3 comentariiCele două bombardiere sunt în România pentru desfăşurarea misiunii Bomber Task Force Europe 24-4. În timpul desfăşurării misiunii, bombardierele vor funcţiona cu numele a 20-a Escadrilă Expediţionară de Bombardament (20th Expeditionary Bomb Squadron) şi va fi integrată cu Aliaţii NATO şi alţi parteneri internaţionali pentru punerea în comun a capabilităţilor şi asigurarea angajamentelelor de securitate din aria de responsabilitate a Comandamentului European al SUA, au comunicat Forţele Aeriene ale SUA în Europa.
B-52 a fost pus în funcțiune pentru prima dată în 1955, iar primul B-52H, versiunea actuală, a fost introdus în 1961. Este un bombardier strategic cu reacție, subsonic, cu rază lungă de acțiune, proiectat și construit de firma Boeing, care ulterior a asigurat mentenanța și îmbunătățirile. Ultimul B-52, un B-52H, a fost livrat în octombrie 1962, în total fiind construite 744 de B-52. Nu se cunoaște exact numărul de avioane rămase în serviciu, dar se crede că Statele Unite mai au cel puțin 76 operaționale.
Timp de mai multe decenii, B-52 Stratofortress a fost principalul bombardier nuclear strategic al Forțelor Aeriene ale SUA și principala armă de descurajare în timpul Războiului Rece, scrie site-ul specializat Military.
De la bombe convenționale ghidate cu precizie, la focoase nucleare, avionul poate transporta 70.000 de kilograme de armament. Cu un echipaj de 5 oameni, bombardierul poate fi alimentat în aer și astfel poate zbura fără să aterizeze pe distanțe extrem de lungi. Fără realimentare, el are o rază de acțiune de 14.000 km. Practic, realimentare îl face să poată sta în aer cât timp rezistă echipajul.
Flexibilitatea aeronavei a fost evidentă în Operațiunea Desert Storm (războiul din Golf, cu Irakul, din 1990-19910 și din nou în timpul Operațiunii Allied Force (campania NATO din 1999, când a aliații au bombardat Iugoslavia condusă de Slobodan Miloșevici). Avioanele B-52 au lovit concentrații de trupe pe o suprafață largă, instalații fixe și buncăre și au afectat grav moralul Gărzii Republicane din Irak.
În 2-3 septembrie 1996, două B-52H au lovit centralele electrice și instalațiile de comunicații din Bagdad cu 13 rachete de croazieră convenționale lansate de aer AGM-86C, sau CALCM, ca parte a Operațiunii Desert Strike. La acea vreme, aceasta era cea mai lungă distanță parcursă pentru o misiune de luptă care implica o călătorie dus-întors de 34 de ore, de la Baza Aeriană Barksdale, Louisiana.
În 2001, B-52 a contribuit la succesul Operațiunii Enduring Freedom, oferind capacitatea de a zăbovi deasupra câmpului de luptă și de a oferi sprijin aerian apropiat prin utilizarea munițiilor ghidate de precizie. B-52 a jucat, de asemenea, un rol în Operațiunea Libertatea Irakului prin lansarea a aproximativ 100 de rachete de croazieră ALCM în timpul unei misiuni de noapte din 21 martie 2003.
Bombardierul are opt motoare Pratt & Whitney TF33-P-3/103 turboventilator, o anvergură a aripilor de 56,4 metri, lungimea de 48,5 metri, înălțime12,4 metri și cântărește aproximativ 83 de tone. Greutatea maximă la decolare este de 219 tone. Are rezervoare în care încap 31.500 de litri și zboară cu viteză maximă de 1.046 km/h, la o altitudine maximă de 15.151 de metri.
Echipajul e format din comandant de aeronavă, pilot, navigator radar, navigator și ofițer de război electronic.