Cei opt copii care au locuit într-o cazarmă părăsită au primit, de 1 iunie, o casă cu apă la robinet și trandafiri în curte: “Nu mai trebuie să-mi fac griji că n-am cu ce să-i îmbrac la școală”

• Armata Română a vrut să-i evacueze în iarnă, dar s-a răzgândit după ce Libertatea le-a publicat povestea.

• Acum, cei opt copii se bucură că au apă, jucării și o grădină cu trandafiri. În plus, aceștia nu mai sunt amenițați cu evacuarea.

Este sâmbătă dimineață. Ioana și Aurel Găman, împreună cu cei opt copii, Patricia – 2 ani, Mario – 4 ani, Andreea – 6 ani, Ștefania – 7 ani, Alexandra – 9 ani, Cosmin – 12 ani, Ilie – 14 ani și Adrian – 16 ani, se pregătesc să plece din cazarma dezafectată, aflată într-o zonă pustie, unde mai sunt doar o benzinărie și un adăpost pentru câini.

Acum, familia Găman se mută într-o “casă adevărată” cu chirie, plătită de Primăria Sectorului 1, în cartierul Giulești-Sârbi.

Recomandări

Prima zi din viața noului Parlament. Șoșoacă l-a flancat pe Ciucă, Becali a smuls microfonul unui jurnalist, iar liberalii se zbat între Crin și Nicușor

Dintre tufișuri iese un băiat în trening negru. În brațe, ține o fetiță cu moț deasupra creștetului. “Mașina?”, întreabă fetița. “Nu e mașina, dar vine!”, îi răspunde el.

Cei doi copii ne conduc pe o cărare, în jos, de câțiva metri. De-a lungul ei sunt tufișuri uscate și câțiva copaci înalți care ascund cazarma de ochii șoferilor care conduc pe șoseaua Odăii, din extremitatea de nord a Capitalei. În schimb, intrarea în Cimitirul Străulești II, de pe trotuarul de vizavi, este la vederea oricărui trecător. Se află în linie dreaptă cu mașinile și are o poartă de fier deasupra căreia stă agățat steagul României.

Ajungem în fața fostei unități militare. Coloritul exterior cu roz și dungi albastre o fac să pară un spațiu prietenos. Asta până când intri și te lovește un aer închis și putred. Mirosul de mucegai se simțea și iarna trecută, când familia Găman cu cei opt copii erau pe punctul de a fi izgoniți de Armata Română. Acum însă, goliciunea celor două camere îl scoate mai tare în evidență.

Recomandări

Cum se vor împărți ministerele în noul Guvern între PSD-PNL-UDMR, după ce USR a fost exclus de la negocieri – Surse

Toată familia e în afara cazarmei. La fel și obiectele cu care și-a dus traiul.

“Vezi, că-l bate vântul și praf îl face. Pune-l bine”, le atrage atenția Ioana lui Aurel și Adrian, băiatul cel mare, în timp ce așază televizorul pe un dulap. La câțiva metri sunt saci cu haine, pături, perne, alimente și vesela.

Cu ușa închisă, să nu intre șobolanii

Patricia, mezina, are o rochie vișinie dintr-un material precum catifeaua. În ziua mutării, este cea elegantă din familie, dar și cea mai atentă să nu lase nimic util în urmă. “Mamaa!”, strigă Patricia la Ioana în timp ce o trage de colanți. Femeia strânge ultimele rufe întinse pe sârmă, iar Patricia îi face semn în sus ca să nu uite cârligele.

Recomandări

LIVETEXT Zeci de răniți și cel puțin doi morți în Germania, după ce o mașină a intrat într-un grup de oameni la un târg de Crăciun. Cine este autorul atentatului I VIDEO

“Nu se mai putea sta aici. Geamurile nu puteai să le desfaci, ușa o țineam închisă, să nu intre șobolani, din ăia, cât jumătate de mână. Nici apă de la cimitir nu ne mai dădeau de două luni. Ne cumpăram apă pentru orice: spălat haine, făcut baie, gătit”, spune Ioana.

Mama care a câștigat o bătălie și pentru alte familii la fel de vulnerabile

Cu privirea fermă, ne povestește cum din decembrie a tot luptat ca să-și poată duce copiii de aici “într-o casă normală”. O femeie simplă, cu opt clase, nu s-a sfiit să meargă în audiență la Daniel Tudorache, primarul sectorului 1, sau la viceprimarul Daniela Popa. “Trebuia să am curaj. Faci orice să nu ajungi cu ai tăi în stradă”.

În toate aceste luni, Armata Română a avertizat-o că trebuie să se mute, altfel o vor reclama la Protecția Copilului pentru condiții insalubre de locuire, povestește femeia.

Sprijinită de activiștii de la Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire, a dat piept cu autoritățile din sector și a pus presiune pe oficiali să adopte o hotărâre de consiliu pentru a le fi mai ușor persoanelor sărace să-și găsească o chirie în sectorul cu prețurile imobiliare cele mai mari din Capitală. Printre modificări se află și creșterea sumelor pentru ajutorul de chirie. 

“Nu vreau să umplu casa proprietarei de gândaci”

În colțul din stânga, Ilie, al doilea dintre frați ca vârstă, șterge cu o cârpă înmuiată urmele de ojă de pe masa de lemn. Apoi, merge să-l ajute pe Adrian să scuture de praf carpeta pe care o țineau în camera din dreapta cazarmei. Acolo a dormit împreună cu fratele mai mic, Cosmin, și tatăl lor.

La 10.30 ajunge furgoneta. Aurel se cațără pe o bucată de zid înaltă de doi metri, ca să ridice cablul de curent, pe care el l-a improvizat astfel încât familia lui să nu stea pe întuneric.

Rând pe rând, soții Găman și copiii mai mari încarcă mobilierul, apoi sacii cu tot ce vor avea nevoie pentru noua casă. “Canapelele nu le-am mai luat, că nu vreau să umplu casa proprietarei de gândaci”, explică Ioana.

Tabloul cu “Cele 10 porunci” va ajunge și în noua casă

Ultimele obiecte încărcate în furgonetă sunt un sac cu sticle de ulei și pachete de făină primite de la diferite organizații și o boxă cu mâner, pe care Cosmin, fratele mijlociu, o cară ca pe un geamantan. Tatăl se duce pentru ultima oară înăuntrul cazarmei, să verifice dacă n-a uitat ceva. Se întoarce cu un mic tablou cu Cele 10 porunci din Biblie. Mama îl bagă cu grijă în geantă. “Fără Dumnezeu, nu reușeam”, spune ea.

La ora 11.00, furgoneta pleacă spre cartierul Giulești-Sârbi. Acolo se află casa unde va locui familia Găman. În dreapta șoferului, are loc numai Aurel. Ceilalți se duc în stația de autobuz din spatele cazarmei. Iau 304, care are șapte opriri până la cea mai apropiată stație de metrou, Străulești-capăt de linie. Cu metroul merg șase stații până la Basarab, unde schimbă cu unul de pe magistrala 1 ca să meargă până la Crângași.

Drumul către casă trece pe la Amanet

În Piața Crângași, Ioana merge la un amanet să depună telefonul său. 600 de lei primește pentru acesta, iar dacă vrea să-l recupereze, va trebui să dea 750 de lei. “Au fost multe cheltuieli cu mutarea și-ți mai trebuie bani de o pâine, una-alta”, explică ea.

Apoi decide că este mai bine să ia două taxiuri. Copiii sunt obosiți și nerăbdători să vadă casa. Cu mașina ajung în 15 minute în cartierul Giulești-Sârbi, în zona cunoscută sub numele “16 februarie“. Cu autobuzul le-ar fi luat aproape o oră: 14 stații cu autobuzul 162 până la penultima, Condax, iar de acolo încă 15 minute de mers pe jos. 

În locul uitat de Dumnezeu, au învățat să trăiască împreună

Cartierul de la marginea Capitalei se conturează timid, începând de la capătul Căii Giulești. Mai întâi vezi drumurile cu gropi, după care doar pietriș, bălți și noroaie. Deși suntem în sectorul 1, cel mai bogat din București.

“Locul ăsta este uitat de Dumnezeu. Nu ai asfalt, canalizare, unii n-au acte pentru casele lor”, ne spune taximetristul, care locuiește în cartier. Însă vede și partea bună: romii și românii au învățat să trăiască împreună în cartier. “Acum sunt mai mulți români. Cred că suntem jumi-juma”.

Aceleași condiții sunt și în fundul cartierului. Aici se află casa unde va locui familia Găman cu chiria plătită de Primăria Sectorului 1 măcar pentru un an – de obicei, contractul se reînnoiește anual.

Cei de la primărie vin la noi numai când e campanie electorală. De ani buni tot zic că ne pun asfalt, dar asfaltul se vede numai la ei, prin satelit, că la noi nu există.

O femeie care locuiește pe aceeași stradă cu familia Găman

Oamenii dintre căile ferate

Casele de pe uliță sunt diferite, la fel ca oamenii. Vizavi de locuința familiei Găman este o casă dărăpănată, cu gardul de lemn mâncat de ploaie și de timp, dar în dreapta ei se află două case cu etaj și mansardă.

