Cearta intre vecini pentru ajutoare

Pana si copiii din Facaeni au observat ca satul s-a impartit in doua. De o parte sunt cei loviti de soarta cu adevarat, iar de cealalta parte, „ocolitii”. In loc sa se bucure ca au casele intregi si toate bunurile adunate intr-o viata sunt la locul lor, oamenii sunt rosi de invidii pe cei care primesc acum ajutoare. TIR-uri opresc din ora in ora in comuna si descarca alimente, haine, bunuri diverse pentru localnicii sinistrati. Multi nici nu mai dau pe la primarie. Opresc direct pe ulita si incep sa descarce. Satenii-i vad si alearga sa apuce cate ceva. Sinistrati sau nu. Nimeni nu-i verifica. Prefectul de Ialomita, Marian Balan, declara ca n-are cum sa-i opreasca. „Este un gest de solidaritate cum rar s-a mai intalnit”. Un singur lucru nu accepta prefectul, si bine face. El nu permite descarcarea pe strada, fara nici o verificare din partea medicilor, a alimentelor. „Atat ar mai trebui. Sa se declanseze vreo epidemie”, se justifica prefectul. De asemenea, el a interzis pentru o saptamana comercializarea bauturilor alcoolice. „Stiti cum se zice: iti ineci amarul in bautura. La Facaeni nu e doar o zicala. Am interzis bauturile, ca sa nu le vina ideea sa dea cu barosul in pereti”. Si nu vorbeste aiurea. Unii sateni cu pagube minore – in special tigani – au incerat sa-si darame singuri casele pentru ca statul sa le construiasca si lor „case noi si frumoase”. Dar nu toti localnicii se gandesc la „un viitor stralucit”. Multi dintre cei loviti de furtuna se gandesc cu groaza ca au ramas fara nimic si cate ajutoare ar primi tot nu vor reusi sa puna la loc ce au pierdut. Aneta Circa era sa moara zilele trecute, cand a realizat ca agoniseala ei de-o viata s-a dus pe apa Sambetei. Casa mare, frumoasa, din caramida – nicidecum de chirpici – a ramas fara pereti. Zilele trecute constructorii au verificat rezistenta casei si au decretat: „trebuie daramata”. Batrana a fost la un pas de infarct. Ea nu crede ca va mai avea vreodata un adapost ca lumea.