„Cel mai crud comandant care conduce invazia rusă din Ucraina!” Portretul vânzătorului de hotdog ajuns în vârful mașinii de război a lui Putin

Publicația britanică scrie despre copilăria și tinerețea lui Prigojin, infracțiunile care l-au dus la închisoare, cum și-a început afacerea cu mâncare de fast-food și cum a intrat în cercul de putere de la Kremlin după ce Rusia a anexat Crimeea, în 2014, când Vladimir Putin l-a prezentat mai multor oficiali ruşi de rang înalt.

Pe atunci cunoscut ca persoana responsabilă cu contractele de catering ale armatei, Prigojin a cerut de la Ministerul Apărării un teren pe care să folosească pentru antrenarea „voluntarilor”. Aceştia urmau să nu aibă legături oficiale cu armata rusă, dar puteau fi folosiţi pentru a lupta în războaiele duse de Rusia.

Multora din minister nu le-a plăcut atitudinea lui Prigojin, dar acesta a spus clar că nu este vorba despre o cerere obişnuită. „Ordinele vin de la Papa”, le-a spus el scurt oficialilor din domeniul apărării, folosind o poreclă a lui Vladimir Putin menită să sublinieze apropierea sa de preşedinte.

Această relatare a întâlnirii a fost oferită de un fost oficial de rang înalt din cadrul Ministerului rus al Apărării, prezent la întâlnirea din 2014. „La momentul respectiv, nu am avut o părere prea bună despre proiect”, a declarat el pentru The Guardian.

Recomandări

Generalul Vasile Milea, „eroul” care a ordonat reprimarea Revoluției la Timișoara. „Sinuciderea a fost practic o încercare de autorănire”

După decizia lui Putin de anul trecut de a lansa o invazie la scară largă în Ucraina, Prigojin şi-a reorientat grupul de mercenari către acest front și a căutat noi surse de unde să atragă luptători. Efectivele Wagner au crescut la aproximativ 50.000 de oameni, potrivit estimărilor serviciilor de informaţii occidentale, inclusiv zeci de mii de foşti deţinuţi recrutaţi personal de Prigojin din închisorile din Rusia.

Prigojin şi-a câştigat reputaţia de a fi cel mai crud comandant dintre cei care conduc invazia Rusiei în Ucraina. El a părut să aprobe tacit o înregistrare video care arăta uciderea, cu un baros, a unui dezertor Wagner ce fusesew aparent returnat de ucraineni în cadrul unui schimb de prizonieri. „O moarte de câine pentru un câine”, a comentat Prigojin la acea vreme.

Recomandări

Adevărata revoluție. Cei zece pași care chiar ar schimba România

„Un intrigant nemilos, servil cu superiorii și tiranic cu subalternii”

În încercarea de a-i reconstitui povestea, The Guardian a vorbit cu multe persoane care l-au cunoscut pe Prigojin de-a lungul anilor şi multe dintre ele au solicitat anonimatul. Din aceste conversaţii reiese imaginea unui intrigant nemilos, care, servil cu superiorii şi tiranic cu subalternii, a urcat în vârful ierarhiei sociale.

„Este motivat şi talentat şi nu se va da înapoi de la nimic pentru a obţine ce vrea”, a declarat un om de afaceri care l-a cunoscut pe Prigojin în anii 1990.

Pentru Prigojin, spun cei care îl cunosc, banii și puterea nu au fost singurii factori motivanți, deşi are acum şi bani, şi putere. În schimb, spun ei, el este condus de fiorul justiţiarului, de convingerea că luptă împotriva elitelor corupte în numele omului de rând, şi de dorinţa de a-şi zdrobi rivalii. Actele de cruzime, spun cei care l-au întâlnit, îi provoacă plăcere.

„Se pare că se bucură de proces în sine, nu doar de rezultatul final”, a declarat fostul oficial din domeniul apărării.

De-a lungul anilor, Prigojin şi-a făcut o mulţime de duşmani: foşti parteneri de afaceri care s-au simţit înşelaţi, generali ai armatei pe care i-a criticat că sunt doar nişte birocraţi şi oficiali de top din domeniul securităţii, care se tem că are ambiţii de a prelua puterea politică.

Recomandări

Coșul de cumpărături, mai ieftin în Ungaria decât în România | Experiment Libertatea

Dar, până acum, şi-a păstrat favorurile celui mai important susţinător al său: omul pe care îl numeşte Papa. Vladimir Putin.

La 18 ani a ajuns la închisoare, după ce a tâlhărit o femeie pe stradă

Evgheni Prigojin s-a născut în Leningrad (în prezent Sankt Petersburg), în 1961, la nouă ani după Putin. Tatăl său a murit când era mic, iar mama lucra într-un spitall. Tânărul Prigojin a fost trimis la o şcoală sportivă, unde activităţile zilnice implicau adesea ore întregi de schi fond.

Nu a reuşit să devină un sportiv profesionist, iar după ce a terminat şcoala a intrat în anturajul unor infractori mărunţi. Documente din 1981, obţinute de la un tribunal, văzute de The Guardian şi prezentate în premieră de site-ul rus independent de investigaţii Meduza, îi spun povestea.

Într-o seară din martie 1980, în ultimii ani ai guvernării liderului sovietic Leonid Brejnev, Prigojin, pe atunci în vârstă de 18 ani, şi trei prieteni de-ai săi au plecat dintr-un bar din Sankt Petersburg, aproape de miezul nopţii, şi au observat o femeie care mergea singură pe o stradă întunecată.

Unul dintre prietenii lui Prigojin i-a distras atenţia femeii cerându-i o ţigară. În timp ce aceasta a vrut să-şi deschidă poşeta, Prigojin s-a strecurat în spatele ei şi a apucat-o de gât, strângând-o până când şi-a pierdut cunoştinţa. Apoi, prietenul său i-a luat pantofii, în timp ce Prigojin i-a scoscerceii de aur şi i-a băgat în buzunar. Cei patru au dispărut apoi, lăsând-o pe femeie întinsă pe stradă.

Instanţa a constatat că acesta a fost doar unul dintre numeroasele jafuri pe care Prigojin şi prietenii săi le-au comis în Sankt Petersburg în decursul a câteva luni.

După eliberare a început să vândă crenvurşti

Prigojin s-a întors la Sankt Petersburg după ce a fost eliberat. Atunci, „oraşul se afla în pragul unei transformări monumentale, cu mari bogăţii care îi aşteptau pe cei suficient de ageri sau de violenţi pentru a pune mâna pe ele”, scrie The Guardian.

Și-a început afacerile modest, vânzând crenvurşti. Amesteca muştarul în bucătăria apartamentului familiei sale. „Făceam 1.000 de dolari pe lună, ceea ce în ruble era un munte, mama abia putea număra toate bancnotele”, a povestit în 2011 pentru portalul de ştiri Gorod 812 din Sankt Petersburg, într-unul dintre puținele interviuri acordate de el.

Dar Prigojin avea ambiţii mai mari decât fast-food-ul şi ştia cum să îşi facă contactele de care avea nevoie. „Întotdeauna a căutat oameni sus-puşi cu care să se împrietenească. Se pricepea la asta”, a declarat omul de afaceri care l-a cunoscut în anii 1990.

În scurt timp, Prigojin a reuşit să deţină o participaţie la un lanţ de supermarketuri, iar în 1995 a decis că este timpul să deschidă un restaurant împreună cu partenerii săi de afaceri. L-a găsit pe Tony Gear, un administrator de hotel britanic care lucrase anterior la Savoy, în Londra, şi care acum lucra la unul dintre puţinele hoteluri de lux din Sankt Petersburg.

Prigojin l-a angajat pe Gear pentru a administra mai întâi un magazin de vinuri, apoi noul său restaurant, Staraia Tamojnia (Old Customs House/ Vama Veche – n.red.), pe insula Vasilievski din Sankt Petersburg.

Cum l-a cunoscut pe Putin

Iniţial, localul a angajat stripteuze pentru a atrage clientela, dar curând s-a aflat că mâncarea era excelentă, iar stripteuzele au fost concediate. Gear s-a concentrat pe marketingul restaurantului, cel mai rafinat loc unde se putea mânca într-un oraş care abia descoperea bucătăria rafinată. Vedetelor pop şi oamenilor de afaceri le plăcea să mănânce acolo, la fel şi primarului din Sankt Petersburg, Anatoli Sobceak, care uneori venea acolo cu adjunctul său, Vladimir Putin.

Gear, care încă locuieşte în Sankt Petersburg, a refuzat o solicitare de interviu, precizează The Guardian. El şi-a exprimat anterior admiraţia faţă de Prigojin, dar l-a descris ca fiind un şef „foarte sever”, care folosea chiar şi un proiector de lumină special pentru a căuta praf pe sub mese în fiecare dimineaţă, verificând astfel dacă personalul de curăţenie şi-a făcut treaba rigusos.

În anii 1990, Prigojin nu menţiona în conversaţiile pe care le avea că a petrecut 10 ani în închisoare, spun cei care l-au cunoscut. Îşi folosea farmecul pentru a face cunoştinţă cu noii săi clienţi de lux.

„Se poate adapta pentru a mulţumi orice persoană, dacă are nevoie de ceva de la ea. Acesta este cu siguranţă unul dintre talentele sale”, a declarat omul de afaceri.

Într-una dintre cele mai neobişnuite prietenii din Rusia post-sovietică, Prigojin a legat o camaraderie cu celebrul violoncelist Mstislav Rostropovici, care emigrase din Uniunea Sovietică în anii 1970. Când Rostropovici a găzduit-o pe regina Spaniei în casa sa din Sankt Petersburg, în 2001, Prigojin s-a ocupat de catering. Rostropovici i-a invitat apoi pe Prigojin şi pe soţia lui la un concert de gală la Barbican, parte a sărbătoririi la Londra a celei de-a 75-a aniversări a sa, în 2002.

Între timp, Putin devenise preşedintele Rusiei. În primii ani de guvernare, lui Putin îi plăcea adesea să se întâlnească cu demnitari străini în oraşul său natal, Sankt Petersburg, şi uneori îi ducea la restaurantul lui Prigojin sau pe Insula Nouă, o navă pe care Prigojin o transformase într-un restaurant plutitor.

Dacă te uiţi la fotografiile oficiale ale lui Putin din acea perioadă este ca şi cum ai juca un joc de tipul „Unde este Evgheni”, scrie The Guardian. Prigojin are frecvente apariţii discrete în fundal, fără să zâmbească. Într-una, stă în spatele mesei în timp ce Putin este cu George Bush. În alta, se află în spatele prinţului Charles, la o recepţie din 2003 găzduită de Muzeul Hermitage din Sankt Petersburg.

În scurt timp, Prigojin a început să câştige contracte de catering pentru evenimente guvernamentale majore prin intermediul Concord, un holding pe care l-a înfiinţat în anii 1990.

Următorul pas a fost reprezentat de contracte uriaşe de aprovizionare guvernamentală. În 2012, a câştigat contracte de peste 10,5 miliarde de ruble (200 de milioane de lire sterline) pentru a furniza alimente pentru şcolile din Moscova, a relatat presa rusă, citând înregistrări din registrul financiar rusesc.

Noi oportunităţi au apărut când Rusia a anexat Crimeea, în martie 2014, şi a intervenit militar în estul Ucrainei, la scurt timp după aceea. Putin a negat că trupele regulate ruseşti ar fi fost implicate în oricare dintre cazuri, în ciuda unui munte de dovezi care demonstrează contrariul.

Începuturile Wagner, într-o bază militară camuflată în tabără pentru copii

Atunci, Kremlinul a început să se gândească cum să-şi facă negarea mai plauzibilă, scrie The Guardian.

Deşi companiile militare private erau ilegale în Rusia, au apărut mai multe grupuri care păreau să îşi coordoneze acţiunile cu cele ale Ministerul Apărării, operând de la distanţă. Erau aşa-numiţii „omuleţi verzi”. Iar Wagner al lui Prigojin avea să devină de departe cel mai proeminent dintre aceste grupuri paramilitare.

„Cred că Prigojin i-a prezentat proiectul lui Putin şi el a fost de acord, aşa funcţionează lucrurile”, a declarat pentru The Guardian fostul oficial al Ministerului Apărării, respingând speculaţiile conform cărora Wagner ar fi fost de la început un proiect al serviciilor de informaţii militare ruseşti GRU. „S-ar putea să fi existat nişte oameni din GRU care să fi oferit consultanţă, dar în cele din urmă, acesta a fost proiectul lui Prigojin”.

Ministerul i-a pus la dispoziţie lui Prigojin un teren în Molkino, în sudul Rusiei, a precizat sursa, unde companii legate de Prigojin au construit o bază de pregătire pentru luptători sub masca unei tabere pentru copii. Reuters a relatat despre presupusele legături ale lui Prigojin cu baza din Molkino încă din 2019.

Se pare că schema i-a deschis apetitul lui Prigojin. „Era ca un câine care adulmeca, mereu în căutare de bani”, a declarat fostul oficial.

Într-un schimb de e-mailuri, analizat de The Guardian, între grupul Concord al lui Prigojin şi Ministerul Apărării, în primăvara anului 2014, un avocat de la Concord discută opţiunea de a aproviziona vasta reţea de oraşe militare ale Rusiei cu alimente şi alte provizii. Acest proiect nu s-a materializat în cele din urmă, dar până în 2015, companiile lui Prigojin au câştigat contracte importante, în valoare de peste 92 de miliarde de ruble (1 miliard de lire sterline), pentru a hrăni armata, potrivit unei investigaţii realizate de Forbes Russia.

Ascensiunea rapidă a lui Prigojin a început să îi irite pe unii oficiali din cadrul Ministerului Apărării, iar tensiunile aveau să sporească de-a lungul anilor, pe măsură ce operaţiunile sale se extindeau şi mai mult.

Un moment-cheie pentru Prigojin a avut loc la sfârşitul anului 2015, când Putin a decis să intervină militar în Siria pentru a susţine regimul lui Bashar al-Assad. Prigojin a câştigat contracte pentru alimente şi provizii şi, de asemenea, şi-a trimis acolo mercenarii din Wagner.

În Siria, Wagner s-a impus pentru prima dată ca o forţă de luptă formidabilă, grupul jucând un rol proeminent, deşi nerecunoscut, în intervenţia Moscovei. Luptătorii Wagner au operat cu impunitate în Siria şi au fost acuzaţi de numeroase crime de război.

Într-un incident, bărbaţi care au legătură cu Wagner au fost surprinşi pe o înregistrare video decapitând şi dezmembrând un sirian. Și grupul a suferit pierderi grele, dar acestea au fost tăinuite, pentru că, oficial, nu ar fi trebuit să fie acolo.

Armata online comandată de Prigojin

Pe lângă luptătorii din viaţa reală, Prigojin a fost acuzat că a condus o armată de „luptători cu tastatură”, mai întâi menită să stimuleze punctele de vedere ale Kremlinului pe forumurile de discuţii interne şi, mai târziu, redirecţionată pentru a colporta naraţiunile ruseşti în străinătate. Cu alte cuvinte, manipulare şi propagandă online, acestea erau misiunile noilor luptători ai „bucătarului lui Putin”.

Un act de acuzare rezultat în urma anchetei lui Robert Mueller privind interferenţa Rusiei în alegerile din 2016 din SUA susţinea că Prigojin şi companiile legate de acesta se aflau în spatele unei reţele de profiluri de Facebook şi Twitter pro-Donald Trump, aparent ca parte a unei serii de eforturi ruseşti de promovare a candidaturii lui Trump. Profilurile false au partajat conţinut pro-Trump şi chiar au făcut plăţi reale către americani care nu bănuiau nimic, pentru a cumpăra recuzită pentru mitinguri.

În acel moment, Prigojin era încă un personaj foarte secretos, dar actul de acuzare sugerează că se bucura deja de notorietatea sa în creştere.

Cu câteva zile înainte ca Prigojin să împlinească 55 de ani, în mai 2016, se arată în rechizitoriu, unul dintre falsele personaje americane de pe Facebook a plătit un american real pentru a sta în faţa Casei Albe ţinând o pancartă pe care scria „La mulţi ani la 55 de ani, dragă şefule”.

Actul de acuzare din SUA a fost retras ulterior, dar când a fost întrebat despre acuzaţiile de interferenţă electorală, în noiembrie anul trecut, Prigojin a părut să le recunoască, cu o metaforă sarcastică: „Domnilor, am intervenit, intervenim şi vom interveni. Cu grijă, cu precizie, chirurgical şi în felul nostru, aşa cum ştim noi. În timpul operaţiilor noastre punctuale, vom îndepărta deodată rinichii şi ficatul”.

Ce pățesc jurnaliștii care investighează afacerile lui Prigojin

Portofoliul în continuă expansiune al lui Prigojin a început să atragă atenția. Activistul anticorupţie şi politicianul de opoziţie Aleksei Navalnîi a lansat o investigaţie privind structurile de afaceri ale lui Prigojin, acuzându-l că a câştigat în mod corupt contracte ale Ministerului Apărării pentru a-şi finanţa un stil de viaţă de lux.

Liubov Sobol, asociata lui Navalnîi aflată în spatele investigaţiei, a declarat: „Copiii săi postau tot timpul poze pe Instagram, se lăudau cu avionul lor privat. Așa am putut găsi holdingul, ceea ce ne-a ajutat să aflăm despre toată averea lui”.

Sobol şi alte persoane au survolat cu o dronă reşedinţele care ar fi aparţinut lui Prigojin şi fiicei sale, dotate cu heliport şi teren de baschet.

La scurt timp după aceea, soţul ei a fost atacat de un bărbat în fața casei sale.

Sobol spune că a urmat o campanie presiuni juridice şi intimidări, inclusiv „gorile” care o urmăreau demonstrativ de fiecare dată când ieşea din casă. „Practic, aceşti oameni îmi suflau în ceafă, în fiecare zi… Este logica mafiotului: Tu te bagi în treburile mele, aşa că mă bag şi eu în ale tale”, a spus Sobol.

Jurnaliştii ruşi care au investigat activităţile lui Prigojin s-au confruntat, de asemenea, cu ameninţări sau intimidări. După ce Novaia Gazeta a realizat o investigaţie în 2018, un cap de berbec tăiat a fost livrat la redacţia ziarului. Jurnalistul care a scris investigaţia a primit acasă o coroană funerară.

Iar trei jurnalişti ruşi care au călătorit în Republica Centrafricană în 2018 pentru a investiga activităţile lui Wagner în această ţară au fost ucişi într-o ambuscadă care părea să fi fost bine planificată şi coordonată şi în care ar fi fost implicat un instructor de securitate rus având legături cu Wagner. Prigojin a negat în mod repetat orice implicare în aceste crime.

Prigojin trimite Wagner să cucerească Africa

La acest moment, activităţile consorțiului se extinseseră deja în cel puţin 10 ţări din Africa, unde ofereau servicii de securitate şi de pregătire în domeniul armamentului. Prigojin obţinuse drepturi de exploatare minieră şi alte oportunităţi de afaceri.

Conducea această reţea mondială dintr-un birou de pe insula Vasilievski din Sankt Petersburg, nu departe de restaurantul unde el şi Tony Gear îşi începuseră activitatea în domeniul ospitalităţii cu două decenii înainte.

„Conduce prin frică”, povesteşte Marat Gabidullin, un comandant Wagner care a petrecut trei luni la sediul central, oferindu-i lui Prigojin actualizări zilnice privind situaţia militară din Siria, la sfârşitul anului 2017. Gabidullin, care se află în prezent în Franţa, a declarat că Prigojin are mare grijă faţă de comandanţii săi militari, în special atunci când sunt răniţi, dar adesea îşi manifesta dispreţul faţă de cei care lucrează la birou.

