9 comentariiConform documentelor CNSAS, peste 200.000 de persoane au fost recrutate în perioada 1980-1989, un adevărat record. Numărul total al colaboratorilor Securității, de la înființarea acesteia, în 1948, până la Revoluție, poate fi aproximat la cel puțin 650.000 informatori.
„Oamenii o duceau foarte greu în ‘epoca de aur, dar asta nu însemna că PCR încerca să facă ceva concret pentru a remedia lipsa hranei, a energiei electrice, a căldurii sau degringolada economiei. Răspunsul regimului comunist de la Bucureşti la creşterea tensiunilor sociale a fost intensificarea represiunii. Securitatea a primit sarcina de a se concentra pe luarea unor măsuri dure de urmărire a nemulţumiţilor, care deveneau tot mai vocali şi al căror număr creştea pe măsură ce condiţiile de trai se deteriorau progresiv. Astfel, în perioada 1980-1989 au fost recrutaţi cei mai mulţi informatori din toată istoria României comuniste, peste 200.000 de persoane. Doar în anul 1989 au fost efectuate peste 25.000 de recrutări, în contextul în care regimurile comuniste se prăbuşeau unul după altul în jurul României. Estimarea a fost făcută luând în calcul şi dosarele distruse sau sustrase în decembrie 1989”, notează CNSAS.
Când au fost recrutați cei mai mulți informatori, potrivit CNSAS
Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității mai subliniază că o treime din numărul total al informatorilor din întreaga perioadă comunistă a fost racolată în ultimii ani ai regimului comunist, 1980-1989. Aceștia se alăturau celor care deja fuseseră recrutați în perioadele anterioare.
„Astfel, dacă la cei 120.000 recrutaţi în decada 1970-1979 îi adăugăm pe cei recrutați în perioada 1980-1989, avem cel puţin 320.000 de colaboratori recrutaţi în ultimii 20 ani de ceauşism, adică jumătate din numărul total al colaboratorilor pe care Securitatea i-a recrutat de la înfiinţare. Numărul total al colaboratorilor Securităţii, recrutaţi de la înfiinţarea acesteia, în 1948, până la prăbuşirea regimului comunist din România, în 1989, poate fi aproximat la minimum 650.000 de persoane. Două precizări. La această cifră trebuie adăugate categoriile de surse folosite de Securitate fără ca acestea să fie înregistrate în evidenţele reţelei informative. De exemplu, sursele oficiale, surse ocazionale, persoane de sprijin etc. A doua precizare este că este vorbim doar despre sursele folosite de către direcţiile interne ale Securităţii, evidenţele CIE (Centrul de Informaţii Externe) fiind separate”, explică CNSAS.
Totodată, în jur de 23.000 de oameni au refuzat intre în contact cu Securitatea. Foarte puțini au făcut-o, însă, de la început. Cei mai mulți au renunțat după o perioadă mai lungă sau mai scurtă în care au fost informatori.
În plus, aproximativ 100.000 de cetățeni au fost catalogați ca fiind „fără posibilităţi”. Aceștia fie s-au eschivat de la colaborare, fie nu au fost apreciați corespunzător de către ofițeri cu privire la capacitatea lor de a colabora.
„Cifrele prezentate sunt o dovadă în plus că teoria conform căreia perioada târzie a comunismului românesc a marcat o perioadă „de relaxare a represiunii” este falsă. Din contra, represiunea s-a accentuat, măsurile de control asupra populaţiei au crescut în intensitate, iar metodele s-au rafinat”, conchide CNSAS.