Pacienții infectați cu noul coronavirus nu sunt egali atunci când vine vorba despre efectul pe care îl au asupra epidemiei, iar dacă rata medie de infectare este de 2,5 oameni, așa-numiții super-propagatori pot îmbolnăvi mult mai multe persoane.
Este cazul unui britanic care a contractat virusul în Singapore, apoi ar fi îmbolnăvit patru oameni în Marea Britanie, alți cinci în Franța și, posibil, unul în Mallorca.
Cum devii un super-propagator
Există mai multe explicații pentru existența super-propagatorilor. Una are legătură cu sistemul imunitar. Unii experți speculează că sistemul imunitar al acestor pacienți nu este așa de bun în combaterea virusului sau, dimpotrivă, este foarte bun și ascunde simptomele bolii în vreme ce omul continuă să infecteze numeroase alte persoane, scrie The Guardian.
Este de asemenea posibil ca super-propagatorul să fi contractat o doză mai mare a virusului de la bun început sau să se fi infectat cu mai mulți patogeni.
Super-propagarea ține și de comportamentul pacientului. Unii oameni vor intra în contact cu mai multe persoane și vor infecta mai multe persoane, prin natura meseriei lor.
Alți pacienți răspândesc pur și simplu o cantitate mai mare de virus din organism. Spitalele care tratau pacienții cu SARS în 2003 au devenit centre majore de super-propagare deoarece cei mai bolnavi pacienți era și cei mai infecțioși.
Un lucru cert: este imposibil de știut cine ar putea deveni super-propagator și cine nu.
Cum schimbă super-propagatorii epidemia
Super-propagatorii pot juca un rol important la începutul oricărei epidemii, scrie BBC News.
Noile infecții, inclusiv coronavirusurile, vin de la animale, iar după ce fac saltul către oameni, ar putea fi stopate.
Dar dacă virusul este contractat de un super-propagator, atunci epidemia primește un impuls.
În 2015 spre exemplu, un singur pacient cu MERS, un coronavirus înrudit cu actual virus din China, a infectat 82 de persoane.
Iar în Africa de Vest, marea majoritate a cazurilor de Ebola (61%) au fost cauzate de un număr redus de pacienți (3%).
Existența super-propagatorilor nu este o surpriză și nu schimbă în mod semnificativ felul în care specialiștii încearcă să controleze epidemia.
Dar îi obligă pe specialiști să fie foarte atenți în identificarea cazurilor. ”Nu îți poți permite prea multe greșeli, nu poți rata identificarea unui super-propagator”, spune profesorul Mark Woolhouse, de la Universitatea din Edinburgh.
Important, avertizează medicii, vina răspândirii virusului nu este a super-propagatorilor, iar aceștia nu trebuie blamați, fiind la rândul lor victime ale epidemiei.
Consultați harta în timp real – Cum se răspândește coronavirusul în lume