ComenteazăDeşi istoria şi trecutul sunt subiecte puţin abordate de noul cinema românesc, puţinele filme care s-au făcut pe subiect eu erori, multe dintre ele nesesizate de ochiul neavizat.
La Sergiu Nicolaescu, de exemplu, în „Orient Express (2004)”, Ana (Imola Kézdi) locuieşte într-o casă mică, ţărănească (de fapt, vechea casă a portarului de la Palatul Mogoşoaia), dar părinţii au bani (probabil economisiseră stând în acea casă) pentru a-şi trimite fata la pension. Biata naivă Ana se duce la prinţul Moruzi (Sergiu Nicolaescu) să împrumute o carte. Amândoi se urcă pe o scară în spirală şi rămân nemişcaţi timp de un sfert de oră, timp în care el îşi aminteşte de tinereţe, scrie Yahoo News.
În „Binecuvântată fii, închisoare!” (2002, regia Nicolae Mărgineanu), o adaptare pentru ecran a unui roman autobiografic despre experienţa de deţinut politic în anii `50 a unei intelectuale (Maria Ploae) suntem uimiţi de replicile acesteia referitoare la drepturile omului (noţiuni intrate în uz curent abia după Conferinţa de la Helsinki din 1972!) adresate directoarei închisorii (Dorina Lazăr). Aceasta, deşi vigilentă şi dură, obligând deţinutele să facă marşuri formate, nu observă că unele dintre ele au pantofi cu tocuri! Sau poate că ea de fapt observase că asemenea marşuri sunt şi mai istovitoare pe tocuri!
În „Hârtia va fi albastră„(2006) al lui Radu Muntean, în ciuda atenţiei pentru reconstituirea în detaliu a anilor `80, realizatorii fac şi erori. În scenele de la început şi din final se văd copaci cu frunze verzi în fundal şi se aud păsări cântînd deşi acţiunea se petrece la sfârşitul lui decembrie. În scena în care Costi şi Neagu pleacă noaptea de la locuinţa primului se văd copaci înverziţi, ca şi plante verzi în grădină, şi se aude din nou cântec de păsări.