ComenteazăAldulescu a debutat la 17 ani, cu o povestire pe două pagini în revista Amfiteatru, în anul 1973, alături de studentul Adrian Năstase.
“După acel moment nu mi s-a mai publicat nimic pe timpul celeilalte ere”, spune scriitorul.
A primit premiul Uniunii Scriitorilor
Imediat după 1990, Radu Aldulescu a lucrat în presa cotidiană, iar viaţa lui părea să intre pe un drum drept. Dar în 1993 a debutat ca romancier cu “Sonată pentru acordeon”. A primit premiul Uniunii Scriitorilor şi… “M-am gândit că trebuie să devin scriitor, că am ceva de spus în literatură”.
A renunţat la orice altă activitate şi s-a dedicat scrisului. “În vara anului 1996 eram îndreptăţit să mă numesc scriitor. Îmi apăruseră două romane bine primite de critică, iar cineva îmi semnalase o recenzie în «Le monde de livre», din care îmi amintesc cuvintele: «le plus grande prozateur roumain…». Peste vreo cinci ani aveam să mă întâlnesc cu domnul Edgar Reichmann, care a scris acea recenzie la romanul «Amantul colivăresei». M-a întrebat: «Ţi-a folosit la ceva ce am scris atunci despre tine?» I-am răspuns afirmativ, deşi foloasele n-au fost cele la care s-ar fi gândit el sau oricine altcineva: avantaje materiale. Nici eu nu am insistat pentru a obţine aşa ceva, pe de-o parte, nici nu s-a găsit nimeni pentru a-mi oferi, pe de altă parte”.
«Mi-e greu să dau din coate»
Pe scurt, şi-a scris cele nouă romane în sărăcie, pentru fiecare editare şi reeditare primeşte cam 2.000 de lei, a luat premiul Uniunii Scriitorilor (USR) în valoare de 3.000 de lei, dar asta se întâmplă o dată pe an…
În rest? Şi-a scris cărţile prin diferite cămăruţe pe care le-a obţinut cum a putut (“Mi-e greu să dau din coate, să mă zbat”), până a ajuns, relativ recent, într-o cameră cu zăbrele la geam, Radu Aldulescu îi spune “celulă”, din sediul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti, aflat sub tutela Uniunii Scriitorilor.
Uniunea Scriitorilor i-a trimis însă o veste tristă săptămâna trecută: trebuie să părăsească şi acest spaţiu… care este al Uniunii Scriitorilor. “Nu am unde să merg. Voi dormi în stradă”.
Marele Premiu la Festivalul de la Veneţia
Radu Aldulescu a scris “Sonată pentru acordeon”, “Amantul colivăresei”, “Îngerul încălecat”, “Istoria unui ţinut de verdeaţă şi răcoare”, “Proorocii Ierusalimului”, “Mirii Nemuririi”, “Ana Maria şi îngerii”, “Cronicile genocidului” şi “Istoria Regelui Gogoşar”. Este un scriitor tradus în franceză şi maghiară. A scris scenariul filmului Terminus Paradis care a obţinut Marele Premiu al juriului la Festivalul de la Veneţia.