Franța, care se apropie de două milioane de cazuri de coronavirus și a depășit 40.000 de morți, este în al doilea lockdown, a luat măsuri restrictive dure, dar a păstrat școlile deschise. Decizia a nemulțumit profesori și elevi, care au ieșit pe străzi pentru a protesta.
Protestele au început de săptămâna trecută, profesori și elevi susținând că menţinerea şcolilor deschise, în timp ce restul ţării este în lockdown, le pune în pericol sănătatea, în şcolile aglomerate. Luni, au avut loc ciocniri violente în oraşul Compiegne de lângă Paris, între elevi și poliție. Elevi care cereau închiderea liceului s-au bătut cu forțele de ordine, au vandalizat mașinile de poliție și au dat foc la coșurile de gunoi din apropierea liceului.
„Situația este complet diferită, față de ce am putut cunoaște. Sunt diverse orașe în care oamenii și-au manifestat neîncrederea în deciziile politice ale Guvernului , ceea ce se răsfrânge către fiecare om din societate care nu mai poate să continue cum era înainte. Situația este grea peste tot în lume, în Europa…”, a declarat Paul Amarica.
Chiar dacă autoritățile franceze au impus un al doilea lockdown, situația nu este la fel de dură precum în primul val al pandemiei de COVID-19: „Față de primele măsuri care s-au luat în primăvară, de izolare completă, când nu mai aveai voie să ieși nicăieri, acum, totuși, sunt diverse activități care sunt permise”.
Până acum, în Paris nu au fost proteste: „Sunt surprins că lumea încă acceptă. Poate pentru că măsurile sunt un pic mai lejere față de prima dată. asta ar fi o explicație”.
Întrebat dacă și-ar lăsa copilul la școală în această perioadă dificilă pentru Franța, Paul Amarica a spus: „Personal, da, l-aș lăsa. Am studiat, am citit, am văzut ce se întâmplă în lumea întreagă… Clar, tineretul are o rezistență mai bună la acest virus. Sunt foarte puține cazuri de deces”.
Nu sunt atât de alarmist! Cred în structurile medicale din Franța. Aici, sistemul privat este foarte dezvoltat. Sunt foarte multe clinici, spitale din domeniul privat care ar putea prelua un flux de cazuri la un moment dat, printr-o decizie politică, ceea ce în România nu există.
Paul Amarica, român stabilit la Paris:
Proprietar al unei galerii de artă pe bulevardul Champs-Élysées din Paris, românul nu își mai poate desfășura activitatea: „Din punctul meu de vedere, situația e gravă, pentru că nu mai putem lucra. Chiar dacă mi-ar da voie să deschid galeria pentru public, nu aș avea public. Publicul nu are voie să se plimbe când vrea, cum vrea”.
Afacerea lui Paul Amarica a avut de suferit și anul trecut: „Am avut un început greu de an și în 2019, când a fost un an cu foarte multe manifestări ale vestelor galbene. Fiind în zona fierbinte, am suferit. Eu am simțit un declin încă din anul 2019, care s-a terminat cu aproximativ două luni de grevă. Pot considera că sunt doi ani de când situația s-a cam schimbat”.
În timpul pandemiei de COVD-19, autoritățile franceze nu le-au întors spatele oamenilor de afaceri, afectați de restricțiile dure: „Statul a luat niște decizii de ajutor. În prima fază au alocat aproximativ cam 100 de miliarde de euro, din câte am înțeles. În al doilea val, la fel, s-au luat niște măsuri de ajutor. Am primit din partea organismelor la care cotizez un dosar pe care trebuie să-l aplic și să beneficiez de ceva ajutor”.
În plus, oamenii cu putere de decizie din Franța „au decalat cotizațiile pe care trebuia să le plătim anul acesta”.
Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro