„Cea mai bogată femeie din Africa” e cetățean rus și tocmai a fost pusă pe lista urmăriților de Interpol, cu notificare roșie

Dos Santos este acuzată de diverse infracțiuni în țara sa natală, inclusiv delapidare, trafic de influență, spălare de bani și fraudă. În special, în 2020, autoritățile din Angola au acuzat-o pe antreprenoare și pe soțul ei că ar fi transferat un miliard de dolari din fonduri bugetare în conturile companiilor în care dețineau acțiuni.

Dos Santos neagă vinovăția și spune că acuzațiile sunt motivate politic.

Isabel dos Santos a fost considerată cea mai bogată femeie din Africa. Forbes i-a estimat averea la 1,4 miliarde de dolari în 2020 și la 2,3 miliarde de dolari în 2019. În 2021, revista a scos-o de pe lista miliardarilor pentru că fondurile i-au fost înghețate din cauza numeroaselor acuzații.

Isabel dos Santos are cetățenie rusă. S-a născut la Baku în 1973, mama ei este din Penza.

José Eduardo dos Santos, tatăl lui Isabel dos Santos, a ocupat funcția de președinte al Angolei din 1979 până în 2017. La scurt timp după demisia tatălui ei, ea a părăsit țara, fugind de acuzațiile de corupție.

Cetățenia rusă a lui Isabel dos Santos a fost menționată în presă la începutul lui 2020: ediția portugheză a Expresso a constatat că avocatul ei, în octombrie și noiembrie 2019, a făcut modificări în datele registrului acționarilor a două companii malteze afiliate lui Santos și soțului ei. Schimbările au vizat noua adresă a cuplului din Dubai și noua țară de cetățenie a lui Isabel, Rusia.

Recomandări

De ce nimeni nu poate prezice strategia Trump 2.0 privind Ucraina

Pe 9 ianuarie 2020, Santos i-a spus unui corespondent TASS că nu a primit sau reprimit cetățenia rusă, ci pur și simplu a avut-o întotdeauna: „Sunt rusoaică prin naștere”, a explicat ea. A doua zi, afirmațiile Isabelei dos Santos au fost confirmate pentru RIA Novosti de o sursă a forțelor de ordine ruse.

O notificare roșie a Interpol este cel mai ridicat nivel de alertă și este o solicitare adresată forțelor de ordine din întreaga lume pentru a localiza și aresta provizoriu o persoană, în așteptarea extrădării, predării sau a unei acțiuni legale similare.

Se bazează pe un mandat de arestare sau un ordin judecătoresc emis de autoritățile judiciare din țara solicitantă. Țările membre își aplică propriile legi pentru a decide dacă să aresteze o persoană.

Urmărește-ne pe Google News