122 de profesori din toată țara susțin astăzi proba scrisă concursul de directori de școală. În prima sesiune de pe 15 octombrie aceștia nu au putut participa fiindcă fie erau bolnavi de Covid-19, fie în carantină fiindcă au fost contacți. Profesorii vor primi 50 de itemi-grilă care să le testeze abilitățile cognitive și trebuie să ia cel puțin nota 7 pentru a trece în etapa următoare de interviu.
Constantin Lomca este astăzi profesor în Germania, după ce timp de 23 de ani profesor de chimie și biologie în Sydney, Australia, unde a ocupat și funcția de șef al Catedrei de Științe și director de curriculum. A rămas legat de România unde încearcă să vină în fiecare vacanță, dar și pentru a susține traininguri cu profesorii din țară. Expertul în educație a explicat în interviul pentru Școala 9 cum crede el că ar trebui selectați managerii de școală.
Școala 9: – Cum vedeți că ar fi putut fi făcută selecția?
Constantin Lomca: – Fiecare școală scoate la concurs postul ei și poate să aibă zece aplicanți, dacă e o școală pe care lumea se bate, gen din centrul Bucureștiului față de una de la țară. Și atunci poate avea criteriile ei de departajare. Sunt niște structuri comune, am văzut că și germanii au asta: un anumit tip de dosar, anumite cursuri manageriale acreditate, nu oricine poate aplica pentru postul de director. Pe urmă sunt niște criterii de selecție specifice slujbei respective la școala respectivă. Nu e același lucru să fii director la Gârcini cu a fi director în Sectorul 1.
Ministerul recomandă în alte țări, îți dă sugestii cum să abordezi criteriile de selecție, cum să te pregătești. Abordarea și tipul de răspuns pe care îl dai să fie cât de cât uniform.
Contează interviul în alte țări. Știu că în România lumea spune că că printr-un interviu îi pun pe-ai lor. Nu cred că e chiar așa. O fi subiectivitate undeva, dar din experiența mea, interviul este cel mai important. Pot să fie și trei-patru interviuri, pot fi interviuri mai lungi, să ai interviu cu conducerea școlii, cu board-ul, poate chiar cu primarul, depinde cine este în comisie, de la Minister, de la inspectorat.
– Cum e interviul de director „în afară”?
– Îți spune clar: îți trebuie curs de management de atâtea ore, de cutare de atâtea ore. Plus, la orice interviu pentru postul de conducere, ți se cere să demonstrezi nu numai cu gândul, ci și cu fapta, ce proiect ai avut la nivel de școală, de la idee la implementare, dacă l-ai evaluat și care au fost concluziile. Atunci cei care vor să promoveze, trebuie să facă ceva. Când ești mai mic faci la tine la clasă, apoi la câteva clase, poți apoi să-i spui directorului că ai această inițiativă și îl faci la nivel de școală. În dosar spui ce ai făcut și cum a mers.
Asta e prima întrebare care se pune cam peste tot: care este un proiect pe care l-ai dus de la un capăt la altul la nivel de școală.
– Cum ați evalua gradul de dificultate al examenului de director?
– Pentru mine e complet altă paradigmă. Să dai examene scrise pentru director nu există în alte părți. Dacă Germania și Australia au lucrul ăsta în comun, adică două culturi atât de diferite, e clar că e ceva bun în decizia lor. Nu se dau examene aici. Se creează aceste portofolii, se trece prin anumite etape, sunt anumite calificări care se adună și pe urmă sunt interviuri, nu examene. Asta e o chestie la care s-a renunțat demult. Eu n-am întâlnit niciodată în ultimii 30 de ani așa ceva. De vreo 50 de ani nu cred că se mai face așa ceva.
Hai să zic că România este altfel, dar nu înțeleg asta cu testarea abilităților cognitive. Dacă e cineva care să mai candideze pentru funcția de director, se înțelege că anumite lucruri ce țin de abilitățile cognitive le poți evalua din interviul respectiv sau din felul în care scrie. Îi poți cere să scrie ceva pe loc, cum ar schimba școala, de exemplu. Nu întrebările acelea puerile, le-aș zice eu, cu cuțitul și untul și apoi diferența dintre un profesor și un învățător.
Eu știu că ei spun că astea evaluează abilități cognitive, dar eu n-am mai întâlnit așa ceva. Am văzut și bibliografia. Legislația nu o știu bine, nu mă pot pronunța. Dar din cele trei cărți alese din bibliografie – bine alese, deși probabil trebuiau să fie mai multe – sunt întrebări cam „din carte”, despre ce scrie acolo. Nu este o evaluare a unei competențe, aceea de a înțelege o abilitate managerială. Nu mi se par nici acelea suficient de profunde.
Continuarea interviului, pe Școala 9.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro