1 comentariuCuprins:
Controlul armelor nucleare și eforturile de neproliferare sunt esențiale pentru menținerea stabilității la nivel global. Într-o lume marcată de incertitudini geopolitice, gestionarea responsabilă a arsenalelor nucleare și dialogul continuu între marile puteri sunt mai necesare ca oricând pentru a preveni catastrofele nucleare, dar și pentru a asigura pacea și securitatea mondială.
Bomba nucleară reprezintă una dintre cele mai importante realizări și, totodată, una dintre cele mai periculoase invenții din istoria umanității. Deși a fost folosită doar în două rânduri de-a lungul istoriei, în cel de-al Doilea Război Mondial, impactul său asupra istoriei și politicii internaționale este uriaș. În prezent, nouă țări dețin focoase nucleare, iar în cele ce urmează îți vom spune care sunt acestea.
Ce este o armă nucleară
O armă nucleară este un dispozitiv exploziv care își obține forța distructivă din fisiunea nucleară, fuziunea nucleară sau dintr-o combinație a celor două. Ele valorifică forțele care țin nucleul unui atom împreună, folosind energia eliberată atunci când particulele nucleului (neutroni și protoni) sunt fie divizate, fie fuzionate.
Aceste arme de distrugere în masă sunt denumite alternativ bombe atomice, bombe A, focoase nucleare sau, pur și simplu, bombe nucleare, o armă de distrugere în masă, care folosește puterea eliberată prin scindarea nucleelor atomice. Armele nucleare au o forță explozivă uriașă, care este măsurată în kilotone (1.000 de tone de TNT) și în megatone (1.000.000 de tone de TNT), precum și căldură și radiații. Acestea sunt cu ușurință cele mai înfricoșătoare arme de pe Pământ, capabile să producă mai multă moarte, distrugere, răniri și boli decât orice altă armă, potrivit site-ului Cnduk.org.
Tipuri de energie nucleară
Toate armele nucleare se încadrează într-una dintre cele două mari categorii: arme bazate pe fisiune nucleară și cele bazate pe fuziune nucleară. În cazul armelor bazate pe fisiune nucleară, nucleul unui atom este împărțit în două fragmente mai mici de către un neutron. Această metodă implică de obicei izotopi de uraniu (uraniu-235 și uraniu-233) sau plutoniu (plutoniu-239).
De partea cealaltă, în cazul armelor nucleare bazate pe fuziune, sunt adunați doi atomi mai mici, de obicei izotopi de hidrogen (deuteriu, tritiu), pentru a forma unul mai mare (izotopi de heliu). În acest fel produce soarele energie. Armele bazate pe fuziune nucleară sunt mai distructive, fiind arme termonucleare din punct de vedere tehnic. Ele mai sunt cunoscute și sub numele de bombe termonucleare, arme de fuziune, bombe cu hidrogen sau bombe H.
Ce este o bombă nucleară
Bomba nucleară este o armă de distrugere în masă care utilizează reacții nucleare pentru a elibera o cantitate enormă de energie într-o perioadă foarte scurtă de timp. Există două tipuri de bombe nucleare, și anume bomba atomică și bomba cu hidrogen.
Bomba atomică sau bomba cu fisiune nucleară funcționează prin scindarea nucleelor atomilor grei. Bomba cu hidrogen, care se mai numește și bombă termonucleară, folosește o combinație de fisiune și fuziune pentru a produce o explozie mult mai puternică. Atunci când un singur neutron liber lovește nucleul unui atom de material radioactiv, precum uraniul sau plutoniul, acesta eliberează încă doi sau trei neutroni. Energia este eliberată atunci când acești neutroni se separă de nucleu, iar neutronii nou eliberați lovesc alte nuclee de uraniu sau de plutoniu, separându-le în același mod, eliberând mai multă energie și mai mulți neutroni. Această reacție în lanț se propagă aproape instantaneu.
Când a fost folosită bomba nucleară
Bomba nucleară a fost folosită în combatere doar de două ori în istorie, ambele evenimente având loc în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Armata Statelor Unite ale Americii au lansat cele două bombe asupra orașelor japoneze Hiroshima și Nagasaki în august 1945. Bomba atomică lansată asupra Hiroshimei la 6 august 1945 a fost denumită „Little Boy” datorită formei sale alungite și subțiri. Materialul folosit a fost uraniu-235. Se crede că fisiunea a ceva mai puțin de un kilogram de uraniu-235 a eliberat o energie echivalentă cu aproximativ 15.000 de tone de TNT. Explozia de atunci a provocat moartea a peste 140.000 de persoane până la sfârșitul aceluiași an.
Comparativ cu bomba de la Hiroshima, cea lansată asupra orașului Nagasaki la 9 august 1945 era mai rotundă și mai groasă, de unde și numele de „Fat Man”. Materialul folosit a fost plutoniul-239, iar experții spun că fisiunea a ceva mai mult de un kilogram de plutoniu-239 a eliberat o energie distructivă echivalentă cu aproximativ 21.000 de tone de TNT, care a ucis peste 70.000 de oameni. Cele două atacuri au dus la capitularea Japoniei și, în acest fel, a luat sfârșit cel de-al Doilea Război Mondial, mai precizează sursa citată anterior.
