Dacă Revoluţia din decembrie 1989 n-ar fi existat, mâine, toată România ar fi sărbătorit cu mare fast 89 de ani de la înfiinţarea Partidului Comu- nist, la 8 mai 1921. Iar dacă Nicolae Ceauşescu ar fi fost în viaţă, “prinzând” vârsta de 92 de ani, ar fi fost omagiat de întreaga ţară. Dacă însă nea Nicu ar fi murit între timp, trupul lui, mumificat după o metodă incredibilă, ar fi fost depus într-un mausoleu.

Deşi părea, la un moment dat, etern la putere, chiar dacă regimul comunist nu s-ar fi prăbuşit, iar el n-ar fi fost executat, alături de Elena Ceauşescu, în decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu tot ar fi trebuit să moară într-o zi. Din cartea-interviu “Adevăruri interzise” a lui Camil Roguski, arhitectul fostului lider comunist, aflăm însă amănunte surprinzătoare. Ceauşescu ar fi fost pregătit pentru veşnicia morţii precum faraonii egipteni, dar, conform lui Roguski, în- tr-un stil asemănător celui în care a fost mumificat fostul conducător al URSS, V.I. Lenin. Astfel, referindu- se la metoda folosită în cazul lui Lenin, preconizată şi pentru Ceauşescu, arhitectul afirmă că în primul rând s-ar fi realizat un mulaj de ipsos după trupul liderului comunist.

«Preparat» ca faraonii egipteni

“După mulaj (în cazul lui Lenin – n.r.), s-a turnat un corp identic cu cel al defunctului, din oţel inoxidabil, dar gol pe dinăuntru. S-a scos apoi pielea mortului, adică în termeni ciobăneşti «a fost belit de piele». Pielea a fost tăbăcită bine de tot, iar carnea şi scheletul mortului au fost incinerate, cenuşa băgându- se în corpul de oţel inoxidabil. Pielea tăbăcită a fost trasă pe acest calapod- om, cusută, pictată, aranjată perfect, de ziceai că este viu şi totul a fost băgat în- tr-un sicriu cu vacuum”, spune Roguski în dialogul consemnat de Florentina Chivu. Astfel “preparat”, Ceauşescu ar fi trebuit să rămână etern.

Locul de veci: clopotniţa Patriarhiei…sau lângă Casa Radio

Într-o Românie ce ar fi rămas comunistă, Ceauşescu nu şi-ar mai fi dormit somnul de veci într-un mormânt oarecare din Cimitirul Ghencea, ci ar fi fost ţinut, precum Lenin, la mare cinste, într-un mausoleu ce ar fi trebuit să fie amplasat lângă Casa Radio, pe locul fostelor terenuri de tenis Venus, la intersecţia străzii Ştirbei Vodă cu Calea Plevnei. Identificarea locului în care ar fi urmat să fie înmormântat Nicolae Ceauşescu a fost, fireşte, o problemă de stat.

În aceeaşi carte, “Adevăruri interzise”, arhitectul Camil Roguski afirmă că au existat două posibile zone în care s-ar fi dorit ridicarea unei construcţii noi şi maiestuoase, ce ar fi urmat să devină locul de veci al lui Ceauşescu. Prima dintre ele fusese desemnată pe locul actualei clopotniţe a bisericii de pe Dealul Mitropoliei, unde se află reşedinţa patriarhală. Ceauşescu s-a lovit atunci de refuzul PF Teoctist de a muta sediul Patriarhiei în Văcăreşti, aşa cum se preconiza. Faptele, petrecute în anul 1987, au fost confirmate în interviuri date după 1990 de fostul patriarh Teoctist, dar şi de Ion Dincă, cel însărcinat cu “rezolvarea problemei”.

În aceste condiţii, spune Roguski, “tovarăşii” s-au reorientat, următorul loc pentru ridicarea mormântului fiind stabilit în zona Parcului Operei, aproximativ pe locul fostelor terenuri de tenis de câmp Venus, la intersecţia străzii Şerban Vodă cu Calea Plevnei şi peste drum de Casa Radio.

A acceptat slujbă religioasă la moartea tatălui

Un alt episod în care ateistul Ceauşescu îşi îmblânzeşte pornirea împotriva celor sfinte este relatat de nepoata acestuia, Mihaela Moraru-Ceauşescu, fiica lui Marin, unul dintre fraţii liderului comunist. Astfel, în cartea ei “Nu regret, nu mă jelesc, nu plâng”, rememorând cele văzute la înmormântarea lui Andruţă Ceauşescu, tatăl dictatorului, decedat în anul 1969, ea consemnează:

“Era pur şi simplu copleşit de durere şi de deznădejde. Umbla cumva rătăcit şi îndurerat prin cele două odăiţe din casa părintească (n.r.- casa aflată în Scorniceşti, judeţul Olt). (…) Acceptase «înmormântarea cu popi» de dragul bunicii, Lixandra, dar maximum doi”.

Părintele revoluţiei bolşevice s-a conservat perfect 86 de ani

Vladimir Ilici Lenin (1880-1924) a fost principalul lider al revoluţiei bolşevice din noiembrie 1917, ce a dus la răsturnarea Imperiului Ţarist şi la crearea statului comunist sovietic, al cărui prim-conducător a devenit.

Imediat după moartea lui, la 21 ianuarie 1924, s-a încercat, dar fără succes, criogenia (îngheţarea) cadavrului său, în ideea că ştiinţa viitorului ar putea găsi remedii pentru bolile de care suferea, dar şi pentru readucerea lui la viaţă. Ulterior, corpul lui Lenin a fost supus unui proces de mumificare realizat după o metodă inventată anume cu această ocazie de către specialiştii sovietici. Are mausoleu în Piaţa Roşie Astfel tratat, trupul acestuia a fost depus într-un sarcofag transparent ce a fost plasat în mausoleul din marmură şi din granit construit în Piaţa Roşie din Moscova, lângă zidul Kremlinului, sediul guvernului sovietic şi, ulterior, rus. Zeci de milioane de oameni au vizitat până acum mausoleul pe care, în 1993, fostul preşedinte al Rusiei, Boris Elţîn, a încercat, fără succes, să-l desfiinţeze.

Citiţi în Libertatea de mâine: Ceauşescu dormea în cămaşă ţărănească

 
 

Urmărește-ne pe Google News