ComenteazăPovestea blocurilor construite în anii ‘80 pentru oamenii care trebuiau să lucreze la termocentrala din zonă își continuă povestea chinuită. Construcția unora dintre ele nu a fost niciodată finalizată, blocurile au rămas doar niște siluete înalte, fără ferestre sau uși. Dar destinul lor încă se poate schimba, speră unul dintre actualii proprietari ai blocurilor, și ar aduce un plus și asupra vieții întregii comunități.
Cele 13 blocuri – care au nevoie de reabilitare – sunt scoase la vânzare la prețul, negociabil, de 49.000 de euro bucata. Practic, un bloc costă cât o garsonieră în București.
„E păcat, că zona e extrem de frumoasă, ozonată”
Marian Cuzdrioreanu, 65 de ani, inginer constructor de profesie, a cumpărat împreună cu un partener de afaceri 13 blocuri de la administrația locală, în urmă cu 15 ani. Acum sunt dispuși să le vândă chiar și la bucată.
Imediat după achiziție, omul de afaceri a investit în acoperișurile blocurilor, după care au venit criza financiară și niște probleme de sănătate. Toate astea au stat în fața planului său de a transforma blocurile într-un complex turistic și a valorifica potențialul zonei. Astăzi, încă speră că cineva va continua planul lor de a revitaliza zona printr-o investiție imobiliară. „E păcat, că zona e extrem de frumoasă, ozonată”, spune Cuzdrioreanu. În același timp, bărbatul crede că faptul că niciunul dintre blocuri nu a fost încă cumpărat este și din cauza „vremurilor pe care le trăim”, pentru că „oamenii au devenit prudenți și sunt în așteptare”, spune telefonic bărbatul.
Înainte de începutul războiului în Ucraina, am avut mai mulți clienți. Interesul s-a estompat după începerea războiului și a scumpirilor în lanț: a creșterii prețurilor la energia electrică, gaze, creșterea dobânzilor bancare, practic creditele bancare s-au scumpit enorm, costurile materialelor de construcții s-au dublat, triplat.
Marian Cuzdrioreanu, proprietar:
Anina, o poveste în desfășurare
Când Libertatea a ajuns, în februarie, în comunitatea de 9.000 de oameni, fulguia, iar pe străzile înguste dintre blocuri, copiii își făcuseră propriul loc de joacă: vara, joacă fotbal, iar iarna „se cară cu sania”. Orașul este ca o tablă de șah, în care dacă blocurile ar fi pionii, ar fi împărțite între cele finalizate și cele cu cărămizile la vedere.
„Ce spun eu, domnucă dragă, spune toată lumea: că e bătaie de joc de toți oamenii”, spunea un localnic despre modul în care autoritățile au lăsat să se degradeze zona. Cât despre blocurile scoase la vânzare, crede că „numai unu care are bani și n-are ce face cu ei” ar putea să le cumpere.
Primăria speră și ea că blocurile vor fi cumpărate. „Dacă cineva va cumpăra acolo sau cel care deține acum va face ceva și se va dezvolta acel nucleu de blocuri, eu sunt convins că și în continuare se va dezvolta. Dar până nu se mișcă…”, spune un administrator de la primărie.
Oamenilor locului le-ar plăcea „să se facă ceva frumos, să aibă lumea unde să stea. E multă lume amărâtă, pe stradă, ar putea să vină din altă parte să se mute aici”. Până atunci, ele rămân „blocurile de la cucurigu”, cu tot ce poate prinde în ea această glumă amară.
Mai multe despre viața din Anina puteți citi aici, într-un reportaj Libertatea.