Ce sunt bullying-ul și cyberbullying-ul. Învață să-ți ferești copilul de pericolele de pe internet și nu numai

“Bullying-ul se caracterizează prin: intenție agresivă, disproporție de putere. Bullying-ul, într-un cuvânt, este agresivitate…agresivitate directă sau mascată, verbală sau fizică, a unui copil sau a unui grup de copii, manifestată sau tacită. Când această agresivitate ajunge în mediul online, ea poartă denumirea de cyberbullying. Cyberbullying-ul se consideră că este o formă de bullying cu consecințe chiar mai grave asupra copiilor”, explică Maria Chipon, psihoterapeut și specialist în educație pentru părinți în cadrul Programului Național Școala Familiei.

Problemele pot apărea de la grădiniță

Începând cu intrarea în colectivitate a copiilor, cu mici variații de la un caz la altul, poate apărea și acest fenomen. La grădinița și la școală, copiii pot întâlni copii care agresează alți micuți, dar nu în joacă, ci ca un comportament suficient de constant încât să poată fi definit ca bullying.

Cum îți dai seama că este ceva în neregulă cu propriul copil?

“Sunt câteva semne care ne pot duce cu gândul că fata sau băiatul este agresat la școală, de către alți copii. Copilul agresat poate să prezinte anumite semne fizice: dureri abdominale, lipsă a poftei de mâncare, pot apărea dureri de cap, grețuri, vărsături sau chiar putem vedea la ei modificări ale echilibrului psihic: însingurare, apatie, depresie, neliniște, plâns frecvent aparent fară motiv, lipsă de implicare în activitățile legate de școală, până la refuzul de a mai merge la școală. Toate aceste semne ne ajută pe noi adulții să fim cu un pas înaintea copilului și să putem acționa imediat ce ni se pare ceva în neregulă cu acesta”, spune Maria Chipon (foto).

Recomandări

Agamiță Dandanache, varianta 2024. PNL și PSD continuă tradiția impunerii de oameni de la centru în teritoriu

De cele mai multe ori, părintele nu află chiar imediat ce au loc astfel de agresiuni, ci la un moment dat, când copilul își dă seama că nu mai poate face față, că nu poate rezolva singur problema. Pentru a avea un efect durabil este nevoie de un demers comun, în care să ia parte atât școala, cât și părinții și elevii.

“Vă pot spune că în țări dezvoltate, precum Olanda, Canada, Australia, Marea Britanie, Norvegia și altele, acest fenomen este tratat cu o mare seriozitate și sunt dezvoltate de câțiva ani programe de conștientizare și de stopare a bullying-ului. Activitățile stabilite sunt aplicate la nivel național, în toate unitățile de învățământ. La noi în țară a început firav să apară informație în acest sens, dar nu se pune încă problema de o abordare congruentă”, adaugă psihoterapeutul.

Copilul trebuie să aibă încredere în el, iar părinții să-l susțină

În primul rând, părinții nu trebuie să ignore situația. Pot exista anumite voci care spun că acest aspect este bine să se regleze între copii și că e mai bine să nu intervină adulții. Totuși, se pare că specialiștii au o altă părere, văd ca soluție o acțiune conjugată pentru a stopa aceste manifestări în școli. Adică implicarea să fie pe de o parte a părinților și copiilor, dar și a cadrelor didactice.

Recomandări

Babadag, oraşul nunţilor între copii. Explicaţia autorităţilor care nu intervin: „comunitatea e una închisă şi deseori refuză a comunica în limba română”

“Pe termen scurt, din partea părintelui se impune valorizarea copilului pentru a-i crește încrederea în sine și crearea unor contexte propice socializării, pentru toate categoriile de copii: timizi, introvertiți, foarte inteligenți sau care au anumite nevoi speciale etc.  Cei mici au nevoie de asigurarea noastră că suntem alături de ei până la soluționarea problemei, asta și datorită faptului că ei au încercat deja o mulțime de variante până să se hotărască să ne spună nouă, să ceară ajutorul”, mai spune Maria Chipon.

Calculatorul din casă trebuie așezat într-un spațiu comun

În cazul cyberbullying-ului, specialiștii spun că ar trebui ca familia să aibă câteva reguli clare în casă, pe care să le respecte toți membrii familiei. Spre exemplu: calculatorul să fie poziționat într-un spațiu comun, să aibă un timp fix de utilizare a lui, în concordanță cu vârsta copilului. Sunt utile câteva discuții adaptate vârstei, în urma cărora copilul să facă diferența dintre informațiile cu caracter personal și cele de interes comun, ce se întâmplă de fapt când o poză e încărcată pe net și mai ales discuții despre consecințele acțiunilor noastre. În general, părintele trebuie să-l supravegheze pe copil atunci când vine vorba de utilizarea internetului.

Recomandări

Putin e „ca bunicul meu care se îmbată la o petrecere de familie și îi deranjează pe toți”. Fragmente exclusive din cartea „Patriot. Memorii” de Aleksei Navalnîi, care va apărea în România pe 22 octombrie (III)

Din păcate, datele statistice arată că tot mai mulți copii sub 15 ani folosesc internetul. Tocmai de aceea, Ministerul Comunicațiilor a scos un ghid ca părinții să știe cum să acționeze pentru ca micuții să nu devină victime ale pedofililor de pe internet.

Bullying-ul și cyberbullying-ul pot fi prevenite prin comunicare

Este foarte important ca părinții să creeze cât mai de timpuriu o relație de comunicare cu copilul, astfel încât orice schimbare în comportamentul de comunicare în relația cu părintele să fie un semnal de alarmă din timp.

“Atunci când la întrebările de profunzime – de exemplu, “Cum te simți la școală?”, “Ce-ați mai făcut în pauze?”, întrebări deschise și care să investigheze dimensiunea socială și emoțională a copilului -, părintele primește răspunsuri clișeu, fără detalii, fără dorința de a împărtăși din conținutul evenimentelor, atunci putem semnaliza că se întâmplă ceva suspect copilului și putem monitoriza o perioadă activitatea acestuia, comportamentul său”, explică Maria Chipon. În plus, o discuție cu profesorii, învățătorii poate uneori clarifica situația și decide dacă sunt semne de bullying sau nu.

De asemenea, prevenția este mai mult decât necesară. Ea ne asigură că în viitor nu vom avea aceeași incidență a bullying-ului, deoarece în prevenție sunt implicate toate părțile: părinți, elevi, dascăli, ONG-uri, instituții publice și private din domeniul educației etc.

“O bună comunicare, cum spuneam, este cheia pentru a afla și semnala din timp eventualele situații problematice”, declară Maria Chipon.

Citește și:

REPORTAJ/”Cugireana”, cândva cel mai lung tren din Europa, ducea zilnic 10.000 de navetişti. Acum este scos din circulaţie

Urmărește-ne pe Google News