Ce spun băncile din România despre conturile deschise refugiaților ucraineni

• Acesta este al doilea articol al ziarului Libertatea despre cum impactează recentele reguli viața refugiaților ucraineni din România. Primul poate fi citit aici.

Când a început războiul din Ucraina, S. locuia cu N., fiica ei în vârstă de 12 ani, și cățelușa Jesse în Kiliya, regiunea Odesa. „Pe partea cealaltă se vedea România, la Chilia Veche”, explică ea. 

Anul trecut, în noiembrie, după mai bine de jumătate de an de război, să locuiască în apartamentul ei de lângă Odesa a devenit insuportabil. 

Câteva săptămâni a căutat o locuință de închiriat în România: ori erau ocupate, ori nu acceptau animale de companie. În decembrie 2022, a văzut pe Facebook postarea Cristinei într-o comunitate online pentru ajutorarea refugiaților ucraineni. 

„Te simți ca un copil mic, pierdut într-o țară străină”

Cristina, o tânără din București care lucrează ca editor de carte, urma să se mute cu iubitul și se gândise să-și pună apartamentul la dispoziția unei familii din Ucraina. Și-au scris și câteva zile mai târziu, pe 21 decembrie,  „echipa din Ucraina”, compusă din S., fiica și cățelul, ajungea în București.

„Nu-mi venea să cred cât de norocoși am fost. Erau o mulțime de mașini și cozi lungi la vamă. Seara, am fost întâmpinați de Cristina și Cătălin, care ne-au cumpărat mâncare, inclusiv pentru micuța noastră Jesse. Îngerul nostru păzitor, Cristina, ne-a condus de mână până la locul unde trebuia să ne înregistrăm și să obținem protecție”, povestește S. 

Recomandări

România, cea mai stresantă țară pentru condus din lume. Aglomerația din trafic ne plasează pe primul loc în clasament

Dacă nu ar fi fost Cristina, nu aș fi știut ce se întâmplă și unde. În astfel de momente, te simți ca un copil mic, pierdut într-o țară străină, pentru că nu înțelegi limba. Este o barieră foarte mare.

S., refugiat din Ucraina în România:

N., fiica lui S., și-a continuat educația online cu profesori ucraineni. De curând, mama a reușit să o înscrie la școala de limbă ucraineană nr. 116 din București. În același timp, adolescenta a început zilele trecute cursuri de limba română organizate de un ONG. Joia trecută, după prima lecție de română, „era așa de bucuroasă. Am văzut, în sfârșit, un copil fericit, chiar avea mare nevoie de comunicare”, spune mama.

S-a temut că îi vor cere să plece 

Anul trecut, Cristina și S. s-au înscris în programul 50/20. „În decembrie, Cristina mi-a dat 400 de lei (pentru 10 zile de ședere) pentru mâncare. Acum suntem la începutul lunii mai, iar autoritățile nu îmi dau bani pentru ianuarie, februarie, martie, aprilie”, spune S.  

Când, la 1 mai 2023, programul a fost înlocuit cu altul, mama din Ucraina spune că a fost „foarte îngrijorată că ni se va cere să părăsim apartamentul, pentru că înțeleg că este dificil pentru toată lumea. Familia Cristinei nu este obligată să ne ajute, aceasta este inima lor mare și sensibilă”. 

Recomandări

Primele ipoteze legate de moartea lui Silviu Prigoană. Surse medicale: a suferit un AVC sau un stop cardio-respirator

Peripețiile cu băncile

S., în vârstă de 35 de ani, cunoaște multe cazuri de ucraineni cărora li s-a cerut ori să se mute, ori să plătească retroactiv chirie pentru lunile în care statul român nu a făcut plățile. Nu a fost cazul ei. 

La sfârșitul lunii aprilie, S. și Cristina au început să caute o bancă la care mama din Ucraina să-și poată deschide un cont. „Condițiile din bănci se schimbau în fiecare zi”, spune S. „Prima dată când am mers la BCR, m-a ajutat Cristina să mă programez, pentru că funcționarul nu a vrut să comunice cu mine prin intermediul aplicației pe mobil. Vin în ziua și la ora stabilită, iar apoi am nevoie ca adresa mea ucraineană să fie tradusă în engleză, dar nu orice traducere, ci una certificată de o agenție oficială de traduceri. Bineînțeles, plec cu zero rezultate”, povestește S. una din experiențele ei.

Ea și Cristina comunică prin intermediul unei aplicații pe telefonul mobil, pentru că niciuna nu vorbește limba celeilalte. S. nu vorbește nici engleză. 

Bani de la soț

În aceeași zi, Cristina a îndrumat-o să meargă la ING. Aici i-au acceptat documentele cu traducere simplă, nelegalizată. 

Cum nu știe limba română, locurile de muncă la care S. poate aplica sunt foarte limitate. Din fericire, soțul ei lucrează pe un vas și a putut susține financiar familia, de la distanță. Însă nu s-au văzut de peste 8 luni. „Este foarte dificil, dar încercăm să fim puternici. Mulțumită Cristinei și familiei sale, nu ne simțim abandonați”, mărturisește S.

Recomandări

Silviu Prigoană a murit. Avea 60 de ani și i s-a făcut rău într-un restaurant din Bran

„A fost destul de implicată în comunitatea ucrainenilor”, povestește Cristina. „Și-a ajutat o prietenă care a avut un accident grav de mașină. A ajutat două femei să-și facă actele și să-și găsească slujbe aici”. 

Practic, S. a continuat să facă ce făcea și în Ucraina după ce și-a pierdut slujba când a început războiul: să-i ajute pe alții. Acolo a lucrat ca voluntară la împărțirea alimentelor. Ar vrea să găsească tot o variantă prin care să-și sprijine comunitatea. 

Cum arată ucrainenii la întoarcerea în România după ce au revenit o vreme acasă

Un alt caz. Adina Dăncianu le găzduiește pe Olesia și cele două fiice ale sale, Vitaliia și Valeriia, din primăvara trecută. Le-a oferit etajul locuinței sale din satul Vișan, aflat la 3 kilometri de Iași.  

„A fost atât de dificil și înfricoșător”, spune Vitaliia, „dar încă aveam casa natală, zidurile noastre, iar tata era în apropiere. Au fost zile când aveam anxietate timp de 5-6 ore, dar de cele mai multe ori a fost calm”, explică ea, într-un mesaj. Cele trei comunică în scris, ca să poată folosi Google Translate. 

După o vreme, s-au întors în România, pentru că mama se îmbolnăvise din cauza stresului constant. În plus, Vitaliia, în vârstă de 13 ani, nu putea merge fizic la ore, pentru că „școala mea nu avea adăpost antibombă”. 

Au revenit, ca într-un cerc al alinării, tot în România, pentru că „am fost primiți cu căldură aici, ajutați cu locuința și aveam toate condițiile pentru a trăi aici”, spun fetele. 

Ceea ce nu fac instituțiile, dar fac oamenii 

În februarie, Adina le-a acceptat din nou și au aplicat împreună la programul 50/20. Până acum însă nu au primit niciun ban. Femeile au cheltuit economiile aduse din Ucraina și apoi, cât a putut, tot Adina le-a acoperit cheltuielile. 

Ele nu au cu ce, tot ce e de întreținere am suportat eu, chiar și transportul dus-întors de la Isaccea.

Adina:

Când s-a anunțat noul program 2000/600, cel pornit de la 1 mai 2023 de Guvernul României, gazda lor, Adina, a încercat să le ajute să navigheze în hățișul birocratic și administrativ. Primul pas era deschiderea unui cont. 

Adina spune că întâi a sunat la Banca Transilvania, unde i s-a spus că pentru deschiderea contului are nevoie doar de pașaport și actul de protecție temporară. A făcut o programare online și a mers cu Olesia la ghișeu. La ghișeu însă i-au cerut un translator autorizat. „Am încercat să le spun că am sunat la centru, că s-a deschis cont fără la alte sucursale, dar când a ridicat vocea la mine și m-a întrebat dacă vreau să-și piardă jobul am rămas fără argumente”. 

La BRD, o prietenă a Adinei a căutat un consilier vorbitor de limba rusă, ca să nu mai fie necesar un translator. „M-am prezentat la agenția dânsului, a consultat actele, dar mi-au cerut contract de închiriere, deși eu nu le percep chirie. Au cerut actele traduse și legalizate, dar a zis că nu garantează că se aprobă deschiderea contului de la București, că el a mai trimis documente și nu au aprobat. A fost drăguț și dornic de a ne ajuta, dar fără rezultat”, spune Adina. 

Au reușit, într-un final

Apoi, au mers la ING. Aici le-au cerut un traducător pentru facilitarea procesului, dar nu au impus și condiția ca el să fie autorizat. Cei de la ING le-au explicat, conform Adinei, că „deschiderea contului poate dura mai mult de o lună și că, dacă banii intră de la program mai devreme, iar contul nu e activ, se întorc la sursă și nu se mai pot obține înapoi”. 

Atât mama, cât și fiica adultă, Valeriia, trebuie să fie înscrise la Agenția Județeană de Ocupare a Forței de Muncă, ca persoane în căutarea unui loc de muncă. „Valeriia nu beneficiază de regim special, deși frecventează cursurile online ale Facultății de Jurnalism din Odesa”. În Ucraina, Olesia era casnică, iar în România, a stat mai mult izolată în casă, din cauza anxietății cu care a venit din Ucraina. 

„Ce rost au toate astea? Integrare forțată?”

Adina încearcă acum să înscrie fiica adolescentă la o școală din România. Ea urmează online cursurile unei instituții de învățământ din Ucraina, dar acum, potrivit programului, trebuie înscrisă în România. Asta deși nu vorbește limba și are dificultăți din cauza stresului războiului și anxietății, pentru care necesită tratament. 

Adina a mers luni la Inspectoratul Școlar din Iași. „După ce am așteptat câteva ore pe hol și după insistențele mele repetate, a venit o doamnă să stea de vorbă cu noi. La orice încercare a mea de a găsi o soluție ca fetița să poată urmări și orele online, doamna mi-a zis că doar ea vorbește. A spus că fata trebuie să fie prezentă în bancă tot timpul dacă vrea să primească banii de la statul român. Nu o interesa să poată urmări orele online”, povestește Adina. 

Femeile au completat cererea și așteaptă un răspuns, dar caută în continuare o variantă prin care adolescenta să poată rămâne conectată la școala online. 

Oare statul român vrea ca școlarul din Ucraina să renunțe la sistemul de învățământ de acolo? Ei au protecție temporară, vor să se întoarcă la sfârșitul războiului, le vor fi echivalate studiile din România? Ce rost au toate astea?

Adina:

„Dacă vine un traducător, ei sunt foarte vorbăreți” 

La Vaslui, Irina Ifrim a mers din bancă în bancă pentru a însoți o bunică de 66 de ani, care a venit în România cu soțul ei, în vârstă de 74 de ani, și cei patru nepoți ai lor. Părinții au rămas în Ucraina. 

Cei șase locuiesc în apartamentul unui prieten de-ai Irinei. Au fost înscriși în programul 50/20 și, din banii primiți, prietenul Irinei a plătit utilitățile, dar nu a perceput chirie. Au drămuit banii ca să poată ajuta cu ei cât mai mult timp familia pe care au primit-o în gazdă. 

Irina comunică numai în scris cu bunicii și nepoții, folosind Google Translate. Rar, reușesc să se conecteze pe Zoom cu o persoană din Republica Moldova, care le servește drept interpret. Atunci, și copiii, și bunicii sunt mult mai comunicativi. „Dacă vine un traducător, ei sunt foarte vorbăreți”. 

„Măi, fată, ce-i cu tine?”

Încă din toamna trecută, Irina a mers cu toți copiii să îi înscrie la școală în România: în clasa a III-a, a VI-a, a VII-a și a IX-a (deși fata cea mare are 17 ani, au căzut de acord să ia liceul de la început, neștiind limba română). Au ales toți varianta fizică, pentru că asta însemna un prim pas spre integrare. 

Înscrierea la școala generală s-a desfășurat fără probleme, dar la unul din licee, povestește Irina Ifrim: „Ne-au luat la rost că ce să facă ei cu copilul? Și se tot adresau către copilă: Măi, fată, ce-i cu tine? În condițiile în care fata nu înțelegea nici engleză, nici română. Până la urmă, am găsit un alt liceu unde directorul a fost mai înțelegător și a fost dispus să ne ajute”. Astfel, toți copiii au acum un an de școală în România. 

