ComenteazăÎntre anii 1955-1957, o echipă mixtă româno-sovietică, utilizând un proiect tehnic furnizat de Uniunea Sovietică, a construit la Măgurele primul reactor nuclear de cercetare din sud-estul Europei: VVR-S-60. La 31 iulie 1957, reactorul a pornit, utilizând inițial combustibil nuclear din Uniunea Sovietică, de tip EK-10. După anul 1980, s-a folosit și combustibil nuclear înalt îmbogățit de tip S-36.
Cât timp a fost operațional, acest reactor a fost utilizat pentru cercetări științifice cu fascicule de neutroni, precum și pentru obținerea de surse de radiații destinate aplicațiilor în industrie, agricultură, învățământ și medicină.
Cel mai vechi reactor din România a fost “profesorul” specialiștilor în energetica nucleară din țara noastră
Specialiștii care au asigurat buna funcționare a acestui reactor și care au efectuat cercetări științifice și de dezvoltare tehnologică utilizând fascicule de neutroni au fost resursele umane de bază în dezvoltarea energeticii nucleare din România, o parte din acești specialiști lucrând apoi la Institutul de Cercetări Nucleare de la Mioveni-Pitești, la reactorul nuclear de cercetare și încercări materiale TRIGA, iar alții, la Centralele Nuclearo-Electrice de la Cernavodă, unitatea nr. 1 și nr. 2.
Școala de fizică nucleară s-a dezvoltat în jurul acestui reactor
În anul 1997, reactorul a fost oprit, iar prin Hotârâre de Guvern, în 2002 a fost oprit definitiv.
Cel mai vechi reactor din România a fost dezactivat, dar părți din el vor fi refolosite
Activitățile pregătitoare în vederea dezafectării reactorului VVR-S s-au desfășurat în perioada 2002-2009. “S-a format o echipă de proiect pentru implementarea planului de dezafectare și a strategiei de dezafectare imediată, a pregătirii repatrierii ansamblelor de combustibil nuclear uzat de tip S-36 în Federația Rusă – anul 2009 – și s-a efectuat primul transport aerian din lume cu o linie de aviație comercială, precum și alte trei transporturi, în anul 2012, destinate repatrierii în Federația Rusă a ansamblelor de combustibil uzat slab îmbogațit EK-10, astfel încât din anul 2013 nu a mai existat combustibil nuclear uzat pe amplasamentul institutului, din acel an începând implementarea efectivă a planului de dezafectare a reactorului”, ne-a explicat fizicianul Mitică Drăgușin, director de securitate nucleară pe platforma institutului de la Măgurele.
Daca în anul 1957 era primul reactor nuclear de cercetare pus în funcțiune în sud-estul Europei, în anul 2010 a fost primul reactor nuclear la care s-a început dezafectarea cu o echipă alcătuită din specialiști, operatori, tehnicieni din cadrul institutului și cu echipamente achiziționate de către institut destinate dezafectării.
“Cu experiența câștigată de echipa de proiect de dezafectare, utilizând echipamentele achiziționate, sunt întrunite condițiile și pentru dezafectarea altor 23 de reactoare nucleare de cercetare de același tip, care vor fi oprite în următorii ani. Se poate afirma că a fost creată o școală românească în dezafectarea reactorelor nucleare de cercetare, experții institutului fiind de pe acum solicitați în acordarea de asistență tehnică, pregătind bursieri ai Agenției Internaționale pentru Energia Atomică ori pentru elaborarea de documentații tehnice destinate dezafectării”, a adăugat Mitică Drăgușin.
Anumite componente vor fi refolosite în experimentul ELI
Prin Planul de dezafectare al reactorului VVR-S s-a prevăzut să se reutilizeze clădirea reactorului – hala reactor, laboratoarele de cercetare, anumite echipamente – tot în domeniul nuclear, respectiv extinderea experimentelor din cadrul Infrastructurii de Cercetare Europene “Extreme Light Infrastructure-Nuclear Physics” – ELI-NP. Așa se face că fostei clădiri ce adăpostea reactorul VVR-S i se dă o nouă viață, prin cercetari fundamentale și aplicative cu fascicule de radiații gama de maximum 19,5 MeV – adică foarte puternice. Acolo se vor dezfășura experimente științifice unice în lume.
Centrul de Cercetare ELI-NP de la Măgurele. Aici va fi contruit cel mai puternic laser din lume
“Sunt unice prin faptul că se vor produce reacții fotonucleare la energii care nu au mai existat. Practic, punem o țintă, o lovim cu fasciculul gama, iar detectorii din jur ne vor arăta rezultatele, care s-ar putea să depășească mult așteptările teoretice”, ne-a explicat fizicianul Mitică Drăgușin.
Instalațiile nucleare sunt folosite în special pentru generare de electricitate
Un reactor nuclear este o instalație tehnologică în care are loc o reacție de fisiune nucleară în lanț în condiții controlate, astfel încât să poată fi valorificată căldura generată sau să poată fi utilizate fasciculele de neutroni.
Reactoarele nucleare au trei tipuri de aplicații. Cea mai cunoscută aplicație comercială este producerea de energie electrică sau de căldură (termoficare, procese industriale). O altă aplicație este propulsia navală (în special pentru scopuri militare).
Există și reactoare nucleare pentru cercetare, unde fasciculele de neutroni se folosesc pentru activități științifice sau pentru producerea de radioizotopi destinați utilizării civile (medicină, industrie, cercetare) sau militare (arme nucleare).
Șase sisteme energetice nucleare vor fi construite între 2015 și 2023
Istoria reactorelor nucleare începe cu descoperirea neutronului în 1932. În anul 1942 a fost construit primul reactor nuclear artificial, “Chicago Pile-1” – în fapt, o pilă nucleară -, la Universitatea din Chicago, de către o echipă condusă de Enrico Fermi și cu ajutor din partea lui Leo Szilard. Cei doi au prezentat o reacție în lanț controlată pe 2 decembrie 1942, iar în 1955 au împărțit patentul de invenție pentru reactorul nuclear.
Prima centrala nucleară care genera curent electric (1951) a fost Reactorul Rapid Experimental (EBR-1) localizat lângă Arco, Idaho – astazi, muzeu.
La sfârșitul anilor 1970 a început declinul energeticii nucleare, din pricina mai multor factori: descoperirea unor cantități uriașe de gaze naturale în Marea Nordului, detonarea armei nucleare de India în anul 1964, nașterea unor mișcări ecologiste, accidentele de la Three Miles Island (1979) și Cernobîl (1986).
În ciuda problemelor din anii 80 și 90, energetica nucleară nu a dispărut însă, din contră, a fost dezvoltată a treia generație de reactoare nucleare în SUA, Franța, Canada, Rusia și Coreea de Sud.
În anul 2001 s-a semnat carta Forumului Internațional pentru Generația IV, care are ca scop dezvoltarea a șase sisteme energetice nucleare comerciale, ce urmează să fie construite în perioada 2015-2023.
În zilele noastre există aproximativ 450 de reactoare nucleare care sunt folosite pentru a produce energie electrică în 30 de țări din lumea întreagă, inclusiv România.