale, întreținerea amantelor și, uneori, la ordin, închiderea robinetului către țările declarate neprietenoase, menționează iStories.

Prin urmare, aceste posturi importante au fost ocupate în mod tradițional de vechii prieteni ai lui Putin, atât din cadrul KGB-ului sovietic, cât și din cadrul primăriei din Sankt Petersburg, unde actualul lider rus a lucrat înainte de a fi transferat la Moscova. iStories îi enumeră printre alții pe directorul executiv al Rostec, Serghei Cemezov, președintele Transneft, Nikolai Tokarev, șeful Rosneft, Igor Secin, și pe directorul executiv al Gazprom, Aleksei Miller. Primii doi au fost colegi cu Putin în cadrul KGB, iar ultimii doi la primăria din Sankt Petersburg.

Dar timpul lor se scurge. Dintre oamenii sus-menționați, doar Serghei Cemezov și-a păstrat în mod sigur influența, în condițiile în care Rostec este principalul producător de armament din Rusia. „Relevanța politică a unor figuri precum Secin și Miller scade”, spune un afacerist inclus în lista bogaților a ediției ruse a revistei Forbes și care a avut contracte cu Gazprom. „Una este să ai sub control 30% din piața europeană și cu totul altceva este când nu mai ai control”, insistă acest afacerist.

În plus, potrivit sursei iStories, atât Miller, cât și Secin cer de mai mult timp să se pensioneze din motive de sănătate. Plecarea lor va duce inevitabil la o concurență acerbă, dar și la căderea altor capete pentru acuzații de corupție.

Ce urmează

De-a lungul a 25 de ani de putere nelimitată, Vladimir Putin a distrus toate instituțiile care în țările dezvoltate asigură stabilitatea: alegeri corecte, instanțe independente, mass-media liberă. Puterea reală în Rusia aparține mai multor clanuri de prieteni și colegi de-ai lui Putin. Acesta din urmă a jucat rolul de lider suprem, rezolvând conflictele dintre șefii de clanuri. „Acolo unde instituțiile statului sunt slabe, apare mafia și stăpânul decide totul”, explică ironic interlocutorul iStories, care a lucrat mulți ani cu prieteni de-ai lui Putin.

Această structură de stat funcționează bine de la o distanță medie, permițându-le liderului să conducă fără limite și clanurilor să jefuiască fără a fi pedepsite. Dar, pe termen lung sau în perioade de criză, vulnerabilitatea ei devine evidentă: șefii de clanuri îmbătrânesc și slăbesc, ceea ce crește competiția și intensifică conflictele.

Pe vremuri, stăpânul suprem le-ar fi rezolvat, dar el însuși este bătrân, nu mai are încredere în cineva și este absorbit de un război care de mult timp nu mai merge conform scenariului său, conchide iStories.

Urmărește-ne pe Google News