Ce efecte poate avea o explozie nucleară
Deținerea de arme nucleare are implicații majore asupra securității globale și a stabilității geopolitice. Sunt considerate drept un factor de descurajare deoarece pot preveni conflictele majore datorită potențialului lor distructiv extrem. Cu toate acestea, riscurile asociate sunt la fel de mari, iar accidentele nucleare, terorismul nuclear și escaladarea conflictelor pot avea consecințe devastatoare pentru omenire.
Armele nucleare sunt reglementate prin diverse tratate internaționale, cum ar fi Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare (TNP), care încearcă să prevină răspândirea armelor nucleare și să promoveze dezarmarea nucleară. Totuși, provocările politice și securitare fac dificilă realizarea unei lumi complet lipsite de arme nucleare.
În cazul în care o astfel de bombă ar fi folosită vreodată, efectele ar fi catastrofale. Trebuie să știi că inima unei explozii nucleare atinge o temperatură de câteva milioane de grade Celsius. Pe o suprafață largă, flacăra rezultată vaporizează literalmente toate țesuturile umane. În plus, persoanele aflate în interiorul clădirilor sau care sunt protejate în alt mod vor fi ucise indirect de efectele exploziei și ale căldurii deoarece clădirile s-ar prăbuși, iar toate materialele inflamabile ar lua foc.
Cei care se află în adăposturi subterane ar supraviețui exploziei inițiale, însă ar muri ulterior din cauza faptului că tot oxigenul este absorbit din atmosferă. În afara zonei de distrugere totală va exista un procent din ce în ce mai mare de supraviețuitori imediați. Cei mai mulți dintre aceștia vor suferi, însă, arsuri grave fatale, vor orbi, vor sângera și vor suferi leziuni interne masive, relatează Cnduk.org.
De asemenea, supraviețuitorii vor fi afectați în câteva zile de căderile radioactive. Cancerele induse de radiații vor afecta multe persoane după douăzeci de ani. În același timp, armele nucleare provoacă daune grave climei și mediului la o scară incomparabilă cu orice altă armă. Reprezentanții Mișcării Internaționale de Crucea Roșie estimează că un miliard de oameni din lume s-ar putea confrunta cu foametea în urma unui război nuclear.
Ce este TNP și ce prevede
Oficial, în lume există în momentul de față cinci state care dețin arme nucleare. Este vorba despre SUA, Rusia, China, Franța și Marea Britanie, care sunt recunoscute ca posedând arsenal nuclear (NWS) prin așa-numitul Tratat de Neproliferare a Armelor Nucleare (TNP). Acesta a intrat în vigoare în urmă cu mai bine de cinci decenii, în luna martie 1970, iar cele cinci state membre se angajează să urmărească dezarmarea generală și completă.
De asemenea, în acest tratat sunt implicate alte 190 de state (n.n. – Coreea de Nord s-a retras în 2003), care nu dețin arme nucleare (NNWS) și care sunt de acord să renunțe la dezvoltarea sau achiziționarea de arme de distrugere în masă, aflăm de pe site-ul Arms Control Association. Cu o participare aproape universală, TNP are cea mai largă aderență la orice acord de control al armelor, doar Sudanul de Sud, India, Israelul și Pakistanul rămânând în afara acestui tratat.
Pentru a adera la TNP, aceste țări trebuie să facă asta în calitate de NNWS deoarece tratatul limitează statutul de NWS la națiunile „care au fabricat și au explodat o armă nucleară sau alte dispozitive explozive nucleare înainte de 1 ianuarie 1967′. Despre India, Israel și Pakistan se știe că dețin sau sunt suspectate că dețin arme nucleare, iar aderarea la tratat în calitate de NNWS le-ar impune să-și dezmembreze armele nucleare și să-și plaseze materialele nucleare sub garanții internaționale. Africa de Sud a urmat această cale de aderare în 1991.
Ce țări dețin arme nucleare
Conform celor mai recente date publicate de World Population Review, cele nouă puteri nucleare ale lumii dețin împreună 13.080 de focoase nucleare. Deși totalul este mult mai mic decât arsenalul nuclear pe care l-au avut SUA sau Rusia în perioada de vârf a Războiului Rece, este, totuși, de remarcat faptul că există mai multe țări cu arme nucleare decât erau în urmă cu 30-40 de ani.
În momentul de față, Rusia deține cel mai mare număr de arme nucleare, cu un total estimat de 6.257 de focoase. Dintre acestea, 1.458 de focoase sunt desfășurate activ (n.n. – actualul tratat START II limitează atât Rusia, cât și SUA la 1.550 de focoase). Revenind, 3.039 de focoase sunt inactive, dar disponibile pentru a fi activate, în timp ce 1.760 au fost „pensionate” și așteaptă dezmembrarea.
Pe locul al doilea în topul mondial se află Statele Unite ale Americii cu un total de 5.550 de arme nucleare. Dintre acestea, 1.389 sunt active, 2.361 inactive, dar disponibile, iar 1.800 sunt în curs de dezmembrare.
În continuarea clasamentului regăsim China – 350 de focoase, Franța – 290 de focoase, Marea Britanie – 225 de focoase, Pakistan – 165 de focoase, India – 156 de focoase, Israel – 90 de focoase și Coreea de Nord – 50 de focoase.
Vezi şi care este diferenţa dintre fuziune şi fisiune!