ComenteazăSfântul Alexie a fost singurul copil al dregătorului Eufimian. Cu cât înainta în viață, cu atât creștea în sufletul lui și dorința nemurii și a vieții veșnice. Toate bunătățile pământești i se păreau lucruri de nimic.
Eufimian l-a cununat pe Alexie cu o fecioara încuviințată, dar împotriva voinței tânărului. De aceea, chiar din seara nunții, Alexie a părăsit în taină nu doar legătura pe care nu a dorit-o, ci și casa părinților săi. A fugit la biserica din Edesa, unde a stat 18 ani, îmbrăcat sărăcăcios și hrănindu-se din milă celor care veneau la biserică. Când s-a făcut cunoscut celorlalți că este un om al lui Dumnezeu, el s-a înspăimântat de lauda oamenilor ca de o primejdie de moarte, și în taină a plecat spre Tarsul Ciliciei. Însă, corabia cu care călătorea a naufragiat, a fost luată de vânturi și purtată pe ape până la Roma, locul nașterii sale. Sfântul Alexie a văzut în această întâmplare mâna lui Dumnezeu, și astfel a hotărât să meargă la casă tatălui sau și acolo, sub chip de străin, să-și petreacă în continuare cu pocăința cealaltă vreme a vieții sale. Ajuns în casa părinților, nemaifiind cunoscut de nimeni, a fost luat în derâdere și batjocorit de servitori.
Când i s-a apropiat sfârșitul, el a alcătuit o scrisoare, a strâns-o în mână, și întinzându-se, și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu în ziua de 17 martie. După o descoperire dumnezeiască în Biserica celor Doisprezece Apostoli, împăratul și patriarhul au primit porunca de a-l caută pe „omul lui Dumnezeu”. La scurt timp, s-a descoperit că acest „om al lui Dumnezeu” era fiul lui Eufimian, care trăise că un cersator în curtea acestuia, timp de șaptesprezece ani.
Împăratul a citit scrisoarea cu voce tare și toți au fost cuprinși de spaimă. La atingerea de sfintele sale moaște bolnavii se vindecau, căci din trupul lui izvora un mir bine-mirositor.
Trupul Cuviosului Alexie a fost îngropat cu cinste în Biserică „Sfântul Apostol Petru“.
Troparul Sfântului Cuvios Alexie
Cu curgerile lacrimilor tale ai lucrat pustiul cel neroditor și cu suspinurile cele dintru adânc ai făcut ostenelile tale însutit roditoare; și te-ai făcut luminator lumii, strălucind cu minunile, Alexie, părintele nostru. Roagă-te lui Hristos Dumnezeu că să mântuiască sufletele noastre.