Pentru înscrierea în noul program, au întâmpinat, ca mulți alții, greutăți la deschiderea unui cont bancar. Au luat băncile la rând. Inițial problema părea că nu aveau buletinul tradus și legalizat, dar nici după ce au rezolvat asta n-a fost suficient.

„Toată bunăvoința a fost doar un foc de paie”, crede Irina Ifrim. „La început, toată lumea stătea prin vămi să ajute, dar când a trecut perioada critică, s-a dus bunăvoința și mulți, când te auzeau că ești ucrainean, începeau să se uite urât la tine”, adaugă voluntara. 

Ce spun băncile

Libertatea a contactat cele mai mari bănci din România. Am trimis solicitări către Banca Transilvania, BCR, BRD, Raiffeisen, Unicredit, ING și CEC în care am întrebat care sunt documentele cerute cetățenilor ucraineni la deschiderea unui cont și cât durează procedura până este activ contul. 

De asemenea, Libertatea a mai întrebat câți clienți ucraineni au respectivele bănci, dacă s-au pregătit pentru noul program destinat refugiaților ucraineni și dacă au existat întâlniri cu reprezentanți ai statului legat de noul program.

Dintre acestea, au răspuns doar BCR și Raiffeisen, iar CEC și Unicredit au anunțat că răspund, dar nu au mai trimis nicio dată până la publicarea acestui articol.

BCR a răspuns că deschide conturi pentru cetățeni ucraineni în baza pașaportului.

Conturile pentru clienții ucraineni nerezidenți se deschid pe baza pașaportului și a oricărui document oficial din țara de origine, care să ateste adresa de domiciliu (de exemplu, act de identitate din țara de origine, permis de conducere auto, card de sănătate, o factură recentă de utilități, în format fizic sau electronic, emisă pe numele lor).

Reprezentanții BCR:

Documentul trebuie să fie într-o limbă de circulație internațională sau, dacă e doar în limba ucraineană, are nevoie de o traducere autorizată, fără legalizare la notar, pentru a identifica adresa de domiciliu a clientului. 

„În marea majoritate a situațiilor, conturile se deschid în aceeași zi în care s-a făcut solicitarea, cel mult în ziua următoare (în condițiile în care documentele solicitate sunt deja traduse)”, arată BCR.

Potrivit acesteia, un număr de 6.576 de clienți ucraineni și-au deschis conturi la BCR în perioada 1.03.2022 – 2.05.2023.

Și Raiffeisen spune că permite deschiderea de cont curent cetățenilor ucraineni „în linie cu procedurile noastre standard de cunoaștere a clientelei”, fără a detalia documentele cerute. Banca are în portofoliu peste 4.000 de clienți ucraineni, conform răspunsului primit.

Cunoașterea clientelei, problema de bază

Surse din sistemul bancar susțin că problema pleacă de la reglementările europene privind cunoașterea clientelei. Toate băncile din Uniunea Europeană trebuie să verifice riguros clienții, pentru a preveni spălarea de bani și finanțarea terorismului. În caz contrar, acestea sunt amendate drastic.

Normele prin care băncile verifică clienții sunt însă diferite de la una la alta.

„Pe de o parte, este o cerință europeană ca accesul la servicii bancare să fie nediscriminatoriu. Pe de altă parte, băncile au dreptul să-și selecteze clienții. Totul pleacă de la cerințele europene de cunoaștere a clientelei, pentru a preveni finanțarea terorismului sau spălarea de bani. Dar modul în care se face acest lucru diferă pentru fiecare bancă, iar procedurile sunt interne. De regulă, acestea sunt stricte”, au explicat specialiști din sistemul bancar, pentru ziar.

Statul român nu are încredere în băncile ucrainene

Există și cealaltă față a monedei. Corupția din Ucraina, sumele mari de bani cu o proveniență sau rută incertă. 

„Cât privește cerința de a avea cont într-o bancă românească, statul român nu prea are încredere în băncile din Ucraina. Acestea nu respectă condițiile din Uniunea Europeană și era mai complicat de făcut plăți. Mai mult, nici nu ar fi putut verifica dacă banii ajung chiar la refugiați sau în altă parte”, au conchis aceiași specialiști.

Foto: Inquam Photos / Octav Ganea

Urmărește-ne pe Google News

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro