Cuprins:
Cu o suprafață de 3.672 de kilometri pătrați, mai mare de 3 ori decât New Yorkul, aisbergul a fost monitorizat cu atenție încă de la desprinderea sa din calota glaciară Filchner-Ronne, în 1986.
O poveste de decenii: captiv pe fundul mării
Timp de peste 30 de ani, A23a a rămas blocat pe fundul mării din Marea Weddell, până când dimensiunile sale s-au redus suficient pentru a se elibera.
Apoi, a fost purtat de curenții oceanici, doar pentru a rămâne prins într-un „Taylor column”, un vortex format atunci când curenții lovesc o formațiune submarină.
Viitorul aisbergului: topirea în apele mai calde
Acum că aisbergul s-a eliberat, oamenii de știință estimează că acesta va fi purtat de curenții oceanici către apele mai calde din apropierea insulei South Georgia. Acolo, A23a va începe să se fragmenteze și, în cele din urmă, să se topească.
Impactul climatic al aisbergului
Deși desprinderea acestui aisberg face parte din ciclul natural de creștere al calotei glaciare și nu va contribui direct la creșterea nivelului mării, oamenii de știință subliniază că schimbările climatice determină transformări îngrijorătoare în Antarctica. Acestea ar putea avea consecințe devastatoare pentru creșterea nivelului mărilor la nivel global.
Un ecosistem în jurul giganților de gheață
În timpul călătoriei aisbergului, cercetătorii au studiat eroziunea acestuia și modul în care gheața marină influențează ciclurile globale de carbon și nutrienți.
„Știm că acești giganți de gheață pot furniza nutrienți apelor prin care trec, creând ecosisteme înfloritoare în zone altfel puțin productive,” a explicat Laura Taylor, biogeochimist la BAS. Mostrele colectate din apropierea aisbergului vor ajuta la înțelegerea impactului său asupra carbonului din oceane și echilibrului acestuia cu atmosfera.