După acestea, vine o potecă ce duce spre stația de autobuz și un gard de sârmă. În spatele său, la prima vedere, e doar un câmp verde. Dar dacă privești în dreapta, zărești câteva căi ferate. Iar de pe harta Google, constați că nu foarte departe există o întindere de vagoane din triajul CFR. De fapt, tot cartierul Giulești-Sârbi se află în vecinătatea căilor ferate: de la Gara București Triaj și de la Gara Bucureștii Noi.

Universul curții cu trandafiri și robinet

Ioana Găman și copiii trec hotărâți de gardul de tablă în curtea cu trandafiri și doi meri și casa formată din două corpuri, așezate perpendicular, fiecare închis cu termopane. În mijlocul curții este fosa septică și un robinet cu furtun. În sfârșit, au aproape o sursă de apă. Copiii se uită cu ochii mari în jur. În toată curtea sunt împrăștiate jucăriile fiicei proprietarei, care le-a lăsat special pentru copiii Ioanei și ai lui Aurel. 

“Nu am vrut să-i iau în chirie când am auzit că au opt copii, dar am zis că oricine merită o șansă până la proba contrarie. Mi-au zis că sunt romi, dar eu nu am o problemă. Am crescut alături de ei în cartier și m-au ajutat când nu mă așteptam”, spune proprietara.

Corpul mai mare din casă are un hol lung și luminos, cu pereții de-un roz pal curat, perdele albe și gresie pe jos. “Treceam prin magazin și vedeam tot felul de detergenți pentru gresie, dar nu aveam la ce să-i folosesc”, râde Ioana.

În stânga holului, sunt trei camere. În prima, puțin mai întunecată, vor dormi Ioana și Aurel, alături de cei mai mici copii, Patricia și Mario. Aici au un pat mare, un birou și două dulapuri mai mici. Pe cel din colțul din dreapta se află un monitor cu imagini din interiorul și din fața curții. Aurel se bucură că sunt camere de filmat. “Las, că stau cu ochii pe copii să nu facă prostii”. Deasupra celui din mijloc își vor așeza televizorul.

“Nu mai trebuie să-mi fac griji”

A doua cameră, cu pereții portocalii, va fi pentru Andreea, Ștefania și Alexandra. Și aici au mobilier: un dulap mai mic, un televizor, o vitrină și un șifonier. Aici vor aduce canapeaua extensibilă din bucătărie, ca să poată dormi fetele.

Urmează baia cu faianță și gresie, chiuvetă, oglindă și o cadă mare. Ioana observă că are și mașină de spălat automată. “Asta e din aia care stoarce bine. Nu mai trebuie să-mi fac griji că n-am cu ce îmbrac copiii la școală, că nu s-au uscat rufele”.

Prima masă în noul cămin

Ultima încăpere este bucătăria. Aici este perete despărțitor “ca într-un bar”, glumește Aurel. Au două dulapuri, dar își vor mai pune unul adus de ei. Apoi, vor așeza frigiderul și aragazul, pentru care acum au și hotă. “Deja suntem cu fițe. Trebuie să învățăm să-l folosim”, se bucură Aurel. În colțul din spate, au un boiler și o sobă pe lemne. “Asta arată mai bine ca cea de dincolo. Nu cred că afumă. O s-o pun în partea cealaltă, la băieți”, adaugă tatăl.

Camera fraților mai mari se află în celălalt corp al casei, puțin mai în față. Încăperea este despărțită de un perete. În față vine, “un hol” unde au o canapea și o masă, iar în spate este dormitorul băieților, cu un șifonier, un pat mare în față și un fotoliu din imitație de piele lângă el. Cosmin scoate zeci de manuale pe pat, dintr-un ghiozdan. “Sunt amestecate: ale mele și ale lui Ilie. Vreau să le separ”, explică băiatul de 12 ani.

În scurt timp, fiecare pune mâna pe ce apucă pentru a face curățenie. În bucătărie, Ioana mătură, iar micuța Patricia urmează exemplul mamei sale. Aurel scoate tot ce nu le trebuie din dulapuri. Surorile mai mari își așază hainele, iar băieții fac același lucru în camera lor, cu excepția lui fratelui cel mai mare, care curăță un suport de plastic din bucătărie la robinetul din curte. Nici unuia dintre frați nu i s-a spus de către părinți să pună umărul la muncă. Bucuria unui nou cămin îi face activi.

Pe la ora două, mama pune prima masă în curte. Acum nu a avut timp decât să prăjească ouă și să le taie câteva felii de salam, dar mai pe seară vrea să le facă ciorbă.

Andreea este prima care se ridică de masă. Găsește sub trandafiri o casă roz din plastic căreia îi poți deschide ușa. Așa cum și ei i-a fost deschisă, prin lupta mamei ei.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 20

Urmărește-ne pe Google News