„Atmosfera din birou era extrem de strictă, Prigojin întrecea adesea măsura cu angajaţii săi. Era foarte nepoliticos cu personalul. Îi înjura pe oameni şi îi făcea de ruşine în public”, a povestit el.

Deşi nu avea nicio funcţie oficială, Prigojin era de-acum un participant frecvent la întâlnirile la nivel înalt legate de contractele de apărare. A participat chiar şi la o întâlnire bilaterală între Putin şi preşedintele malgaş, Hery Rajaonarimampianina, la Kremlin, în aprilie 2018, o întâlnire care nu a fost făcută publică, dar despre care a relatat New York Times. La scurt timp după aceea, consultanţi politici care au legătură cu Prigojin au descins în Madagascar, potrivit NYTimes.

La doar două luni după acea întâlnire, Putin a luat în derâdere afirmaţiile potrivit cărora Prigojin ar fi fost implicat în manevre obscure de politică externă în numele Kremlinului. „Conduce un restaurant, este meseria lui; este un deţinător de restaurant în Sankt Petersburg”, a spus Putin despre Prigojin, în timpul unui interviu acordat televiziunii austriece.

Presat cu privire la dovezile privind contractele lui Prigojin cu Ministerul Apărării şi acuzaţiile de interferenţă electorală, Putin a dat un răspuns revelator, comparându-l pe Prigojin cu George Soros, finanţistul şi filantropul care face obiectul a numeroase teorii ale conspiraţiei şi pe care oficialii ruşi l-au acuzat că finanţează revoluţii la ordinul guvernului american.

„Există o astfel de personalitate în Statele Unite: domnul Soros, care intervine în toate afacerile din întreaga lume… Departamentul de Stat va spune că nu are nimic de-a face cu ei, mai degrabă este o afacere privată a domnului Soros. La noi, este vorba de afacerea privată a domnului Prigojin”, a declarat Putin.

Recunoaşterea a venit anul trecut, după ce o înregistrare video virală, aparent scursă de echipa lui Prigojin, îl arăta pe acesta în interiorul unei închisori propunându-le deţinuţilor să meargă să lupte în Ucraina pentru a fi scutiţi de pedeapsă. Prigojin le-a spus deţinuţilor că probabil vor muri pe front. Dar dacă vor supravieţui timp de şase luni, vor fi eliberaţi cu o graţiere totală şi vor fi plătiţi generos.

„Este unul dintre noi, până la urmă”, şi-a amintit un deţinut din una dintre închisorile vizitate de Prigojin. „A fost şi el deţinut. Cred că mulţi oameni s-au înscris pentru că au avut încredere în Prigojin. Ei nu au încredere în autorităţi, dar l-au crezut pe Prigojin că îi va elibera”, a declarat deţinutul într-un interviu.

Mulţi dintre noii recruţi au fost aruncaţi în acţiune drept carne de tun pe linia frontului, în timp ce Prigojin încearcă din răsputeri să demonstreze că luptătorii săi sunt mai capabili să obţină câştiguri pe câmpul de luptă decât armata rusă regulată, scrie The Guardian.

Prigojin a lăudat „disciplina ultra-strictă” care domneşte în Wagner, despre care un alt fost comandant susţine că a inclus uciderea celor care nu se supun ordinelor. Andrei Medvedev, un comandant Wagner care a dezertat, a declarat că a luptat în apropiere de Bahmut între iulie şi octombrie şi ştie de cel puţin 10 astfel de omoruri, fiind martor personal la unele dintre ele.

Pe acei recruţi-condamnaţi care supravieţuiesc celor şase luni petrecute pe front îi aşteaptă libertatea şi recompensele financiare. Prigojin a făcut apel la cele mai importante universităţi din Rusia să finanţeze burse pentru aceştia, în timp ce un oficial rus a sugerat recent că unii foşti deţinuţi ar trebui să fie numiţi deputaţi.

Urmărește-ne pe Google News