ComenteazăReacția gazetarului vine după ce marţi, jurnalista Emilia Șercan a devăluit în PressOne, că premierul Nicolae Ciucă a plagiat în cel puțin 42 de pagini din totalul de 138 în lucrarea de doctorat pe care a susținut-o în 2003 la Universitatea Națională de Apărare Carol I (UNAP).
În aceeaşi zi, premierul a anunțat că a cerut Comisiei de Etică a Universităţii Naţionale de Apărare Carol I (UNAp) să îi verifice lucrarea, negând că ar fi plagiat în texa de doctorat.
„La îndemnul «pretinului» Iohannis, așa-numita «Universitate», și Națională, și de Apărare, analizează acuzația de plagiat ce i-a fost adusă premierului Ciucă de jurnalista curajoasă și tenace Emilia Șercan. Suntem convinși că o face la sânge, având în vedere că ei au considerat valabilă teza lt. col. Ciucă și l-au făcut doctor. Apoi, imediat, general”, scrie Cristian Tudor Popescu într-un editorial publicat miercuri seară pe platforma Republica.ro.
Cred însă că generalissimul Ciucă era mai presus decât orice astfel de doctorat. Pe cale de consecință, Universitatea Națională de Apărare îl apăra acum mult mai ușor dacă îl făceau de la bun început Doctor Honoris Causa, la care nu se cere nici teză, nici examen. Subsemnatul, i-am acordat deja lui Ciucă al lor, pentru realizările în materie de onoare, titlul Generalul Flexiglas.
Cristian Tudor Popescu, jurnalist
Gazetarul spune că examenul de doctorat e chiar mai simplu decât cel de admitere la facultate, mai ales în situația unui student care deja are o funcție.
„Comisia îl tratează pe respectivul cu amabilitate complice, îi pune două-trei întrebări de complezență, după care dă o înaltă apreciere lucrării și declară deschisă sesiunea postdoctorală de șampanie și pișcoturi. Strategul Ciucă, ca oricare altul, n-avea decât să plagieze strategic pe hârtie. Dar, dacă ar fi fost supus unui tir încrucișat de întrebări puse de niște examinatori competenți și integri, impostura n-avea cum să treacă. Nimeni n-ar putea obține un doctorat cu o teză copiată, pentru că asta înseamnă că n-a gândit-o și n-a scris-o singur, și asta se vede imediat, dacă vrea cineva să vadă”, mai sublinizată Cristian Tudor Popescu.
Gazetarul afirmă şi că ar trebui schimbate în special două lucruri pentru „a mai domoli năvala doctorilor.”
„În primul rând, să nu mai existe doctorat decât în învățământ și cercetare, pentru persoanele care lucrează efectiv în aceste domenii. Adică nu pentru ștabi, politicieni și vedete. Apoi, trebuie înlăturat nonsensul numărului doctoratelor cu conținut original – cu zecile de mii?! Pentru asta ar trebui definite două tipuri: doctorat în predare și doctorat în cercetare. În cazul primului nu ar mai fi obligatorie originalitatea: doctorandul va trebui să probeze în scris și oral o cunoaștere cuprinzătoare, profundă și adusă la zi a domeniului, pe care s-o poată preda studenților sau elevilor”, a punctat gazetarul.