Femeia internată la psihiatrie pentru uciderea, în august 2005, a părintelui Roger, liderul spiritual al comunității din Taizé, în fața a peste 2.500 de tineri care asistau la o slujbă religioasă, s-a plâns la CEDO că în 2013 nu a fost lăsată să participe la înmormântarea mamei sale.
Luminița Solcan a solicitat să primească din partea statului român 10.000 de euro daune morale, argumentând că absența de la înmormântarea mamei sale i-a provocat o suferință de durată. Judecătorii de la Strasbourg i-au dat dreptate și au obligat statul român să îi plătească despăgubiri de 6.000 de euro.
Motivul
pentru care nu a fost lăsată să meargă la înmormânare: ”Era un pericol real”
După ce i-a murit mama, pe 11 aprilie 2013, Luminița
Solcan a cerut să fie lăsată să iasă din spitalul de psihiatrie, pentru a participa
la înmormântare.
Judecătorii i-au respins, rând pe rând, cererea,
motivând că, în conformitate cu articolul 39 din Legea privind sănătatea
mintală, persoanelor internate li se poate restricționa libertatea de mișcare, „pentru
a salva de la un pericol real și concret viața, integritatea corporală sau
sănătatea lor ori a altei persoane”.
În 2014, Luminița Solcan a dat în judecată
statul român, la CEDO, reclamând că i-a fost încălcat dreptul la respectarea
vieţii private şi de familie.
De ce
i-a dat dreptate CEDO
La judecata de la Strasbourg, agentul guvernamental pentru CEDO a precizat că nu există vreo lege în baza căreia instanțele din România ar putea autoriza întreruperea sau suspendarea spitalizării involuntare a celor bolnavi mintal.
Totuşi, el a depus trei decizii luate de Judecătoria Buzău – pe 30 ianuarie 2014, 6 februarie și 27 martie 2015 –, în baza cărora pacienți internați într-un spital de psihiatrie au fost lăsați să participe la înmormântările rudelor acestora. Într-unul dintre cazuri, cererea a fost aprobată cu condiția ca solicitantul să fie însoțit de personal medical și sub escorta poliției.
CEDO a constatat că refuzul instanțelor de a o
învoi pe Luminița Solcan să meargă la înmormântarea mamei sale constituie o
ingerință în dreptul la respectarea vieții de familie.
Curtea este convinsă că ingerința a avut loc în interesul «siguranței publice» și «pentru prevenirea unor tulburării sau infracțiuni». Curtea consideră că, chiar și presupunând că ingerința era legală, ea nu era «necesară într-o societate democratică».
Decizia CEDO din 8 octombrie 2019:
CEDO i-a dat câștig de cauză Luminiței Solcan pentru că, atunci când instanțele i-au refuzat învoirea, ea nu fusese reevaluată de experți medicali.
În plus, instanța de la Strasbourg a stabilit că judecătorii români nu i-au soluționat cererea cu diligență și rapiditate: prima instanță a dat o decizie la o lună și jumătate după ce avusese loc înmormântarea.
Chiar dacă reclamanta putea fi considerată o amenințare la siguranța publică în momentul respectiv, instanțele interne ar fi trebuit să caute modalități alternative pentru a-i asigura participarea la înmormântare.
Decizia CEDO din 8 octombrie 2019
14 ani
de la crima Luminiței Solcan
În seara zilei de 16 august 2005, părintele Roger, 90 de ani, a fost înjunghiat în Biserica Reconcilierii de la Taizé.
Luminița Solcan s-a ridicat din locul în care se afla în biserică și l-a lovit de două ori cu un cuţit pe părintele Roger, care stătea pe un scaun, în fața a peste 2.500 de oameni, majoritatea tineri.
Părintele Roger a murit pe loc, iar Luminiţa
Solcan, care avea atunci 36 de ani, a fost arestată imediat.
„Nu am vrut să-l omor. Am vrut să-i atrag
atenţia, ca să stea de vorbă cu mine. Era prea multă lume şi niciodată nu
apucam să vorbesc cu el”, le declara Luminița Solcan polițiștilor francezi, în
august 2005.
În noiembrie 2007, Judecătoria Mâcon a decis că, atunci când a ucis, Luminița Solcan avea discerământul diminuat, fiind diagnosticată cu schizofrenie paranoidă.
Instanţa a dispus internarea ei într-un spital de psihiatrie din Franța, pe o perioadă nedeterminată.
Patru ani mai târziu, Solcan a cerut să fie transferată în România, pentru a fi mai aproape de mama ei, care locuia în Iași. Curtea de Apel București a autorizat internarea ei în Spitalul de Psihiatrie din Pădureni-Grajduri.
În martie 2011, Luminița Solcan a fost înjunghiată cu 17 lovituri de cuţit, de colega ei de cameră din centrul specializat din Dijon în care era internată.